1,412 matches
-
Temperatura camerei, 54 antrenamentul examinatorului, variațiile biologice și prezența sau nu a edemelor sunt factori determinanți importanți ai sensibilității/specificității metodei și sunt explicația coeficientului destul de mare de variație inter-observator. Auscultarea de sufluri împreună cu pulsul diminuat sau absent la arterele distale crește semnificativ probabilitatea diagnosticului. Dacă pulsurile dispar și suflurile se accentuează după un scurt exercițiu informația este și mai valoroasă. Sensibilitatea și specificitatea palpării pulsului au fost de 67% și 69% atunci când standardul folosit a fost măsurarea presiunilor prin metoda
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
cu 600 mg/zi de acid alfa-lipoic timp de 3 săptămâni (123). Scorul total al simptomelor s-a ameliorat semnificativ scăzând cu 6 puncte (pe o scară de la 0 la 15). Scorul de handicap prin neuropatie și timpul de latență distală pentru nervul sural, s-au ameliorat de asemenea. In acest studiu, la grupul tratat activ, HbA1c a scăzut cu 0.22% în comparație cu o scădere de 0.12% din grupul placebo. In studiul OPRIL (Pilot Oral) au fost randomizați 24 de
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
foarte diferite (133), iar frecvența intervențiilor corective a crescut evident în ultima decadă (134). Din păcate lipsesc studiile cu un număr suficient de pacienți, care să permită concluzii ferme. Intervențiile chirurgicale de corecție cel mai frecvent efectuate sunt : - rezecția epifizelor distale ale metatarsienelor și rezecția altor proeminențe osoase, - artrodezele, cel mai frecvent cu fixare internă (plăci, șuruburi etc.) - calcanectomii parțiale sau totale. Complexitatea biomecanicii piciorului este demonstrată și de constatarea conform căreia amputația halucelui, o intervenție relativ frecvent efectuată, poate duce
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
este și ea bioenergoterapeut. Cei doi au scris împreună sau separat, mai multe cărți împreună: "Energetica subtilă a ființei umane", "Manual de radiestezie", "Paradiagnoza - Manual pentru diagnosticarea energetica folosind radiestezia", "Percepții extrasenzoriale - Manual pentru dobândirea și dezvoltarea simțurilor subtile", "Influența distală, teoria și practica vindecării de la distanță", "Aura energetică, manual pentru detectarea și decodificarea aurei energetice a ființei umane". În februarie 2010, stema României de pe pupitrul de la Palatul Cotroceni, de unde se adresa președintele Traian Băsescu a fost modificată, culoarea de fond
Flacăra violetă () [Corola-website/Science/318266_a_319595]
-
distal (al doilea rând), se găsesc în aceeași ordine alte 4 oase: trapezul, trapezoidul, capitatul și osul cu cârlig. Toate oasele carpiene, cu mici excepții, prezintă șase fețe: unele articulare, altele nearticulare, rugoase: față superioară (sau proximală), față inferioară (sau distală), față anterioară (sau palmară), față dorsală, față laterală (sau radială) și față medială (sau ulnară).
Oasele carpului () [Corola-website/Science/316805_a_318134]
-
ul ("") sau osul brațului este un os lung și pereche ce formează scheletul brațului. Prezintă o diafiză și două epifize (proximală, distală). Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
are 3 fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul medial și lateral). Corpul humerusului ("Corpus humeri") sau diafiza
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul medial și lateral). Corpul humerusului ("Corpus humeri") sau diafiza humerusului este porțiunea mijlocie a humerusului, aflată între extremitatea proximală și extremitatea distală. Aproape cilindric în partea superioară, corpul devine, pe măsură ce se apropie de extremitatea inferioară, prismatic triunghiular. Prezintă trei fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară) și trei margini (anterioară, laterală, medială), bine diferențiate în porțiunea inferioară, și slab în porțiunea superioară. Epifiza sau extremitatea
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
îngustată - colul chirurgical ("Collum chirurgicum humeri") - unde se întâlnesc cele mai frecvente fracturi ale humerusului. Nervul axilar ("Nervus axillaris") și artera circumflexă humerală posterioară ("Arteria circumflexa humeri posterior") se învârt în jurul colul chirurgical în regiunea sa posterioară. Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) este de formă prismatic triunghiulară, turtită antero-posterior, și recurbată dinapoi înainte, având diametrul transversal cu mult mai mare ca cel antero-posterior. Are la mijloc un segment articular - condilul humerusului - care este încadrat de două proeminențe laterale nearticulare - epicondilii. Pe
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
a tumorii și ganglionilor limfatici, ci a oferit o rezolvare mai fiziologică pentru tumorile situate la o distanță suficientă de sfincterul anal. Perfecționarea tehnicii - în particular introducerea în 1974 de către Fain a anastomozei colorectale mecanice (9) - a permis coborârea limitei distale de rezecție până la 3 cm de linia pectineată. Concepția lui Miles - a îndepărtării rectului și a grăsimii perirectale (cu ganglionii perirectali) ca un bloc cilindric - a dominat gândirea chirurgicală timp de aproape 80 de ani. În timp a devenit însă
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
rectului și mezorectului ca un întreg, fără nici o sfâșiere, cu margini circumferențiale intacte -definirea unui parametru pentru evaluarea radicalității actului chirurgical (marginea circumferențială de rezecție); marginea radială este critică pentru apariția recidivei, chiar mai importantă decât marginea proximală sau cea distală (21) -recunoașterea (și menajarea !) în cursul operației a plexurilor nervoase autonome de care depinde funcția erectilă și de stocare-evacuare a vezicii urinare -păstrarea funcției sfincteriene anale și scăderea numărului de colostomii După 1982 o serie de publicații au susținut validitatea
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
este practic fără urmări urologice. Tractul gastrointestinal se dezvoltă din cele trei porțiuni ale tubului digestiv embrionar: din intestinul anterior se dezvoltă gura, esofagul, stomacul, duodenul și aparatul biliar; din intestinal mijlociu se dezvoltă intestinul subțire și gros (până la jumătatea distală a transvesului. Colonul descendent, colonul sigmoid și rectul se dezvoltă din intestinul embrionar posterior. Partea distală a acestuia se termină într-un fund de sac (cloaca); alantoida se deschide în partea anterioară a acestui fund de sac; acest fund de
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
embrionar: din intestinul anterior se dezvoltă gura, esofagul, stomacul, duodenul și aparatul biliar; din intestinal mijlociu se dezvoltă intestinul subțire și gros (până la jumătatea distală a transvesului. Colonul descendent, colonul sigmoid și rectul se dezvoltă din intestinul embrionar posterior. Partea distală a acestuia se termină într-un fund de sac (cloaca); alantoida se deschide în partea anterioară a acestui fund de sac; acest fund de sac de natură endodermică este închis de o membrană ectodermică (membrana cloacală - proctodeum) (62, 57). În
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
structurile adiacente se rup fie spre mezorect, fie spre structurile învecinate; ca urmare apare riscul ruperii unor fragmente din mezorect , iar rezecția devine incompletă, cu margine laterală invadată tumoral. Rezecția radicală a rectului tumoral este definită de marginea proximală, marginea distală și marginea laterală (circumferențială) libere de proces tumoral. Marginea proximală a rezecției nu ridică probleme, fiind localizată la nivelul la care vascularizația (după ligatura pediculului rectal superior sau mezenteric inferior) asigură viabilitatea tisulară. Marginea distală e condiționată de localizarea tumorii
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
definită de marginea proximală, marginea distală și marginea laterală (circumferențială) libere de proces tumoral. Marginea proximală a rezecției nu ridică probleme, fiind localizată la nivelul la care vascularizația (după ligatura pediculului rectal superior sau mezenteric inferior) asigură viabilitatea tisulară. Marginea distală e condiționată de localizarea tumorii (distanța față de linia pectineată); distanța inițială de 5 cm de la marginea tumorii a fost redusă la 2 cm (4), dar o scădere sub această limită compromite radicalitatea actului chirurgical; în cazul unor tumori joase disecția
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
stadiile T1-T3 Quirke și colab. (79) definesc trei grade ale rezecției cu excizia mezorectului. Când disecția se face în planul fascial al mezorectului, mezorectul apare gros și neted (eventualele defecte nu depășesc 5 mm profunzime), fără violări ale grăsimii; marginea distală este adecvată, fără a se apropia “în con” de tumoră. În cazul disecției în planul mezorectal piesa de rezecție are mezorectul cu suprafața neregulată, cu pierderi de peste 5 mm profunzime din țesutul adipos; marginea distală a mezorectului se termină în
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
fără violări ale grăsimii; marginea distală este adecvată, fără a se apropia “în con” de tumoră. În cazul disecției în planul mezorectal piesa de rezecție are mezorectul cu suprafața neregulată, cu pierderi de peste 5 mm profunzime din țesutul adipos; marginea distală a mezorectului se termină în formă de con. A treia situație este disecția în planul muscularei proprii a rectului; mezorectul este subțire și prezintă defecte profunde care ajung până la musculară; marginea radială de rezecție este neregulată, pe alocuri apărând musculara
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
sexuală”). În acest sistem sexul heterogametic este sexul feminin (gonozomii fiind WZ) iar sexul homogametic cel masculin (cu gonozomii ZZ). Mecanismul determinării sexuale la lepidoptere este încă incomplet cunoscut. Deși funcția genei "sxl" nu este conservată la "Bombyx mori", partea distală a cascadei de semnalizare dependentă de gena "dsx" este prezentă și are aceeași funcție ca și la Drosophila. Compoziția în gonozomi preponderentă este ZW/ZZ însă, ca și în cazul sistemului XY de determinare a sexului, pot exista variații în
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
Artroza cervicală (AC) este prezentă la 75% din populația > 40 de ani. Frecvența crește cu vârsta. Va fi considerată cauza unei cervicalgii doar după eliminarea altor etiologii. Următoarele simptome îi sunt atribuite: vertij, durere. Diagnostic clinic AC afecteaza îndeosebi partea distală a coloanei cervicale, care este mai mobilă. Cel mai implicat este discul C5-C6. Pot fi afectate și discurile vecine. Discul C5-C6 are înălțime redusă. Platourile adiacente sunt osteoscleroase. Se formează osteofite anterioare, laterale și posterioare. Ultimele pot îngusta canalul rahidian
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
găurile de conjugare. Constrâgerile asupra coloanei cervicale sunt accentuate de rectitudinea sau chiar de hiperlordoza acesteia. "Simptome:" - durerea cervicală: de la cervicalgii cronice pâna la durere acută. Cervicalgiile cronice se manifestă ca un fond dureros aproape permanent în partea mijlocie și distală a coloanei cervicale și pot fi întrerupte de episoade dureroase acute, ce dureaza câteva zile, fiind favorizate de anumite circumstanțe mecanice (voiaje, munci, posturi menținute mult timp) ce determină apariția unei reacții inflamatoare la nivelul leziunilor artrozice. Durerea poate fi
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
ca mărime și formă cu a doua înotătoare dorsală sau ceva mai mică, cu 0-3 spini și 12-37 raze moi (inclusiv pinulele). Înotătoarea caudală bifurcată, de o mărime mijlocie. Razele înotătoarei caudale sunt de obicei ferm fixate doar pe porțiunea distală al complexului scheletului caudal. Înotătoarele pectorale mici, mai scurt decât capul sunt inserate jos pe corp. Înotătoarele pelviene de obicei mici cu un spin și cinci raze moi, adesea reduse la un spin sau absente la adulții unor unor specii
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
dimensiuni reduse) trebuie abordate cât mai curând posibil. Este posibil ca pentru arsurile care acoperă circumferința membrelor sau a toracelui să fie nevoie de degajarea pielii, procedură denumită escarotomie. Aceasta se realizează pentru a trata sau a preveni afectarea circulației distale sau a ventilației. Nu se știe cu siguranță dacă procedura este utilă în arsurile gâtului sau ale degetelor. Pentru arsurile electrice poate fi nevoie de fasciotomii. Mierea a fost utilizată încă din antichitate pentru a ajuta la vindecarea plăgilor și
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
cu antebrațul. Absența congenitală a brațelor se numește "abrahie". Din punct de vedere al componenței osoase, brațul este alcătuit dintr-un singur os: humerus. Humerusul este un os lung și prezintă un corp și două extremități (una proximală și una distală). Extremitatea proximală a humerusului prezintă capul humerusului (care se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei) și corpul humerusului. Extremitatea distală, numită și condil humeral, prezintă două suprafețe articulare: trohleea humerusului (medial) și capitulul humerusului (lateral) separate de un șanț intermediar
Braț (anatomie) () [Corola-website/Science/328867_a_330196]
-
un singur os: humerus. Humerusul este un os lung și prezintă un corp și două extremități (una proximală și una distală). Extremitatea proximală a humerusului prezintă capul humerusului (care se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei) și corpul humerusului. Extremitatea distală, numită și condil humeral, prezintă două suprafețe articulare: trohleea humerusului (medial) și capitulul humerusului (lateral) separate de un șanț intermediar și trei fose: coronoidă, radială, olecraniană. Sunt împărțiți în mușchii regiunii anterioare și mușchii regiunii posterioare. Mușchii regiunii anterioare sunt
Braț (anatomie) () [Corola-website/Science/328867_a_330196]
-
el coboară vasele brahiale (artera brahială și venele brahiale) și nervul median. are o acțiune atât asupra antebrațului cât și a brațului. Cu toate că sare numai peste două articulații (articulația umărului și articulația cotului), acțiunea lui se efectuează până în articulația radioulnară distală. Este un puternic flexor al antebrațului pe braț în articulația cotului, dar flexia este completă numai dacă antebrațul este în supinație. Este și un puternic supinator al antebrațului, datorită inserției pe tuberozitatea radială: când antebrațul se află în poziție de
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]