6,361 matches
-
se întîmpla în cadrul ordinelor monastice cavalerești: mantale albe cu cruce roșie pentru Templieri, mantale negre cu cruce albă pentru Ospitalieri. În armata otomană, spahiii se distingeau ușor de ieniceri. În timpul Războiului Civil din Anglia cavaleriștii regaliști (Cavaliers) purtau, ca semn distinctiv de recunoaștere, eșarfe albe, iar cei ai Parlamentului (Ironsides), eșarfe galben-oranj. În armata suedeză, pe vremea lui Gustav Adolf unele regimente purtau uniforme galbene (culoarea preferată a suveranului), altele uniforme albastre. În tot secolul XIX, în toate armatele lumii exista
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Foundations of Mysticism: Origins to the Fifth Century (New York, Crossroad, 1992), p. 175, B. McGinn sugerează: „trebuie să notăm că misticismul întunericului nu poate fi regăsit în rândul neoplatonicienilor păgâni. Într adevăr, am putea chiar presupune că acest apofatism biblic distinctiv slujește ca o critică la adresa teologiei păgâne târzii cu uzul său masiv a imagisticii luminii”. A se compara cu D. Carabine, The Unknown God: Negative Theology in the Platonic Tradition: Plato to Eriugena (Louvain: Peters, 1995), p. 65, care pretinde
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cel legal, și cel social-cultural, și cel climateric) pot fi Încorporate consolidat În componența activității mediului instituțional sau a climatului investițional. Climatul investițional În care agenții economici Își desfășoară activitatea Își are particularitățile sale În economia națională și, desigur, trăsături distinctive față de economia altor state. Noțiunea de mediu investițional a fost remarcată În publicațiile din ultimele decenii, În legătură cu evoluția investițiilor străine directe și a activității cororațiilor transnaționale, ca fiind crearea de condiții stimulative pentru atragerea factorilor de producție de care țara
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
la vot a fost limitat la posesorii de proprietăți. Inegalitatea nu a fost o raritate în Statele Unite nici atunci, nici mai tîrziu. Dimpotrivă. În anii 1830, scriitorul francez Alexis de Tocqueville ajungea la concluzia că, în comparație cu Europa, una dintre caracteristicile distinctive ale Statelor Unite era gradul extraordinar de egalitate socială între cetățenii țării. Deși multe inegalități s-au diminuat din 1776, multe se mențin. Este de ajuns să privim în jur pentru a vedea inegalități pretutindeni. Inegalitatea, nu egalitatea, pare a fi
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
să asigure prezența acestora la urne. Partidul lor Republican (curînd denumit Republican democratic și, o generație mai tîrziu, Democrat) a devenit primul partid electoral, pe baze populare, din întreaga lume. În consecință, una din instituțiile politice cele mai fundamentale și distinctive ale democrației moderne, partidul politic, a luat amploare dincolo de limitele sale în parlamente și foruri legislative, pentru a-i organiza pe cetățenii înșiși și a-i mobiliza pe suporterii partidului în alegerile naționale. Cînd tînărul aristocrat francez Alexis de Tocqueville
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sau figurate încercați când auziți fie nume de persoane simpatice, fie nume de persoane antipatice? Vi se întâmplă ca numele persoanei să vă fie simpatic și persoana însăși antipatică și reciproc? Puteți să indicați într-un mod mai précis marca distinctivă a acestei simpatii sau a acestei antipatii? Simpatia dumneavoastră sau antipatia dumneavoastră este provocată de preferință de culori sau de figuri? 12. La auzul numerelor, remarcați culori sau figuri? Cum vă apar unitățile simple de la 0 la 9 și cele
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Partizanii lui Galen îl contrazic pe acest tânăr anatomist, dar Vesal are de partea sa adevărul și concepția că organismul uman e un sistem de sisteme, în care fiecare detaliu își are funcția sa și trebuie să poarte o denumire distinctivă. Realizează deci dicționarul organismului uman, unii termeni, în timp, nedobândind statut, fiind înlocuiți cu alții mai oportuni. Vesal prezintă corect cordul, sternul, uterul, ovarele, încă de la vârsta de 23 de ani, având acces în Italia la disecția pe cadavre umane
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
teatrului, lecturarea lor ne poate face mai docți, dar nu ne poate lămuri foarte sigur pentru a reuși în această privință." 3.1. Cele șase elemente constitutive ale piesei de teatru Aristotel definește piesa de teatru prin suma trăsăturilor sale distinctive. Pentru a le determina, el utilizează cele trei criterii de diferențiere a artelor mimetice pe care le-a enunțat. Dacă tratează, în Poetica, mai ales despre tragedie, care este, în Antichitate, genul dramatic major, definiția pe care o cităm aici
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau nefericirii". Astfel se face că Electra, în piesa lui Sofocle cu același nume, îl recunoaște pe Oreste, pe care la început l-a luat drept străin. Aristotel repertoriază cinci feluri de recunoaștere. Primul, care are loc datorită unor semne distinctive, nu este un procedeu specific dramatic. Însuși Aristotel subliniază acest lucru, citând exemplul lui Ulise în Odiseea, când este recunoscut de doica sa grație unei cicatrici de pe gleznă. Al doilea este cel "aranjat de poet", în care personajul își revelă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar da o Tragedie de-a lui Sofocle sau Euripide, sau o Comedie de Terențiu și Plaut, (...) dacă aș avea în mână un Poem de-al unora din aceștia patru pe care i-am numit, fără titlu, fără vreun semn distinctiv, fără vreun nume de Actor, și fără vreun caracter pe care să-l fi putut cunoaște, nici separarea pe Acte, și nici varietatea Scenelor; aș descoperi interesele tuturor acelora care vorbesc, ceea ce fiecare trebuie să spună, locul Scenei și decorurile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acolo zei și regi și o comedie pentru că în ea există valeți ce-o fac pe bufonii. "Înseamnă să le acordăm prea multă atenție personajelor, scrie el, și să luăm prea puțin în considerare acțiunea." Contestând pertinența unuia din criteriile distinctive majore dintre tragedie și comedie, rangul personajelor, Corneille, fără a avea conștiința acestui lucru, hotărăște moartea tragediei politice. Numai aducând în scenă personaje deținătoare ale puterii, care sunt numite regi, prinți, consilieri, președinți sau miniștri, conflictul amestecă interesele private cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-lea, genul este la modă. Lipsit de regularitate prin natura lui, el scapă unei definiții riguroase. Este considerat când o tragedie care se termină cu bine, când o tragedie în care comicul se amestecă cu tragicul. Deși aceste două trăsături distinctive sunt foarte diferite, una caracterizând deznodământul, cealaltă tonalitățile, unii teoreticieni le confundă în cuvintele lor6. În ceea ce-l privește pe Lope, el reia definiția dată de Guarini, cu câțiva ani mai înainte, în Compendiu de poezie tragi-comică (Compendio della poesia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe mulajul comediografului tipic ale cărui trăsături le-am enumerat succint. Simțul critic caragialian a făcut mai puțin obiectul disputelor exegetice, autorul Scrisorii pierdute fiind apreciat aproape unanim drept sarcastic și profund nesentimental. Umorul, variantă a comicului a cărui trăsătură distinctivă este marca înțelegerii, a compasiunii, este foarte rar reprezentat în ampla operă comică a lui Caragiale. El nu înțelege, nu simpatizează, nu cruță pe nimeni și nimic. Despre el se poate afirma cu îndreptățire că are vocația comicului, care se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exprima o saeva indignatio (indignare crudă), pentru a critica vindicativ, batjocoritor sau aluziv o realitate față de care spiritul satiric se concretizează atât prin implicare, cât și prin distanțarea evidențiată în claritatea idealului pe care i-o opune. Ca trăsături minimale distinctive față de ironia pe care se poate baza și față de umorul din care se desprinde, satira deține elementul de militantism, combativitatea expresă, ceea ce presupune un plus al implicării în sfera socialului 4 și o poziție filosofică și etică izvorâtă din convingeri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
formula simulare per contrarium, și dobândește valoare de filosofie la teoreticienii romantici germani, de exemplu la Fr. Schlegel, care o vor raporta la sinele absolut și la transcendent, prefigurând dominanta ontologică a postmodernismului, pentru care ironia va reprezenta un semn distinctiv. Sumara selecție de valențe istoricește constituite, indică deja dificultatea disocierii clare 134 între ironia ca principiu filosofic, etic, psihologic, retoric și ironia ca aspect al stilului literar. Acest polimorfism al ironiei reiese, de pildă, din considerațiile lui Kiekegaard care opera
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
totuși, aspectele definitorii ale umorului prin concentrarea acelor constante identificate în cele mai multe elaborări teoretice. Trebuie, în acest sens, să precizăm că umorul este simultan un mod natural al existenței și un mod estetic, o formă de comic a cărui notă distinctivă este cea de compasiune, de simpatie și înțelegere față de moravurile și micile defecte percepute ca rezultate inerente ale condiției umane. Cel dintâi aspect este specific persoanelor înzestrate cu așa-zisul "simț al umorului", sens susținut de etimologia termenului (lat. humor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
instaurarea unei tradiții deloc de neglijat în literatura română. Mai concret, dacă în privința satirei, a parodiei, a grotescului și a umorului, nu se poate susține că doar contribuția lui Caragiale a înrâurit decisiv manifestările comice ulterioare, în schimb, anumite unități distinctive care construiesc mai largi clase din tipologia comicului, poartă indubitabil amprenta caragialiană. Tipuri precum Mitică, politicianul "moftangiu", amicul, semidoctul, mahalagioaica etc., subsumate așa-numitului comic de caracter, apoi teme precum politica, familia, gazetaria, justiția, care formează substanța comicului de moravuri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Chiriac, Tipătescu, "Bibicul", Mitică Lefterescu (Five o'clock), Mitică (Tren de plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița, Didina, Mițele și celelalte adulterine ale schițelor, sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crăcănel și ceilalți încornorați. Marca distinctivă a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului păcălit, întrucât anumite replici și fapte pun sub semnul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
realitate reiese cu claritate din ironia implicată, disimulare ingenioasă ce augmentează caracteristic atitudinea critică. Aceste tipuri cu deosebire, cărora Caragiale însuși le-a conturat fizionomia de grup în remarcabile schițe monografice, (Mitică, Moftangii, Intelectualii), s-au fixat definitiv ca mărci distinctive care subordonează genericul comic de caracter, viziunii originale a marelui "clasic" român. Amprenta caragialismului se recunoaște în literatura română în mod excepțional la nivelul acestei tipologii specifice, fructificate original de scriitorii care pot fi afiliați unei direcții postcaragialiene. 4.2
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Al. O. Teodoreanu "poetul" Florinel Guguștiuc din schița Bibliofilie, un "moment" veritabil, prin atmosfera stilistică ironică și prin conturarea inspirată a portretului colectiv al intelectualului de cafenea, realizată prin sugestia de tip sinecdocă a confundării categoriei cu semnul ei distinctiv consumul de "jvarț". Caragialiana strategie a camuflării disprețului într-o condescendență măgulitoare, augmentează efectul revelării ireversibile a imposturii: Chiar ieri, a răspuns poetul, cineva care venea din străinătate mi-a vândut pentru cinci sute de lei o ediție princeps din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este anonim, "este fără față, într-o anumită măsură insesizabil, eu n-am priză directă asupra lui, el se detașează, fiind în esență iresponsabil."23 Cufundarea personajului în anonimat, nediferențierea ca rezultat al lipsei identității se face prin ștergerea semnelor distinctive ale personalității, prin cumulul restricțiilor care sugerează banalitatea și mediocritatea sau al negațiilor care echivalează caracterizarea cu delimitarea unui vid. Astfel, Leonică din Broaște... destule este un personaj absolut nedeterminat: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ion Băieșu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, as well as of Mircea Horia Simionescu or Costache Olăreanu. For another series of writers, the relation to Caragialism seems rather surprising at first sight, since they are commonly known as representatives of other distinctive literary currents or trends. Yet, we can discover enough traces of Caragiale's model in certain novels such as The Novel of the Short-sighted Adolescent, Gaudeamus, The Double Existence of Spiridon Vădastra, The Hooligans, Returning from Heaven, written by Mircea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sensuri, însă trebuie diferențiate de alte forme figurative, care sunt doar semne și nu depășesc nivelul semnificației: emblema (figură vizibilă care desemnează o idee ori o entitate fizică sau morală drapelul, laurii), atributul (fapt sau imagine care servește ca semn distinctiv unui personaj, ori unei colectivități aripile, roata, măciuca lui Hercule ori un obiect caracteristic pentru a defini întregul), alegoria (reprezentare umană, animală sau vegetală a unei fapte memorabile, a unei situații ori a unei virtuți ori ființe abstracte cornul abundenței
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să cârmesc departe de asaltul poliției. Apoi am oprit motorul și mi-am ridicat instinctiv mâinile sus deasupra capului, lăsându-mi arma să cadă pe jos În barcă. Abia atunci am observat urma roșie, cu contur perfect, ca un semn distinctiv al rangului, aflată În centrul frunții lui Grete, de pe care se scurgea acum un firicel de sânge, subțire cât un fir de păr, Împărțind În două chipul ei lipsit de viață. 18 Să asculți cum este distrus sistematic un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu spui așa? spuse Thom punându-și brațul după gâtul Karei și îndrumând-o spre ieșire. Telefonul pe care eu îl folosesc în acest scop este în hol. Crima de la Școala de Muzică - descrierea făptașului: brunet, barbă falsă, fără semne distinctive, statură medie, vârsta cam 50 de ani. Inelarul și degetul mic de la mâna stângă lipite. S-a deghizat după crimă într-un îngrijitor bătrân și chel. - motivul aparent necunoscut - victima: Svetlana Rasnikov • studentă la zi • de verificat familia, prietenii, colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]