2,212 matches
-
vastă construcție simbolică, complexă și coerentă care face loc, la toate nivelurile și în toate aspectele ei, inclusiv cultul, gândirii și deopotrivă sentimentului. În acest ansamblu, mitul joacă rolul său tot atât de important ca practicile rituale și faptele ținând de figurarea divinului: mit, rit, reprezentare figurată, acestea sunt cele trei moduri de expresie verbală, gestică, imagistică prin care se manifestă experiența religioasă a grecilor, fiecare constituind un limbaj specific care, înaintea asocierii sale celorlalte două, răspunde unor nevoi specifice și își asumă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala cerbului încununată cu ramuri... Apoi, femeia și vânătoarea, dacă ne amintim de Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și aceeași năzuință. Femeia transfigurează până la divin frumusețea animală, a tuturor formelor dinaintea ei, și a ajuns până la ea. Frumusețea animală, prin femeie!.. încheie moșierul oftând. Tot timpul cât a vorbit, nu și-a dezlipit ochii de pe Anuca, de pe pe întreaga ei făptură... Bătrânul Toma își aminti
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care curge, încă, în Grecia, la fel ca în Egipt, sub albia "timpului istoric". Pe cărările cutreierate numai de capre nu m-am simțit ridicol uitîndu-mă după zei. Și m-am gândit prima oară că modul meu de a vedea divinul în lucruri banale e, mai degrabă, păgân decât creștin. În Mexic, am repetat, cumva, experiența M-am lămurit că "timpul mitologic" nu curge neapărat la porțile incintelor arheologice. Zeii mai vin acolo doar sub formă de suveniruri care se vând
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
reverență profesională, Comanda, per favore! 13 iulie, de două zile lângă Ancona în casa tatălui lui Andrea, de pe terasa unde stăm acum se vede marea până departe albastră, mă așteptasem să găsesc un om încrâncenat într-o permanentă luptă cu divinul, un înger căzut, dar Aldo, tatăl lui Andrea, e doar un bărbat bine, fascinant, cu mare succes probabil la femei și nimic din negura pe care eu îmi imaginasem că cineva cu experiențele lui ar fi trebuit s-o lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai obsedează apoi, vreau să-i vorbesc despre toate obsesiile mele lui Radu, și el caută dovezi despre existența lui Dumnezeu ca și mine, mă obsedează o întrebare pe care mi-o pun adeseori, cum m-aș comporta eu în fața divinului, manifestat și nu revelat, cum m-aș comporta în fața cuiva care se pretinde a fi fiul lui Dumnezeu, l-aș recunoaște?! e o chestiune foarte serioasă, Radu, nu trebuie să ne mulțumim cu ideea că Iisus s-a născut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
este infinit, așa cum orice familie are mamă, tată, copii și strămoși, la fel și familia spirituală a prezenței divine ar trebui să implice multiplicarea, o latură feminină, o latură masculină și o ascendență și descendență la infinit...dacă am raporta divinul la divizarea și diversitatea acestei lumi amestecate... dacă am vedea arborele ca ramificat și nu rotund întreg indivizibil... însă a spune că spiritul are gen sau formă sau definiție înseamnă a anula perfecțiunea care implică absolutul. O familie este un
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
vreodată în fața lui despre bătrânii din familie, iar el își imaginase că toți erau morți de mult. Tribunul tăcu o clipă, pentru ca el să înțeleagă bine, și încheie dur: Și știi de ce merita onoruri imperiale? Pentru că era singura fiică a divinului Augustus. În schimb, a fost exilată timp de nu știu câți ani. Iar în cele din urmă Tiberius a ucis-o. Mintea copilului lucra repede. Înspăimântat, auzi din nou glasul mamei sale: „Șaptesprezece ani... Se așeză dintr-odată lângă ofițer; era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spune-mi tu. Cultul sclav - a cărui poveste nimeni nu o știa, după cum nimeni nu știa ce nenorociri se abătuseră asupra lui și-l aduseseră în acea stare - porni pe o străduță lăturalnică și începu să povestească: Într-o zi, divinul Augustus a întâlnit-o pe femeia pe care grăjdarii o numesc Maștera. De fapt, pe ea o chema Livia. Când s-a întâmplat asta? — Acum vreo șaizeci de ani, cred. O diferență abisală pentru copil, care tăcu, neîncrezător. Grecul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a ordona un asalt, și zise: — Tu te duci la Roma, iar eu trebuie să-ți spun acum o poveste pe care, până acum, nimeni n-a avut voie să ți-o spună. Tu știi că Julia, singura fiică a divinului Augustus, mama mamei tale, a avut cu Marcus Agrippa, marele amiral, și trei fii. Știu pentru că mi-ai spus tu, răspunse Gajus, venind dinaintea lui; crescuse foarte mult în săptămânile acelea. Nimeni n-a vrut să-mi vorbească despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puterii sale, Tiberius îi ascultă în tăcere - cu privirea imposibil de descifrat, cu buzele strânse, așa cum apare în portrete - pe spionii săi. Nu păru însă îngrijorat de aura eroică din jurul lui Germanicus și al soției sale, Agrippina, preaiubita nepoată a divinului Augustus. Nu reacționă (aprobând sau manifestându-și supărarea) a nici măcar când senatorii, în unanimitate - populares din entuziasm, optimates ca să calmeze orașul cuprins de neliniște -, au decretat triumphus-ul lui Germanicus pentru victoriile împotriva chattilor, cheruscilor, angrivari și a altor populații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi spuseseră asta; într-adevăr, răsună în întreaga sală. Bătrâna ridică puțin capul și-și mișcă buzele uscate: — Bine ai venit, spuse - și lui Gajus i se păru că toți cei prezenți erau surprinși -, în casa care a fost a divinului Octavianus Augustus și a mea. Apoi porunci: — Apropie-te. El se supuse; simți izul trupului ei bătrân. Părul prost periat părea prăfuit. Nu purta nici o bijuterie. Lâna șalului era grosolană. Zise: — Ți se va arăta unde poți locui. Îl expedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus. — Dar nu știi că originalele fuseseră arse de mai bine de un veac, și de atunci, în clipele de primejdie, Roma era asaltată de cele mai confuze profeții, care ajungeau aici din toate colțurile pământului. În cele din urmă, divinul Augustus s-a săturat și a poruncit să fie distruse toate. Eu însumi am numărat peste cinci sute de volumina aruncate în foc. Romanii erau disperați: cum vom afla viitorul? Augustus a descoperit că se păstrase o copie a Cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de mândrie și fericire, aproape de iubire pentru tânărul care-i cerea așa ceva. Îndată fu cuprins de neîncredere și ezită - durerea avarului care trebuie să deschidă o casetă. În cele din urmă, mândria și bucuria învinseră prudența - și spuse, mângâind zăbrelele: — Divinul Augustus avea șaptezeci și cinci de ani când mi-a încredințat mie, doar mie, aici, scrierile acestea. Erau în două copii, scrise amândouă de mâna lui: una aici, cealaltă în templul vestalelor, care păzesc ceea ce e mai sacru la Roma. Nici o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de pleoapele pline de riduri, îl întrebă: — Grea învățătură, nu-i așa? Gajus se îndreptă de spate și încuviință. Iginus spuse, cu un dispreț plin de mândrie: — Gândește-te că tot ce te obosești tu să citești pe harta asta divinul Augustus a păstrat toată viața în minte, tot. Mi-a spus că, pentru el, să se gândească la străzile și orașele din Forma Imperii era ca și cum s-ar fi gândit la porticurile și încăperile din casa lui - râse. Dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foarte puternic, rămânând însă tot un fost sclav - vorbindu-i pe un ton glumeț și obraznic, chiar dacă în rafinata limbă greacă, unui membru al uneia dintre cele mai însemnate familii ale Republicii. Iar celălalt asculta în tăcere. — Îți amintești cum divinul Augustus a pus ochii pe nobila soție legitimă a senatorului Claudius, divina Livia, și a dus-o acasă, însărcinată? Cei de lângă ei se prefăceau că nu aud, pentru că ani de zile, până la moartea lui Tiberius, rostirea unor asemenea cuvinte aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singur cuvânt: „OASELE“, ceea ce rămâne în urma unei suferințe nemeritate, a morții prin înfometare, după cum ne sugerează cuvântul. Viața femeii este evocată prin intermediul tuturor numelor rudelor sale imperiale, inclusiv al fiului care ținuse urna la piept: „...Agrippinei, fiica lui Agrippa, nepoata divinului Augustus, soția lui Germanicus, mama lui Gajus Caesar Augustus Germanicus princeps“. Nimic altceva; nici condamnarea, nici uciderea, nici felul în care a murit; jumătatea de jos a acelui spațiu a rămas liberă. După multe secole, când mausoleul fusese devastat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sunând ca o amenințare: —Ai să lucrezi pentru mine, și dumneavoastră - i se adresa acum mamei - nu trebuie să vă faceți griji în privința soțului. Îmi țin cuvântul. Dar nici cuvântul ăsta nu mai conta, cuvântul de la început - acel corp al divinului, compus din literele numelui Său, care ar fi trebuit să fie sanctificat și, abia prin numirea aceluia, creația putea să înflorească și toate fenomenele să iasă la iveală ca să fie percepute -, până și acel cuvânt amuțise. Bunicul mai avusese cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru eternizare și doar melancolicii, indiferent de calitatea vieții, sînt fără perspectivă vulnerați de faptul că trăiesc. Un credincios adevărat vede ca sănătoasă pieirea, menită să-l ajute. Sînt oamenii crini, cei cu suflet nădăjduitor. Fără putere. Doar subordonare față de divin. Ei nu fac sclavi și sclavi fiind, nu sînt robii nimănui decît, în ei, ai Divinității. Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt alungat de toți, mai izolat decît Robinson care pe o insulă își pierde ochii în neclintirea mării
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dizolvă toate amăgirile, și totul pare sărutat în suspinile vremii, un cer plâns în amărăciunea zilelor peste toată suflarea nebunoasă a sufletelor rămase pe scările grele pe care urcându-le numai o singură clipă nu simt decât marea spărtură a divinului. Oasele mele obosite în atâtea disperări ca niște orbite de nori se descompun, în stăpânul de vieți ce pe furiș încearcă să guste din dorința neînțeleasă a purității. Ochii mei, de atâtea înnoptări, au plecat să caute un freamăt al
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame albastră. El este mort de o noapte albastră. El este mort pentru că trebuie să-i culcăm REGATUL lui de morți și VERSURI ACADEMICE împrumutate în căutările divinului până la destinația nocturnă a visului. AERUL rece te vinde în regatul amorțit de iubiri. Poetul Sfânt rămâne POET în PATUL lui de tăcere și gând zdrențuit. Răcnește în mine visarea. Răcnește în mine Ochiul de noapte prea trist, prea firav
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul e cu sine, Într-un dezastru dureros ce-i rugă în declin, Că și-a pierdut iubirea prin toamnele feline, Și a rămas ca Noaptea să-l sfâșie-n divin. El știe că TĂCEREA, îi face jurăminte Când toți din jur îl vreau a fi-n mormânt La căpătâi să-i ardă o candelă-n cuvinte Și celor dragi din viață să îi prefacă-n gând Și-n depărtate vieți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dimineți În dansul umbrelor ce n a știut să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe trupurile noastre-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aud glasul, te simt mai aproape, Și vreau să-ți simt trupul de dor, Emoția sufletului se coboară prin noapte Și-mi învelește-n taină un timp iertător. Din depărtări, adâncul pătrunde Prin uși ferecate când somnul mi-i bun. Divinul se preface-n ființa de unde Cu rame și pânze prin universul nebun. Neliniștea albastă de clipe sfârșește Solfegii de har mai vor să petreacă Prin sfera umbrită de stea viețuiește Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Milcovul fuge-ntre maluri și nu mai privește-napoi Prin viță se scurge lin viață pulsând între coardele vii tăcerea se-mprăștie-n ceață și soarele urcă-n câmpii O rază îmi bate la ușă timidă cu ochii-n pământ Divinul c-o ultimă tușă încheie al iernii veșmânt
?n t?cere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83332_a_84657]
-
mă plimbam agale pe plajă gîndindu-mă printre pescăruși Împușcați la subiecte și cuvinte, priveam valurile de pe canapeaua albă și scriam. A trebuit să treacă o groază de ani ca să-nțeleg că visul meu de bază, nocturn, erotic ori albastru pastel, divin sau de natură feroviară (tema trenului, daunele ireparabile provocate de navetă, șuierat, călători, spațiul dintre traverse) a fost să devin muzician. Acum este prea tîrziu pentru așa ceva, prin urmare mă voi sili să mă conving că visez neîntrerupt la literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]