3,782 matches
-
prin credința puternică În ideea de supranatural, de absolut, sfânt sau divinitate, care este În afara determinărilor timpului și a scopurilor egoiste ale omului). Μ Cei robiți unor prejudecăți fac, de fapt, dovada unui „daltonism intelectual”, deoarece credința neabătută În unele dogme Îi determină să nu suporte analizele sau discuțiile În contradictoriu; de aceea, tot ceea ce este nou le produce stări de panică sau de Întristare/deprimare. Μ „Instinctul nu greșește niciodată” (Friedrich Nietzsche). Intelectualismul și morala, ca faptele cele mai elevate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ortodocși și catolici la programe de luptă împotriva alcoolismului, pentru ajutor logopedic, de susținere a unei farmacii, de publicare a unor lucrări comune, calendare (Berea, 2004). În relația cu comunitatea, apar o serie de provocări în legătură cu cerințele populației către relaxarea dogmelor și amenințarea cu pierderea adepților. De exemplu, un sondaj de opinie a raportat recent că marea majoritate a catolicilor americani consideră că perechile căsătorite ar trebui să poată alege formele de contracepție dorite, inclusiv, în caz de necesitate, avortul. Majoritatea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ale acestui Marc Aureliu, domn-filosof urcat pe vechiul tron al Țării Românești la începutul secolului al XVI-lea, Ioan Neagoe. Excelent stilist, gânditor profund și moralist lucid, voievodul scriitor este înainte de toate un înțelept, care a reușit să lărgească orizontul dogmei formale creștine și să dea un caracter general uman sfaturilor sale practice în domeniul «evlaviei» stereotipe.” Nu pot fi trecute cu vederea nici cărțile sale Grigorii Țamblak. Ocerk ego jizni, administrativnoi i knijnoi deiatelnosti (1904) și Iz istorii slavianskoi propovedi
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
damnați...” Departe de a-l modela în vederea identificării lui cu doctrina, „Sămănătorul” își găsește în St. O. Iosif poetul ideal, de perfectă expresie a tendințelor sale. [...] Simțirea trecutului și a valorilor sale morale a fost pentru Iosif altceva decât o dogmă: un act natural, fiziologic, ca respirația. Caracterul firesc și sinceritatea poeziei sale, saturată de tradiționalism, în afară de orice spirit programatic, sunt indiscutabile. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Versuri, București, 1897; Patriarhale, București, 1901; Poezii. 1901-1902, București, 1902; A fost odată..., București, 1903; ed.
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
debutat devreme, în revista „Bluze albastre” (1930), colaborând ulterior și la „Șantier”, „Vremea”, „Cuvântul liber”, „Tinerețea”, „Flacăra”. În 1950 i se decernează Premiul de Stat pentru romanul Sfârșitul jalbelor. Între 1956 și 1966, în urma unor luări de poziție ce contraveneau dogmei politice a epocii, i se interzice să mai publice. În cadrul istorico-politic al României postbelice, în care regimul comunist se instaurează agresiv, lirica lui J. din volumele Sânge și vis, Poemul marii deșteptări (1946) și Fragment de veac (1946) nu reușește
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
Pe lângă anumite rezerve, nemulțumiri, satisfacții (granița cu Ungaria) și declarații de loialitate față de noua comunitate internațională, România insista pe atașamentul total la „principiile Cartei Națiunilor Unite, principii adoptate și traduse deja în fapt... Din justiția socială, România își face o dogmă, iar din politica păcii și a bunei înțelegeri internaționale își face lege“3. Pentru guvernul de la București, integrarea în ONU se contura așadar ca un obiectiv prioritar declarat al politicii externe pe termen scurt. Evenimentele chiar păreau să confirme o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
posibilitatea spunerii adevărului despre Octombrie, dar, observă tot R. Pipes, în anii ’60, N.S. Hrușciov renunță la confruntarea științifică cu Occidentul. Se căuta un consens: Uniunea Sovietică făcea concesii minore, de detaliu, iar Occidentul trebuia să accepte „principiul cardinal al dogmei comuniste și anume legitimitatea și inevitabilitatea Revoluției din Octombrie și a regimului rezultat din revoluție“28. Cercetătorilor ajunși la Moscova li se arătau doar documente privind istoria socială, evitându-se cele care contraziceau părerea sovietică oficială. Tot în această perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și orientările derivate din ea, spiritul religios a fost înlocuit cu cel laic, credința a fost marginalizată de raționalism, spiritualismului creștin i s-a substituit materialismul ateu. Creștinismul e subminat chiar din interior: prin punerea în discuție de către protestantism a dogmelor, principiile evanghelice sunt „dezdumnezeite”. Spiritul Renașterii a deschis și calea mutațiilor social-istorice. În el își are sursa Revoluția Franceză, din care, în secolul al XIX-lea, s-a aprins revoluția bolșevică. Bolșevismul, în înțelegerea neomedievaliștilor, este satanism. Duhul satanic poate
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
de suprarealiști, le reproșează încercarea de a „explora în mod rațional subconștientul”, ca și adeziunea unora dintre ei la comunism. Urme ale polemicii cu Breton se regăsesc în lucrări precum Rimbaud le voyou (1933), în care F. refuză imaginea devenită dogmă a poetului-vizionar, sau în Faux traité d’esthétique (1938), unde sunt prezentate critic experimentele suprarealiste. Întâlnirea cu filosoful existențialist Lev Șestov îl va marca profund. „Jurnalul” conversațiilor dintre ei, Rencontres avec Léon Chestov, tipărit postum, în 1982, constituie totodată un
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
doar ca să te uiți În tablouri Încercând să nu mai vezi obiectele și nici culoarea și nici fuga privirii, ci doar atât: aerul. Râvniți a prooroci. Pentru că cel ce proorocește zidește Biserica. Ca să devină cuvântul o biserică, una În care dogma nu s-a așezat Încă În praful altarului, e nevoie de un concept cu vedere. Îi voi spune și lui concept-vedere. În termeni paulini, iată care sunt trăsăturile lui: știe limbi pentru necredincioși; În el sunt daruri felurite, unele Întoarse
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
constă puterea ei? În credința și sacralitatea cu care cititorul o Înțelege și respectă? Acesta e doar punctul de Început al Înțelegerii unui text evanghelic. Acesta nu depinde, nu e format (doar) de perspectiva aplicată din exterior sau din vreo dogmă ce Încearcă să-i regleze jocul semnificațiilor și al puterii. Ca atare, o teorie a receptării nu e de ajuns pentru a-l struni, dar nici o teorie ce ar porni din Foucault și ar regla jocul textului după cel instituțional
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sub controlul imediat al partidului, atribuindu-i funcții propagandistice, nonartistice, Într-o ideatică și cu o retorică ce decurg - după cum, de altfel, s-a observat 2 - nu din ideologia asiatică, ci din celebrele, rudimentarele rapoarte ale lui A.A. Jdanov, dogme culturale În anii stalinismului În URSS și, mai apoi, În Întregul lagăr socialist. Dacă, În primul discurs, Ceaușescu cere să se exercite „un control mai riguros pentru evitarea publicării unor lucrări literare care nu corespund cerințelor activității politico-educative a partidului
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un alt articol intitulat Prejudecata cărții, Noica definește lectura ca un „act personal” neimpus „prin odios sistem de prejudecăți”. Accentul cade pe actul lecturii, în cursul căreia cititorul este cel care conferă valoare și semnificație operei: „Cartea nu este o dogmă. Ea este o descoperire.” Pentru Arșavir Acterian, G. Bacovia este „un geniu trist”, „de un sentimentalism maladiv excesiv”, iar volumul de poezie Cu voi... reprezintă doar „expresia glacială a dezintegrării”, „zvârcolire în lumea tristeților dizolvante”. Eugen Ionescu recenzează Ultima noapte
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
Provinciales și gânditorul din Pensées sunt studiați analitic și comparativ spre a defini contribuția fiecărei ipostaze la formarea acestei personalități dramatic contradictorii. Se evidențiază că Pascal concepe salvarea individului prin rațiune și credință, aflându-și tihna, după căutări neobosite, în dogma creștină, ceea ce poate explica și de ce proza ascetului jansenist de la Port-Royal a înrâurit multă vreme nu numai cultura franceză. Volumul Varia italica (1975) conține scurte expozeuri atestând aceeași tendință de integrare a unui creator în ritmurile ideilor epocii, completate cu
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
în opoziție cu „ticăloasa spiță a moluștelor grave/ a celor ce nu dau cu nimic în nimic/ de frica îndrăznelii și a înnoirii”: personaj emblematic („un caz de remitizare” - Eugen Simion) pentru situarea poetului, care ia distanță față de certitudini și dogme, plasându-se într-un interval al relativului, ceea ce înseamnă, cu vorbele lui, intervalul lui „poate”/„parcă”, „oare”, „totuși”. Din conștiința relativității se naște și ironia reactualizată original în cele două cărți. Există în ele și multă discursivitate, dar aceasta ilustrează
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
La M. frumosul se identifică mereu cu metafora („o metaforă niciodată nu este urâtă”), iar o creație nu poate să reziste dacă nu își trage rădăcinile din mitologia unui popor. Din păcate, în primul deceniu postbelic poetul s-a conformat dogmelor și stilului uniformizator al epocii, despărțindu-se de modul său liric anterior. Acum cultivă poemul lirico-epic de proporții, lirica encomiastică, balada, basmul versificat, sonetul. Mai târziu, în 1970, când a trebuit să-și selecteze poeziile pentru o ediție de autor
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
a propriilor opere de către autorul lor și, uneori, furnizează tocmai soluția unor probleme de compoziție a operelor precedente care altfel ni s-ar părea de neînțeles. Autocritica este mai puternică decât autoapărarea și se referă mai ales la chestiuni de dogmă. Opera e lipsită de orice ambiții literare și de orice vanitate cu toate că, atunci când a scris-o, Augustin era personalitatea cea mai cunoscută a întregii creștinătăți occidentale și faima lui depășise granițele Africii. Bibliografie. Ediții: CSEL 36, 1902 (P. Knöll); CChr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un extras din opera omonimă a lui Eusebiu-Ieronim, care începe cu originile lumii, însă de la acea dată înainte e o lucrare autonomă a lui Prosperus. Cronica se deosebește de alte lucrări similare din epocă prin interesul acordat istoriei ereziilor și dogmei creștine. Prosperus încearcă să pună la un loc materialul preluat de la Ieronim cu informațiile extrase din micul tratat al lui Augustin Despre erezii și se ocupă pe larg de pelagianism și semipelagianism. După trei redactări, Cronica lui Prosperus a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
renunțării la viața pământească și a întoarcerii în patria cerească, această filosofie, spuneam, este filosofia neplatonică; vom rediscuta această problemă imediat. Pe lângă această producție filosofică „profană” mai există și aceea constituită din scurte tratate consacrate în mod expres definirii unor dogme ale credinței creștine, cum este aceea a Sfintei Treimi și a raportului dintre natură și persoană în Cristos. De aici și aparenta ciudățenie a celor două blocuri de opere între care ar exista, s-a spus o vreme, o opoziție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștin. Această falsă problemă a apărut deja la scurt timp după moartea lui Boethius: în epoca lui Carol cel Mare, doctrina sa nu era considerată perfect ortodoxă, iar în secolele mai apropiate de noi, din dorința de a rămâne fideli „dogmei” care consfințea opoziția dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărât că adevăratul Boethius ar fi cel aflat sub influența filosofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boethius ar fi neautentice. Evident, acest tip de metodă de cercetare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ulterioară a creștinismului și a făcut din el un scriitor creștin a cărui importanță va putea fi egalată, în lumea greacă, abia în secolul al șaptelea o dată cu Maxim Mărturisitorul. Bibliografie. Despre ansamblul teologiei lui Chiril: H. du Manoir de Juaye, Dogme et spiritualité chez S. Cyrille d’Alexandrie, Vrin, Paris, 1944; G. Jouassard, Cyrille v. Alexandrien, în RAC III (1957), 499-516; R.L. Wilken, Judaism and the Early Christian Mind. A Study of Cyril of Alexandria’s Exegesis and Theology, New Haven
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în greacă și latină). Epistolă către locuitorii din Constantinopol: ibidem, 370-377 (trad. fr. din siriană). Studii: L. Abramowski, Untersuchungen zum Liber Heraclidis des Nestorius (CSCO 242), Secrétariat du CSCO, Louvain 1963; L. Scipioni, Nestorio e il concilio di Efeso. Storia dogma critica (Studia patristica Mediolanensia 1), Vita e Pensiero, Milano 1974. CAPITOLUL AL XVII-LEA DEZBATERI TEOLOGICE PRECALCEDONIENE ȘI POSTCALCEDONIENE ÎN ORIENT I. REPERE ISTORICE Două trăsături caracterizează ansamblul dezbaterilor teologice din mediul bizantin: pe de o parte, legătura lor cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dat naștere unui simplu om, ori unui Dumnezeu (omilia 1); proclamă o singură ipostază, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl îndepărtează de limbajul chirilian (omilia 23, despre dogma întrupării). Și, atunci când în Tomul către armeni modifică formula apolinaristă reluată de Chiril în „o singură ipostază a Dumnezeului Logos întrupat” (și nu “întrupată”, referitor la ipostază), face un pas spre o clarificare a „ipostazei” care semnifică, la el, mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos care produce ființele făcându-le să iasă din divinitatea care le avea în sine (de ex. Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui Dionisie nu se abate deloc de la dogma stabilită la Calcedon în privința unirii celor două naturi, umană și divină, în Cristos (de ex. Numele divine 2, 10: 648D-649A), însă terminologia referitoare la caracterul inalterabil al naturii divine în Cristos și la absența confuziei dintre aceasta și natura umană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
moral care are un corespondent în lumea greacă doar în omiletica lui Ioan Hrisostomul care, de altfel, era sirian. Hrisostomul a avut mare succes și în cercurile siriene și multe din omiliile sale au fost traduse în siriană. Dacă definirea dogmei este sarcina specialiștilor, teologia morală intră în sarcina tuturor celor care se îngrijesc de suflete și de cea mai mare atenție se bucură marea temă a mântuirii și marea temă a întoarcerii Domnului care rămân și în perioada următoare teme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]