15,628 matches
-
trările personale. Experiența trăită de autoare este una inefabilă, viața sa a devenit element de studiu aplicativ pentru psihologul de mai târziu, perseverența, perspicacitatea și acribia cu care a studiat fiind exemplare. Dincolo de elementele științifice prezentate, autoarea cultivă și elemente Doina Comănici, autoarea răspunde și oferă șanse celor care suferă chiar dacă ei își dovesesc mefiența proprie. Scopul volumului este unul generos în care iubirea de aomeni și dorința de veni în ajutorul lor prin cunoaștere și experiență proprie sunt explicate de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
se deblocase și programul-durere a fost anulat”. Autoarea volumului “Liniștea din interior” este pasionată de ceea ce face, studiază și aplică întru binele semenilor aflați la răscruci de drumuri elemente de psihologie, într-un limbaj liber am putea spune că psihologul Doina Comânici oferă cititorilor ei ... psihologie cu lingurița, o linguriță în care pune și căldură, și altruism și cunoaștere profundă a științei de care este îndrăgostită pentru totdeauna. În acest sens, denumirea celor 9 capitole este elocventă: Dacă eu am reușit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
-ți satisfac setea de cunoaștere și interesul pentru amândouă și să-ți demonstrez că... Viața nu este o luptă, ci un joc în care TU ești actorul principal și totul depinde de tine, cum vei juca pe arena vieții. EU DOINA COM|NICI, îți doresc multă sănătate și liniște sufletească. Lectură plăcută, prietene cunoscut sau necunoscut ...încă! O să încep dur, spunându-ți simplu, lasă-ți viața în pace! De ce? Pentru că ne zbatem și ...Doamne, ce ne mai zbatem. Da, ne zbatem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
că ceea ce am scris să vă fie de folos și să vă pună măcar pe gânduri și astfel să faceți primul pas către puterea de a vă crea în mod conștient o viață minunată. Cu deosebită stimă și respect, Eu Doina Comănici îți transmit multă sănătate, liniște sufletească și iubire pentru viață ...
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ca din somn, cărăușii au pus mâna pe ulcele... Pâcu, ca de fiecare dată, a ridicat ulcica, a drămăluit-o, a dus-o la gură și a băut prelung... După ce și-a liniștit setea, a pus mâna pe fluier... O doină cu unduiri prelungi a început să fâlfâie din aripi la Crâșma din drum... Cărăușii ascultând ghersul tremurat al fluierului, au plecat capetele ca într-o reculegere... După un timp, pe nesimțite, un tril din ce în ce mai viu a început să curgă peste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și unul Ghiță Telincă, care îndată ce-a pornit cântecul a scos fluierul din șerpar și-a îmbălat degetele, ca să se lipească mai bine de trupul fluierului, și după câteva încercări să vadă dacă îl ascultă instrumentul, a pornit o doină tărăgănată, însoțită de glasul lui mormăit... Cei din jur s-au oprit din cântat. Duși pe gânduri au rămas cu ochii sticlind în bătaia lunii... Cam așa cum stați voi cu gurile căscate la mine hă, hă, hă - a încheiat Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Doina Ruști Bineînțeles, nici acest mit nu este cu totul și cu totul al urbei actuale, însă ea l-a scos la iveală și l-a așezat într-o haină foarte la modă. Plecarea de-acasă constituie sindromul oricărei ființe neîmplinite
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
firul acestor raportări reactive, observăm cum el devine tot mai subțire. Colective, prin esența totalitară a comunismului, mizeriile și suferințele noastre au fost totuși exprimate, denunțate numai de unii, acei disidenți pe care Dorin Tudoran îi amintește frecvent (Paul Goma, Doina Cornea, Dan Deșliu, Gabriel Andreescu, Mircea Dinescu...), uitând voit, din modestie, să-și treacă numele pe listă. și ca un făcut, cu excepția dispărutului Dan Deșliu și, parțial, a lui Gabriel Andreescu, care jură în prezent pe litera corectitudinii politice, foștii
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
Marina Constantinescu Am avut șansa, acum ceva vreme, să-l cunosc pe Dan Jitianu. Apoi pe Paul Bortnovschi, pe Ion Popescu-Udriște, pe Vittorio Holtier, pe Lia Manțoc, pe Helmut Sturmer, pe Doina Levința, pe Puiu Antemir. Cu Irina Solomon și Dragoș Buhagiar sînt colegă de generație și am învățat împreună să descoperim teatrul și codul lui. Acești artiști au o dimensiune umană și spirituală vastă, gîndesc cumva altfel, parcă mai profund, mai
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe Magheru apar primele pancarte, milițienii sînt băgați la înaintare, bastoane de cauciuc, bocanci grosolani, uniforme uzate, ținuta de iarnă. Ora 14 și ceva, „Apărăm un strămoșesc meleag“ tocmai se sfîrșise, iar Ansamblul Doina al Armatei se pregătea să atace, „Sunați trompete de argint“, cînd evenimentele devin foarte periculoase pentru Dictatură. Dinspre Unirii vin primele blindate, se aud primele rafale de armă automată. Circulau cu peste 80 de kilometri pe oră, tăindu-și cărări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nimic, așa a fost de luat prin surprindere. A înțeles însă, în zilele următoare, un lucru: e oricînd bine venit acolo și-i primit cu drag de Săteanu care, eventual, s-ar părea că vede în el un posibil ginere. Doina începe să-i placă, mai mult ca parteneră de discuție, în timp ce "doamna" continuă să-l fascineze, poate tocmai prin aerul ei distant. "Da-da, trebuie să judec bine, să nu fac vreun gest necugetat", gîndește Mihai, intrînd în clădirea teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pîn' deseară, cînd vine cursa rapidă, nu prea am ce face. Bine, dacă ții neapărat surîde secretarul literar. M-aștepți aici, în birou, că termin repede. Rămas singur, după ce secretarul literar pleacă spre director, Mihai formează numărul de telefon al Doinei. În receptor se aude vocea calmă a Măriei Săteanu: Da, vă rog! Sărut mîinile! spune Mihai politicos. Mihai Vlădeanu vă deranjează... Bună ziua! vine prompt răspunsul femeii. Spuneți, v-ascult. Voiam să vorbesc cu Doina. A plecat la teatru, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai formează numărul de telefon al Doinei. În receptor se aude vocea calmă a Măriei Săteanu: Da, vă rog! Sărut mîinile! spune Mihai politicos. Mihai Vlădeanu vă deranjează... Bună ziua! vine prompt răspunsul femeii. Spuneți, v-ascult. Voiam să vorbesc cu Doina. A plecat la teatru, să vă caute. Domnul Săteanu? Soțul meu nu a venit acasă la prînz. Mihai mulțumește, spune un "sărut mîinile!" mai leșinat ca de obicei și închide. Își lasă fruntea pe brațele puse unul peste altul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brațele puse unul peste altul pe birou, să poată sta cu ochii închiși, să se gîndească la altceva, s-o alunge din gînd pe Maria Săteanu, reîntorcîndu-se mereu la întrebarea dacă face bine continuînd să mai întrețină relațiile actuale cu Doina. Nici măcar n-a încercat s-o sărute. De ce să înrădăcineze în fată și în părinții ei niște gînduri, cînd el nu-i clarificat dacă nutrește vreun sentiment pentru Doina?! Deși, în ultima vreme, de cînd se întîlnește mai des cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întrebarea dacă face bine continuînd să mai întrețină relațiile actuale cu Doina. Nici măcar n-a încercat s-o sărute. De ce să înrădăcineze în fată și în părinții ei niște gînduri, cînd el nu-i clarificat dacă nutrește vreun sentiment pentru Doina?! Deși, în ultima vreme, de cînd se întîlnește mai des cu ea, începe să-i placă, ba-i caută compania, telefonîndu-i, ori vizitînd-o, în ciuda răcelii cu care îl întîmpină Maria Săteanu. "E bine își continuă el gîndurile că Maria mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
literar, netezindu-și mustața, parcă vrînd s-o preseze mai bine pe buza de sus. Nu cred! Aș fi văzut-o pînă acum. Tu nu vezi decît femeile ce vin la teatru rîde secretarul literar. Mulțumesc de vodcă! Vezi că Doina voia neapărat să te întîlnească, probabil să-i dai o invitație. Hai pe la teatru să-ți iei invitațiile pentru premieră; directorul tocmai le semna. Ies amîndoi din hotel și pornesc spre teatru, întorcîndu-se mereu cu spatele înainte, să se ferească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jur, întregul vagon pare gol, ca într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că în curînd va începe să tremure, dacă nu de frig, sigur de teamă. Ce bine c-ai venit! se bucură Doina, conducîndu-l pe Mihai în salon. Tăticul tocmai a întrebat de tine. Și el a venit mai înainte. Să știi c-am luat deja invitațiile. Mihai vrea să răspundă ceva, dar se mulțumește să-i surîdă, urmînd-o. Prin una din ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
închis ușa în urma celor doi. Mă gîndeam că pe viscolul ăsta... Abia am ajuns și eu. Iei ceva? Mulțumesc, dar... la autogară am băut niște țuică fiartă... Stai arată Săteanu spre un fotoliu, aducînd o sticlă și două pahare, în timp ce Doina, ca de fiecare dată cînd se bea, își cere scuze și se retrage. Ciocnesc și beau. Ia zi-mi, surîde Săteanu, prăbușit în fotoliu tot așa bună și tare e țuica pe la noi? Da... Anul ăsta încă n-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din jur par umbre. Trece în spatele barului și pornește magnetofonul, făcînd să răsune, din pereți, o melodie la modă apoi, de pe cealaltă pistă, acordurile unei simfonii. Apasă un buton și întreabă: Maria?, dar nu vine nici un răspuns. Apasă alt buton: Doina? Da, tata vine răspunsul fetei, în interfon. Mama unde-i? În bucătărie. Maria? întreabă Săteanu după ce apasă iarăși un contact. Da se aude vocea Măriei Săteanu. Sînt jos cu Mihai. Te rog, ceva de gustat și cafele; mari și tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și tari. Stai unde vrei, spune lui Mihai, în timp ce el se plimbă, lăsînd aprinsă o lumină puternică, să se vadă bine interiorul. Încă nu-i gata. Legăturile la butoaie astea-s butoiașe de stejar, îngropate în perete nu-s făcute. Doina spune să fac și o orgă de lumini, dar nu-s de acord, prea ar semăna a bîlci sclipirea aceea de lumini în ritmul muzicii. Eh, ce vremuri! exclamă, lăsîndu-se, după un timp, adînc într-un fotoliu, golind paharul. Bîlciurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din nou în spatele barului și lovește o clapă a interfonului: Doinița... Da, tata se aude vocea fetei. Vino jos puțin, te rog! Închide interfonul lovind o altă clapă și se întoarce la fotoliu, așezîndu-se adînc, așteptînd. Cînd o vede pe Doina intrînd, îi face semn cu degetul să se apropie. Ce-i, tata? întreabă fata mirată. Să-mi arăți, te rog, ca acum șaisprezece-șaptesprezece ani, unde pupă tata fata. Tata, te rog! se apără Doina, roșind, uitîndu-se stingheră în pămînt. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adînc, așteptînd. Cînd o vede pe Doina intrînd, îi face semn cu degetul să se apropie. Ce-i, tata? întreabă fata mirată. Să-mi arăți, te rog, ca acum șaisprezece-șaptesprezece ani, unde pupă tata fata. Tata, te rog! se apără Doina, roșind, uitîndu-se stingheră în pămînt. Vezi, spune Săteanu grav nu mai am în mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea spre Mihai. Nu-ți fie rușine. Unde pupă tata fata? întreabă rar, șăgalnic. Doina ridică încet mîna dreaptă și-și lipește vîrful arătătorului de obraz, plecîndu-se spre tată el. Săteanu își țuguiază buzele, atingînd cu vîrful lor locul indicat de fată. Și unde bate tata fata? întreabă el pe același ton. Tata! rîde încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ridică încet mîna dreaptă și-și lipește vîrful arătătorului de obraz, plecîndu-se spre tată el. Săteanu își țuguiază buzele, atingînd cu vîrful lor locul indicat de fată. Și unde bate tata fata? întreabă el pe același ton. Tata! rîde încet Doina, trecîndu-și brațul după umerii tatălui. Aici! rîde Săteanu, lovind fundul fetei cu vîrful palmei, într-un gest de o infinită tandrețe. Nu-mi place! exclamă imediat grav, măsurînd-o cu privirea. Deși am dat pe blugii ăștia atît cît ia bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătut coasa mi s-a părut prea mic pentru mîna mea și-am plecat în uzină, la baros, clasă muncitoare. Și pe fiică-mea am făcut-o clasă muncitoare! Ce, e rușinoasă munca? Nu! Tata, ai băut cam mult spune Doina încet, cuprinzîndu-i umerii, în timp ce se lasă în genunchi, să-l poată privi. Lasă, Doinița, spune Săteanu încet, ca o consolare la vară dai undei vrei tu, unde-ți place. Și-ai să te duci peste tot: teatru, operă, concerte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]