6,873 matches
-
insula de gheață lipsită de suflare, Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom. Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă, Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii, Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgă Iar gheața
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
insula de gheață lipsită de suflare,Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare,Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om,Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, mareași-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom.Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă,Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii,Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgăIar gheața se transformă în
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
-i dea strălucire și prestanță. Într-adevăr, mama sa, Maria Macedonski, își avea originea “într-o veche și strălucită familie de peste Olt”, însă ascendența dinspre tată este totalmente fabulată: “Prin tată, neîntrecutul poet coboară dintr-o familie polonă care a domnit în Lituania și care își găsește originea din familia princiară din Biberstein, una dintre cele mai puternice de pe Rhin”. Dacă, în ceea ce privește studiile, tânărul Macedonski rămâne în domeniul incertitudinii, deși fabulează frumos, atitudinea sa antidinastică se manifestă din plin. După satira
AL.FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381481_a_382810]
-
ce se întâmplase. Mulțumind fratelui său de cruce Boreas pentru ajutor, prințul își continuă drumul spre Ținutul Întunericului în care locuia fiara cu un colț de diamant. Acum, pentru el nu fu cine știe ce greu să găsească drumul prin negura ce domnea acolo, pentru că Pasărea Paradisului lumina ca ziua cale de o poștă. Lumina ei orbi Fiara Întunericului, așa încât Ador reuși să-i smulgă colțul de diamant fără să fie nevoie să lupte pentru ultima comoară. Cu cele trei odoare cerute de
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
alături de români ca frații în războiul de independență și în primul război mondial pentru pământul țării lor, România. Mulți evrei au fost decorați în lupte pentru apărarea țării, intelectualii evrei făceau parte din elita intelectuală, iar în comerț erau renumiți. Domnea pacea și buna înțelegere în toată țara. După ce am intrat în alianța cu Germania, țara noastră a trăit un capitol întunecat din istoria ei. Având la bază motive politice ori propagandistice, s-au născut multe suferințe cetățenilor români de etnie
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
Când visul zorile-l destramă. Era o noapte scurtă, ca de vară; Privirile se luminau de zori, Care-au rămas arzând din fapt de seară, Până când luna s-a topit în nori. Sosise ceasul cel de taină, Când peste tot domnea misterul, Iar timpul dezvelit de haină Le-a deschis în cale cerul. Și s-au dus... chemați de har, Grație de la Divin, Până-n ușa de altar, Visul fiindu-le deplin. Au lăsat în urmă teama De toate câte se-ntâmplă
VIS DE VARĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380876_a_382205]
-
mari, multicolore, Plânge pădurea-n miez de toamnă, Un stejar ca un tutore La demnitate o îndeamnă. Pe boltă stelele sclipesc; Se strâng în haite multe fiare, Dau rotocoale și pândesc, Să le cadă prada-n gheare. Întreg cuprinsul a-nghețat, Domnește-o stare melofobă, Se simte timpul înșelat; Se strâng mai toți pe lângă sobă. Vitele-nchise-n obor Tremură de frig și zbiară; Poate doar la abator Viața le-ar fi... mai ușoară. Deși trece-n pas mărunt Timpul n-ajunge
ANOTIMP REBEL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380858_a_382187]
-
Unde picură venin. Ele-mi trec prin os de craniu, Ecran alb - oglindă mată ! Vad îndoliat și straniu La fiece pas se-arată, Pentru cei de dinainte; Umbre, din părinte în părinte. Văd pe tata, om puternic, Coborând din neam domnesc Luminând prin întuneric Drumul timpului firesc Pentru cei ce-l bat de ani, Noi, dușmanilor dușmani ! El, stejar în Piscul Mare Ca un scut la ploi și vânt; Mama urcă pe cărare, Că îi stăruie în gând Să-i stea
GÂNDURILE MĂ INUNDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380882_a_382211]
-
Rufus, Valerius Gratus și mai apoi cu, Ponțiu Pilat. În accepțiunea Sanhedrinului, Tetrarhul Irod Antipa nu-l întrecuse totuși în cruzime pe Arhelaus și aceștia erau dispuși să închidă ochii la multe din faptele tetrarhului, mai ales că acesta nu domnea peste Iudeea. Procuratorul Ponțiu Pilat ridică o cupă de vin. -În sănătatea tetrarhului Irod Antipa, spuse el. Tetrarhul se șterse pe mâini cu un ștergar și apucă o cupă de pe o tavă. -În sănătatea procuratorului Ponțiu Pilat, spuse și el
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
un loc al luminii în care gândurile tale sunt în fața tuturor și nimic nu e ascuns nimănui. E un loc în care contradicțiile nu-și au locul între cei de acolo fiindcă toți știu Adevărul iar frățietatea e cea care domnește între toți cei de acolo. Aceasta este împărația lui Hristos, Iisus din Nazaret, om și Dumnezeu, Dumnezeu și om! -Dreptul acela mi-a vorbit și mie despre această împărăție Hasim, spuse Ponțiu Pilat. -Și credeți acum mărite procurator? -Cred deocamdată
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
Unde picură venin. Ele-mi trec prin os de craniu, Ecran alb - oglindă mată ! Vad îndoliat și straniu La fiece pas se-arată, Pentru cei de dinainte; Umbre, din părinte în părinte. Văd pe tata, om puternic, Coborând din neam domnesc Luminând prin întuneric Drumul timpului firesc Pentru cei ce-l bat de ani, Noi, dușmanilor dușmani ! El, stejar în Piscul Mare Ca un scut la ploi și vânt; Citește mai mult Gândurile mă inundăMotto: „Din stejar, stejar răsare”Răsfrânte-n
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Când visul zorile-l destramă. Era o noapte scurtă, ca de vară; Privirile se luminau de zori, Care-au rămas arzând din fapt de seară, Până când luna s-a topit în nori. Sosise ceasul cel de taină, Când peste tot domnea misterul, Iar timpul dezvelit de haină Le-a deschis în cale cerul. Citește mai mult Vis de varăMotto: În viață joacă teatru doarcei care nu au nici un rol !!!Treziți din vis de zgomotul de stele,Care au spart a lacului
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Când visul zorile-l destramă.Era o noapte scurtă, ca de vară;Privirile se luminau de zori,Care-au rămas arzând din fapt de seară,Până când luna s-a topit în nori. Sosise ceasul cel de taină, Când peste tot domnea misterul,Iar timpul dezvelit de hainăLe-a deschis în cale cerul.... XIX. LA BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ „ANTIM IVIREANUL„ - VÂLCEA, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016. ANUNȚ IMPORTANT LA BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ „ANTIM IVIREANUL„ - VÂLCEA Joi
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
strângi; Ar fi plăcerea unui semn,Că după altcineva plângi.... XXIV. SCLAV DINTOTDEAUNA, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016. Sclav dintotdeauna La vârsta când încolțesc sentimente Eram un sclav al dogmei singulare, Care domnea ca albul pe perete În astă țară, și... pe noi călare. Mergeam toți pe-același drum bătătorit, Nu puteam glumi, nici vorbă de bancuri! Vite ! Mugeam în țarcul bine păzit; Cuvântului liber nu-i găseam leacuri. Multe priviri am adunat
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
au murit tineri și copii Și împușcat a fost Conducătorul, S-au pus la cârmă tot ei, comuniștii, Care-l pupau în fund pe Dictatorul. Citește mai mult Sclav dintotdeaunaLa vârsta când încolțesc sentimenteEram un sclav al dogmei singulare,Care domnea ca albul pe pereteîn astă țară, și... pe noi călare.Mergeam toți pe-același drum bătătorit,Nu puteam glumi, nici vorbă de bancuri!Vite ! Mugeam în țarcul bine păzit;Cuvântului liber nu-i găseam leacuri.Multe priviri am adunat în
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
trecere este și ea prezentă: În templu negustorii își mai întind taraba, / Mai drămuiesc iubirea în clipă sau în an, / Cu suflet obosit și gol te miră graba / Prin care lângă râu luntrașul vrea un ban (Septuagenar). O criză generală domnește-n univers, unde josnicia înghite totul, unde muzele nu mai cântă, unde lideri adevărați nu mai există: o spune metaforic, într-un frumos poem, poetul Vasile Burlui: Poienile din munte sunt golite, / Pe crengi uscate croncăne doar corbii, / Pădurile-s
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > POVESTE Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Once upon a time... a fost odată O copiliță într-un mic ținut; MOON domnea atunci în lumea toată Și țesea zorii, ca pe-un azimuth. Și-așa creștea fetița într-o zi, Cât ceilalți se-nălțau cam în vreo trei; Tot descântând steluțe, ea urzi, Slove aldine în vechi clopoței. Și... chicotind cu struna
POVESTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374391_a_375720]
-
mare înfruntare „electivă“; pe de o parte a „baricadei“, Partida Națională, cu 33 de deputați, «al cărei cuvânt de ordine era [re-]Unirea», și, de cealaltă parte, Tabăra „Statu-Quo“-ului, alcătuită din 22 deputați „oscilând electiv“ între Mihalache Sturdza ce domnise în Moldova între anii 1834 - 1849, v. supra, fost domnitor ce, «pentru a-și scoate fiul din cursa princiară [...], invocase faptul că beizadea Grigore slujise în armata otomană cu numele de Muhlis-Pașa, având gradul de general de divizie» - p. 45
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
totdeauna, știe să-și atragă sprijinul / prietenia persoanelor politice / culturale influente (de la Grigore al V-lea Ghica și Vasile Alecsandri, până la sultanul de Constantinopol > Istambul, Abdul Medgid), ori să-și aleagă / cultive suita de elită camaraderească, „netrădătoare“, pe drumul regal / domnesc de pe Golgota Valahimii (Mihail Kogălniceanu, Rosetteștii ș. a.); este însoțit / binecuvântat de Providență, de Fortuna, atât în realizarea celei de-a VIII-a re-Uniri a Principatelor evmezic-Valahe, Moldova și Muntenia, în statul modern al României, cât și pe-o bună parte
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
O clipă din porția de nemurire. Ce glas a lumii ce mă lasă! Mă lasă însingurat și întristat, În zidurile care-s reci și viața îți petreci, În dansuri a unui așezământ neluminat, Prin care forța din tine a pulsat. DOMNEȘTE PACEA PE PĂMÂNT... Domnește pacea pe pământ, Domnește liniștea în al meu gând Și înmugurește salcia în primăveri uitate de vânt În frenezia păcii pe pământ renasc în Înviere. Printr-o simțire cu suflu nou și glas divin, Într-o
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
de nemurire. Ce glas a lumii ce mă lasă! Mă lasă însingurat și întristat, În zidurile care-s reci și viața îți petreci, În dansuri a unui așezământ neluminat, Prin care forța din tine a pulsat. DOMNEȘTE PACEA PE PĂMÂNT... Domnește pacea pe pământ, Domnește liniștea în al meu gând Și înmugurește salcia în primăveri uitate de vânt În frenezia păcii pe pământ renasc în Înviere. Printr-o simțire cu suflu nou și glas divin, Într-o armonie unde totul e
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
a lumii ce mă lasă! Mă lasă însingurat și întristat, În zidurile care-s reci și viața îți petreci, În dansuri a unui așezământ neluminat, Prin care forța din tine a pulsat. DOMNEȘTE PACEA PE PĂMÂNT... Domnește pacea pe pământ, Domnește liniștea în al meu gând Și înmugurește salcia în primăveri uitate de vânt În frenezia păcii pe pământ renasc în Înviere. Printr-o simțire cu suflu nou și glas divin, Într-o armonie unde totul e senin. Ce-i cerul
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
renasc în Înviere. Printr-o simțire cu suflu nou și glas divin, Într-o armonie unde totul e senin. Ce-i cerul, ce-i pământul? Ce-i glasul care din cer s-a pogorât? Iar drepții din mormânt au renăscut! Domnește pacea pe pământ, Și-n liniștea din cerul sfânt mă-nalț la Cel Preasfânt. Iar tu, Iisus mi-ai ridicat și crucea mea de la păcat, Și vreau sa fiu cu Tine-n cerul sfânt. Domnește pacea în cerul lin, acolo
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
drepții din mormânt au renăscut! Domnește pacea pe pământ, Și-n liniștea din cerul sfânt mă-nalț la Cel Preasfânt. Iar tu, Iisus mi-ai ridicat și crucea mea de la păcat, Și vreau sa fiu cu Tine-n cerul sfânt. Domnește pacea în cerul lin, acolo este mult mai divin. MĂ LEG Mă leg în zbor de soarele tău înaripat Mă leg de umbra ta, pe unde piciorul tău a călcat Mă leg de amintirea existenței tale când nu m-ai
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
gândea să se întoarcă, fu împins cu putere în sus și ridicat la suprafață. Azur se trezi într-o lume cu totul nouă, plină de verdeață și de păsări colorate. Ieși din apă, cu privirile furate de lumina uimitoare care domnea peste tot, de căldură și de mirosul amețitor al florilor presărate peste tot. Se aruncă în iarba mătăsoasă mai fericit ca niciodată, râzând din toată inima. Și atunci, lângă el se opri o făptură minunată, cu cei mai albaștri ochi
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]