7,291 matches
-
leacul de la Dumnezeu.” Descântecul de orhalț (răcit la cap). Se descântă în făină, se pune puțin baligă de vacă, se face o turtă pe care o coci în focă și apoi, cât o poți suferi de fierbinte, o pui în dosul capului: „Orbalț cu săgetătură, orbalț cu pocitur Ieși din cârțele nasului, din vederile ochilor. Eu cu raghila te-oi răghia, cu mătura te-oi mătura. Orbalț cu săgetătură, orbalț cu umflătur Orbalț cu mâncărime, orbalț cu roșață, Cu mătura te-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiu sincer, nu trece o zi fără să-mi aduc aminte de ea, de plimbările pe care le făceam pînă la ruinele Expoziției Universale din 1888 și cum rîdea de mine cînd Îi citeam poeziile pe care le scriam În dosul prăvăliei de cîrnați și de coloniale a unchiului meu Leopoldo. Îmi amintesc pînă și de fața unei țigănci care ne-a ghicit În palmă pe plaja de la Bogatell și ne-a spus că vom fi Împreună toată viața. În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să vă invit la masă, zise Fermín, netezindu-și părul. — Hai, femeie, am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite, ți-o Împachetez eu În timp ce Fermín Își ia jacheta. Fermín a dat fuga În dosul prăvăliei să se pieptene, să se parfumeze și să-și tragă pardesiul. I-am strecurat cîțiva duros de la casă ca s-o poată invita pe Bernarda. Unde s-o duc? Îmi șopti el, emoționat ca un copil. Eu aș duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
văzut plecînd la braț, pierzîndu-se pe strada Santa Ana, gîndindu-mă că, poate, cineva de sus veghea și, măcar o dată, Îi va Îngădui acelei perechi cîteva picături de fericire. Am atîrnat afișul cu Închis În vitrină. Am Întîrziat un moment În dosul prăvăliei ca să răsfoiesc registrul unde tata Își nota comenzile și am auzit sunînd clopoțelul de deasupra ușii care se deschidea. Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate tata, care se Întorsese de la Argentona. — Cine-i? Trecură cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
afișul cu Închis. Mă pregăteam să-l Întîmpin cînd am auzit sunetul mai multor cărți căzînd de pe rafturile din prăvălie. Am Înghitit În sec. Am Înșfăcat un cuțit de deschis scrisori și m-am apropiat Încetișor de ușa Încăperii din dosul prăvăliei. Nu am cutezat să mai strig o dată. La puțin timp, am auzit din nou pașii, Îndepărtîndu-se. Clopoțelul de deasupra ușii a sunat iar și am simțit o adiere dinspre stradă. Am intrat În prăvălie. Nu era nimeni. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sunat iar și am simțit o adiere dinspre stradă. Am intrat În prăvălie. Nu era nimeni. Am dat fuga la intrarea dinspre stradă și am Închis bine de tot. Am respirat adînc, simțindu-mă ridicol și laș. Mă Îndreptam spre dosul prăvăliei cînd am văzut fîșia de hîrtie pe tejghela. Apropiindu-mă, am băgat de seamă că era vorba de o fotografie, o veche stampă de birou din acelea care se imprima de obicei pe o planșă din carton gros. Marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fata poza Într-o grădină somptuoasă și, printre coroanele copacilor, se ghicea forma casei pe care o văzusem schițată În desenele de adolescent ale lui Carax. Am recunoscut-o pe dată. Turnul de la „El Frare Blanc“, de pe bulevardul Tibidabo. Pe dosul fotografiei era o inscripție care spunea simplu: Te iubesc, Penélope Am vîrÎt-o În buzunar, am Închis biroul și i-am zîmbit portăresei. — Ați văzut? Întrebă ea, nerăbdătoare să iasă din locul acela. — Aproape, am zis. Mai Înainte mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Tata Îmi lăsase pe masa din sufragerie niște pîine prăjită, marmeladă și un termos cu cafea. Le-am dovedit pe toate cum se cuvine și am coborît În mai puțin de zece minute. Am intrat În librărie pe ușa din dos, care dădea spre holul clădirii, și m-am dus la dulapul meu. Mi-am pus șorțul pe care obișnuiam să-l folosesc În prăvălie pentru a-mi proteja Îmbrăcămintea de praful de pe cutii și de pe rafturi. În fundul dulapului păstram o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de iubite? Deci am stabilit. Faci cum poftești. Dacă ai nevoie de bani, ia de la casă, dar lasă un bilet, să nu se sperie Fermín cînd va Închide. O dată zise toate astea, o făcu pe dezorientatul și se pierdu În dosul prăvăliei, cu un zîmbet pînă la urechi. Stabilisem să mă văd cu Bea În claustrul universității la ora cinci și, spre ciuda mea, ziua amenința să-mi devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
colo, ferestrele erau închise, cu storurile, atunci când existau, coborâte melancolic, ca și cum un doliu dureros ar fi rănit familiile care locuiau acolo. În acele apartamente nu se aprinseseră în zorii zilei luminile atente la evenimente, cel mult locuitorii pândiseră, eventual, din dosul perdelelor cu o strângere de inimă, acolo trăiau oameni cu convingeri politice foarte ferme, oameni care, votând, și la primele alegeri și la următoarele, conform preferințelor lor de toată viața, partidul de dreapta și partidul de centru, nu aveau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și de la care învățai, nu numai să nu spui adevărul, ci și să-l faci să coincidă punct cu punct, atunci când era util, cu minciuna, la fel cum dosul, în mod cât se poate de firesc, este cealaltă parte a feței. Se întrebă pe sine însuși dacă investigația începuse deja, se abținu să facă speculații în legătură cu agenții care aveau să participe la acțiunea polițienească, dacă erau din aceia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acțiunea conspirativă care a determinat capitala să voteze în alb. A fost evidentă, spuse el, dezorientarea tipului, el se aștepta ca subiectul principal, dacă nu singurul, al demersului poliției, să fie acesta și, până la urmă, i-au ieșit socotelile pe dos. Aproape că ți se făcea milă să-l vezi, încheie el. Agentul se declară de acord cu cele percepute de inspector, notând, pe lângă asta, cât de uimitoare fusese, pentru prăbușirea apărării celui interogat, alternanța întrebărilor, puse când de domnul comisar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
iscodește pe furiș dindărătul unui copac. Ușa era larg deschisă. Strigă, dar nu-i răspunse nimeni. Păși înăuntru. Bătu la o ușă, dar din nou nici un răspuns. Răsuci clanța și intră. Mirosul care-l întâmpină agresiv îi întoarse stomacul pe dos. Își duse batista la nas, își luă inima-n dinți și intră. Lumina era slabă și după ce umblase atâta vreme prin soare un timp nu izbuti să mai deslușească nimic. Apoi tresări. Întâi nu-și dădu seama. I se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
capul spre el, abia acum Își dădea seama, prin minte Începuse să Îi bântuie o nălucă nelămurită, alcătuită din glasuri și culori palide. Îl rezemă din nou pe umăr, continuând să Îl privească țintă. În jur, odăița apărea Întoarsă pe dos. Cufărul pentru haine era deschis și răsturnat, iar lângă el se afla o traistă din piele cu baretele retezate, poate de aceeași sabie care Îl ciopârțise pe om. Dante o cercetă pe dinăuntru cu luare aminte, căutând vreo urmă, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
metalic. La o fântână publică, se repezi spre țeava de bronz, sorbind Îndelung. Părea stăpânit de o sete de nepotolit. Dante se apropie de el, salutându-l cu politețe. Bernardo Îi răspunse la salut, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu dosul mânecii. - De mult voiam să schimb câteva vorbe cu dumneata, domnule, zise poetul. - Știu ce slujbă ai, messer Durante. Și Îți cunosc faima de poet. Îmi imaginez că vrei să afli faptele legate de moartea cumplită a decoratorului, Brunetto. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nădăjduind că Îi vedeau toți Însemnele prioratului. - Opriți-vă, În numele legii Comunei! strigă el cu voce tunătoare, Înșfăcându-l de umăr pe unul din combatanții care i se rostogolise printre picioare și Îndepărtându-l din cale cu un șut În dos. Simți o mână ținându-l de cot. Se smuci din strânsoare, răsucindu-se ca o furie. Omul din spatele lui ridică mâinile În semn de pace, schițând un zâmbet. - Iartă-mă, messer Durante. Încercam doar să te ajut, exclamă el, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care părinții noștri l-au răscumpărat cu sângele lor de sub barbari. Acum, Florența parcă e o iapă nărăvașă. Priorul se Întrerupse, continuând să fixeze cu ochi dușmănoși acea mulțime de tineri. Între timp, Își masa maxilarul, ștergându-și cu dosul mânecii un pârâiaș de sânge care Îi ieșea din buza crăpată. Arrigo părea să Îi fi urmărit cuvintele cu mare luare aminte. - Nici alte orașe din Italia nu se bucură de condiții mai bune. Dar un bun guvernant i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
inversă. - O contra-suferință, un contrappassum. Și pe asta ați furat-o de la Aristotel, râse poetul ironic. Și cum s-a ridicat la ceruri profetul tău? - El s-a dus acolo Însoțit de arhanghelul Gabriel, răspunse tânărul, ștergându-și fruntea cu dosul mâinii. Dante cântări răspunsul pentru un răstimp mai Îndelungat, ciupindu-și cu degetele buza inferioară. - Și pentru ce l-a ajutat un arhanghel? De ce n-a fost În stare să ajungă de unul singur? Amid Îi aruncă o privire cercetătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un ton evaziv. - Aud lecția marelui Aristotel Îndărătul cuvintelor dumitale și mă Închin, replică Dante. Și totuși, Scriptura Însăși ne Învață că nu tot ce a fost creat durează În timp. Arrigo terminase de băut și Își șterse buzele cu dosul mâinii. - Așadar și domnia ta, messer Durante, ești de acord cu teza celor care afirmă că Facerea nu s-a epuizat În primele zile, ci că Dumnezeu s-a ocupat de ea și În epocile următoare, și cu scopuri diferite? - Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
luminos, scufundat cu totul Într-un vis de iubire imposibilă. Am citit și eu versurile dumitale pentru acea Beatrice, oricine ar fi ea. Pentru că doar nu vei vrea să mă faci să cred că cea care te-a Întors pe dos e o anume... să vedem... Răsfoi câteva pagini. - Iată, Bice dei Portinari, o sărăcuță măritată cu bătrânul Bardi. Niște versuri cu adevărat emoționante, un model pentru toate spiritele Îndrăgostite. Și Într-adevăr... Dante fremătă. Cardinalul se oprise din nou, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
său. Parcă cineva Îngăima niște rugăciuni, o bolboroseală confuză și neinteligibilă, din care priorul izbutea să deslușească doar un „blestemat” repetat obsesiv, printre alte numeroase imprecauții. Se apropie precaut de locul din care provenea glasul. Era un bărbat ghemuit În dosul unei coloane, ce părea să implore peretele porticului. Când ajunse În spatele lui, Îl văzu cum se ridică și se Întoarce spre el, În timp ce o lucire violacee sfărâma bezna compactă. Simți o mână lovindu-l peste gură. Din instinct Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trădat, dar câți sunt artiști? Am fost ca Hemingway, care a avut convingeri politice de stânga, care a mai și devenit un reprezentant servil al liniei Partidului Comunist, s-a mai și certat pentru asta cu cel mai bun prieten, Dos Passos... sper că știi cazul. — Daaa, îîî... O fi fost un naiv... Am fost mai rău, poate, ca Hemingway. — Și n-ai fost mulțumit de tine niciodată???, lasă-l pe ăsta, pe Hemingway, cine o fi el... — Da, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și teama de ziduri albe erau reale, lucruri vii, lucruri pe care trebuia să le accepte. Numai În profunzimea Îndepărtată a sufletului tremura o flăcăruie plăpândă, strigându-i că care-ceva care-l trage spre străfunduri, Încercând să-l vâre În dosul unei uși și să trântească ușa după el. După ce ușa aceea se va fi trântit, nu vor mai exista decât zgomot, de pași și ziduri albe În lumina lunii și poate el Însuși va fi un zgomot de pași. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ăștia, unde modelul de pe tapetul de pe peretele coșcovit de ani Îl constituiau aceleași flori ale soarelui repetate greoi pe fundaluri galbene sau verzi, unde erau căzi de baie din cositor și coridoare Întunecoase, precum și spații indescriptibile, lipsite de verdeață, În dosul clădirilor,; unde până și iubirea se deghiza În seducție; o crimă sordidă după colț, o naștere clandestină În apartamentul de deasupra. Și mereu aerul sufocant din interiorul clădirilor În care se face economie de Încălzire iarna, iar În verile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]