1,848 matches
-
te transfigurează... o, ceva terifiant... toate vălurile cad în fața ta..." N-am înțeles aceste cuvinte fără noimă, dar îmi plăcea că era supusă, fericită, toropită și pierdută... Am apucat-o de umeri și am ridicat-o și ea și-a dres părul fără să-și deschidă pleoapele. I-am șoptit la ureche să-și vină în fire și ea, deodată, a surâs și s-a ridicat... S-a întors după ce a lipsit câtva timp, călcând însă tot ca într-un vis
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după aceea într-o zi scara noastră de la prispă, care avea doi stâlpi jos, lângă ultima treaptă, fusese ruptă de un cal. Trecuseră zile și săptămâni și ea rămăsese așa ruptă. Nici tata, nici frații mei mai mari n-o dreseseră. Curând pierise cu totul. Ce se întîmpla în familia noastră când nici o ulucă nu era, până atunci, uitată? Stâlpii aceia nu foloseau la nimic, ne puteam lipsi și de scară, puteam sări direct din bătătură pe prispă, sau de pe prispă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe prispă, sau de pe prispă jos. Se putea trăi și fără ei. Dar îmi dădeam seama că apăruse în sufletul celui care, tânăr fiind, simțise nevoia să-i ridice acolo: nepăsarea! Ceva fusese stricat și el nu mai vroia să dreagă acel lucru. Nu-i mai păsa.! De ce? Amintirile mai dramatice erau estompate. Cum zăceam de friguri și el discuta liniștit cu sanitarul dacă o să mor sau nu sub febră, uruitul mașinii și dialogul mamei cu vecinele: "... că ăsta îl lasă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și îmi rămăsese în amintire răspunsul lui. "Ce vină am eu că pe lume sunt friguri! Ce, le-am adus eu!? Sau ești nebună?!" Stâlpii aceia însă în jurul cărora mă jucasem atâția ani cu sculpturile lor romboidale, de ce nu-i dresese, de ce nu făcuse alții noi? Gândul, sufletul lui fusese acolo când îi făcuse, era casa lui, cu femeia lui, cuibul pe care se gândise sî-l facă frumos, și în incrustațiile acelor stâlpi simțeam o viață statornică și eternă. Se zdruncinase
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
socotiți ca unii din cei ce au a să pogorî în mormânt, neavând în ziua aceea pe ce cumpăra nici măcar pâine, înfățoșindu-mi-se una din tinerile eleve spre a-i da lecția de clavir, aflu instrumentul desacordat [...], îl deșchid ca să-l dreg, însă, o, Dumnezeule! mari sânt minunile Tale, aflu în mehanica lui doi galbeni. Puteți giudeca, fiii mei, câtă bucurie au cuprins pre mine și muma voastră, că Dumnezeu... ne-au trimis agiutorul său... Atuncea, iubiții mei fii, m-am rugat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dumitale mă preocupă, într-adevăr ! El merită o atenție diferențiată. Suntem, cu siguranță, de aceeași părere. Măcar în această privință. Îi acordăm, fiecare dintre noi, o atenție specială. Ciudată încrederea asta nelimitată, aproape naivă, în om. Care va face, va drege, va schimba, se va schimba ! În același timp neîncredere față de omul imediat ? Nu numai când este dușman, ci și când e aliat, camarad. Adesea, mai ales în acest caz. Suspiciune perpetuă, ubicuă. — Ușor de exploatat asemenea contradicție, nu crezi ? Ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fată numai fiindcă a vorbit ungurește, Apostole! ― Nu? făcu iar Bologa, cu buzele albe și cu ochii aprinși, parc-ar fi avut friguri. ― Nu! reluă Pălăgieșu energic, sculîndu-se în picioare ca să-l domine pe deplin. De aceea ești dator să dregi ce-ai stricat prin nesocotință! Suntem prieteni și te sfătuiesc prietenește să... Notarul se dădu în dosul scaunului și se rezemă de spetează cu mâna dreaptă. Părul îi căzuse iar pe frunte și un smoc i se mișca pe sprânceana
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o minune. În sfârșit, după o tăcere apăsătoare, Apostol Bologa se așeză pe laviță, între ferestrele dinspre uliță, și vorbi deodată cu glas rece și străin, cum ar fi vorbit cu un soldat oarecare: ― Dar tatăl tău ce-a mai dres de când am plecat? Ilona se repezi asupra întrebării parc-ar fi fost chiar minunea așteptată și răspunse cu o mândrie grăbită și aproape jignitoare: ― Tata ce-a făcut, zici?... Apoi, munca și necazurile, ce crezi că-i nimic? Că doar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
repede, dârdâind de frig, dar de pălărie nu se atinse. Plutonierul, grăbit să sfârșească, o așeză binișor pe masă, deasupra gulerului, acoperind de tot hârtia albă, lucitoare. Urmă o tăcere în care tremurau numai privirile speriate. În sfârșit, pretorul își drese puțin glasul și vorbi, încurcăndu-se îndată: ― Dacă ai vreo dorință... eu... noi... conform legilor... orice dorință în clipa... Apostol îl privi drept în ochi, lung, fascinator și apoi, brusc, se întoarse cu spatele, parcă și-ar fi adus aminte că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
În ciuda dimineții ce plesnește ferestrele. Of, Doamne, că frumoasă mai e viața asta, Își lasă Gore impresiile la dispoziția mesenilor, frumoasă e și scurtă ca minijupurile În zi de vară, când trec frumusețile pe bulevard... Măi, fraților, cum facem, cum dregem, ne Întâlnim o dată pe săptămână și bem. O fi bine, o fi rău? Sandu Șpriț - eu nu beau sec nici mort, asta e damblaua mea, alta n-am! - Îi trage un ghiont lui Gicu, care moțăie bătând darabana cu degetele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ți-au mâncat fetele banii... Și ție ți-a luat popa mințile, Sandule, vezi numa’ 666, și la table ai fi În stare să dai 666 În loc de dublă!!! Sandu Șpriț Își toarnă singur vin În pahar și pe urmă Îl drege cu apă minerală Izvorul Minciunilor, conform spuselor sale. Ia două guri zdravene, se uită când la Gore, când la Gicu, apoi clatină din cap a pagubă și dă verdictul: Bă, e lumea cu susu-n jos, știu eu ce spun, e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ar dori să În ucidă dintr-o dată. Apoi dă drumul fumului drept către pahar, astfel Încât fumul Îl Învăluie aproape artistic... De la Înălțimea scaunului, Gicu Îi Întinde lui Gore cupa golită. După ce aceasta redevine plină, Înmoaie buzele În ea și Își drege glasul. Stimați consumatori ai acestei cârciumi lipsită de celebritate dar plină de caractere inconfundabile, tăcerea lui Sandu Șpriț nu-mi miroase a bine. Nu ne miroase tuturor a bine, ca să nu vorbesc doar În nume personal. V-aș spune la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ăla, ăla să spui despre alde Funeriu de la Educație, nu despre Da Vinci, nu se cade. Acela cu Cina, dânsul, somitatea... Gore și Gicu iau poziția de drepți. Apoi varsă ultimele picături din pahare pe podea. Iar Gicu Încearcă să dreagă busuiocul: Sandule, să ne ierți lipsa de cultură, ne plăceau numai orele de sport. Cu Da Vinci nu ne-am Întâlnit, tot respectul pentru el! Da’ tu știi cine-a zis nu știu la ce echipă joacă Horia Roman Patapievici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care-ar putea să-l ierte Că țări întregi schimbat-au în întinsori deșerte? Și eretic e-acela ce rasa v-o sărută Când ura-n a lui suflet, de veche, e stătută? {EminescuOpIV 219} În van cercați a-i drege căci răi rămân de-avalma Și trebue ca soarta să-i spulbere cu palma, Din visul să-i trezească, cu care-i înconjoară Demonul lumii-aceștei - comedia-i bizară. Nu ne mustrați! Noi suntem de cei cu-auzul fin Și pricepurăm șoapta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pustie și începuse și biserica să se risipească și era un lucru pustiu și pietrele cădeau. Iar răposatul Vasilie voievod cînd s-a ridicat la domniia Moldovei, dacă a văzut că sfînta mănăstire cade în mare pustiire a început să dreagă... și a făcut turn și chilii, și trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Numai că aici au ajuns călugării greci, care, ca de obicei, nu s-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
când au așezat ulcelele pe masă sloboade fiecare câte un uah! - de plăcere. Încă o vreme au rămas pe gânduri. În cele din urmă, parcă și-au adus aminte pentru ce au intrat în han și golesc ulcelele grăbit. Își dreg mustața din nou și privesc spre hangița aciuată în umbra tejghelei. Nu-i nevoie să aștepte prea multă vreme, fiindcă îndată poposesc pe masa lor alte două ulcele cu vin și... alint de... gene. Cotiugaragiii privesc în urma ei cu însoțire
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se repeta așijdere, până într-o seară, când haiducul a apucat-o de mână și, uitându-se în ochii ei, i-a șoptit... Bătrânul s-a oprit din nou din vorbire și a gustat din ulcica cu vin. Și-a dres glasul și a reluat povestea: În seara aceea, învăluind-o cu acei ochi sânilii ca într-un crâsnic, i-a șoptit: „Brândușa badii după primul cântat al cocoșilor te aștept lângă stejarul din poiană...” „Nu... nu pot, ba...” „Să nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
2. Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieții preotului Iehoiada. 3. Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, și Ioas a născut fii și fiice. 4. După aceea, Ioas și-a pus de gînd să dreagă Casa Domnului. 5. A strîns pe preoți și pe Leviți, și le-a zis: "Duceți-vă prin cetățile lui Iuda, și strîngeți bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Și grăbiți-vă cu lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
o luau și o puneau iarăși la loc. Așa făceau în fiecare zi, și au strîns mult argint. 12. Împăratul și Iehoiada îl dădeau meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră și tîmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum și lucrători în fier și aramă, ca să dreagă Casa Domnului. 13. Lucrătorii s-au apucat de lucru, și au isprăvit ce era de dres; au pus casa lui Dumnezeu iarăși în stare bună și au întărit-o. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
în fiecare zi, și au strîns mult argint. 12. Împăratul și Iehoiada îl dădeau meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră și tîmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum și lucrători în fier și aramă, ca să dreagă Casa Domnului. 13. Lucrătorii s-au apucat de lucru, și au isprăvit ce era de dres; au pus casa lui Dumnezeu iarăși în stare bună și au întărit-o. 14. Cînd au isprăvit, au adus înaintea împăratului și înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
-sa se chema Abia, fata lui Zaharia. 2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. 3. În anul întîi al domniei lui, în luna întîi, a deschis ușile Casei Domnului, și le-a dres. 4. A adus pe preoți și pe Leviți, pe care i-a strîns în locul deschis dinspre răsărit. 5. Și le-a zis: "Ascultați-mă, Leviților! Acum sfințiți-vă, sfințiți Casa Domnului, Dumnezeului părinților voștri, și scoateți afară din sfîntul locaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim. 8. În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curățit țara și casa, a trimis pe Șafan, fiul lui Atalia, pe Maaseia, căpetenia cetății și pe Ioah, fiul lui Ioahaz arhivarul, să dreagă casa Domnului Dumnezeului său. 9. S-au dus la marele preot Hilchia și au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strînseseră Leviții păzitori ai pragului, de la Manase și Efraim și de la toată cealaltă parte a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
care le-au prăznuit Iosia, preoții și Leviții, tot Iuda și Israelul care se aflau acolo și locuitorii Ierusalimului. 19. În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost prăznuite Paștele acestea. 20. După toate aceste lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemișului pe Eufrat. Iosia i-a ieșit înainte. 21. Și Neco i-a trimis soli să-i spună: "Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Nu mă gândesc acum la soldați! zise bătrânul. Mă gândesc cum să-i dăm de veste lui Auta. - Poate e mai bine să așteptăm într-un cort până dimineața... Marele Preot îl fulgeră cu privirea. Atunci Tefnaht căută s-o dreagă: - Să-l strigăm, slăvite. - Crezi că aude cineva? Nu vezi că turnul e închis peste tot! Auta scrie că pereții sunt groși de trei palme. - Sau să batem, slăvite, cu ceva în... - Vrei să-i superi? se răsti bătrânul. - Pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tulpina unui arbore strâmb. Mahukutah tăie cu cuțitul de cremene capetele netrebuitoare ale frânghiilor plutei, le desfăcu și le împleti din nou. Ierburile acele lungi se dovediseră mai bune decât frânghia adevărată: nu putrezeau. Făcură un topor de cremene și dreseră pluta, punîndu-i și catarg din arborele adus de ape, cioplit cu osteneală. Agățară pânza, și luîndu-și apă într-un fel de butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută și porniră spre apus. O lună sau poate mai mult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]