4,293 matches
-
intrat într-o florărie din centru, a cumpărat o cutie de ciocolată și un buchet minunat de trandafiri, pornind-o spre cartierul în care locuia aleasa inimii sale cu părinții. 8. FAȚĂ ÎN FAȚĂ Tata a intrat într-o curte dreptunghiulară, mărginită pe laturile lungi de două șiruri de locuințe cu câte un etaj. Aceste locuințe erau, de fapt, niște garsoniere prevăzute cu o bucătărie, o baie și o cameră, adică un dormitor. Desigur că nu cei cu dare de mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dâmbul pe care se odihnise și, înșfăcându-l iar de coadă, continua să-l târască pe Haiduc spre mormântul lui canin, care se deosebea de al nostru, al oamenilor, doar prin formă: al său era rotund, pe câtă vreme al nostru este dreptunghiular. Nu? În rest, ambele gropi au menirea să-i "odihnească" pe cei așezați în "locuința" subterană, în "câmpul cu verdeață, unde nu este nici durere, nici întristare și nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Nu? Nu-i așa? Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o parte și de cealaltă a geamului se aflau niște draperii mari din catifea grena, care aveau menirea să micșoreze ori să mărească spațiul de pătrundere a luminii în atelier, în funcție de dorința artistului. Pe șevalet era pregătit un suport material dreptunghiular, cu pânza deja întinsă, aptă să primească îmbrățișarea dătătoare de viață. Uite, dragul meu, privește! Cred că am găsit ceva care ar putea să-i placă mamei tale. Poftim! Ce zici? Pentru moment, n-am răspuns nimic, întrucât cunoștințele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pună sub cifra aceluiași numitor comun. Într-adevăr, factorul integrator, de unificare a acestei mase disparate de oameni era, categoric, regimul unic de viață la care eram supuși și etichetați: DEPORTAȚI. Fiecărui deportat i se aplica pe buletin o ștampilă dreptunghiulară, în interiorul căreia se găseau două litere: D.O. Domiciliu obligatoriu. Noi eram "dușmanii poporului", eram elementele periculoase, reacționare, ostile regimului roșu, ca atare, eram supuși unui tratament special, sub o strictă și severă supraveghere. Din capul locului ni s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înalte coline ce domină orașul, cealaltă ar fi esplanada Săo Pedro de Alcántara, din alt capăt al urbei. Castelul poate fi un reper excelent, față de care să-ți determini cu ușurință poziția în spațiu. Trecem printr-o succesiune de piețe dreptunghiulare, Do Rosiio și, respectiv, Figueira, unde se înalță statuia ecvestră a regelui Pedro IV, înveșmântat în armură de cavaler. Căldura este destul de suportabilă, o „înmoaie”, din fericire, briza marină. Pavajul alb al străzilor, striate cu dungi negre, mă ajută să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la rugăciune doar vreo 10 minute, suficiente pentru a-l asigura pe Dumnezeu de credința lor pentru ziua de astăzi... Nu-mi pot reprima impulsul să vizitez Palatul Culturii și Științei - un edificiu uriaș, în stilul stalinist-victorios, cu fațete/blocuri dreptunghiulare care cresc unele din altele, construcții cum există destule la Moscova. Clădirea e opera unor arhitecți sovietici, construită între 1952-1955, și a simbolizat (poate mai simbolizează) prietenia polono-sovietică-rusă. Mai mult: a purtat inițial numele magic de „Iosif Stalin”. „Acest «cadou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Puente Fitero care înseamnă doar o clădire gestionată de niște italieni pe malul râului Pisuerga. Bărbatul de aici, italian, este tare amabil, ospitalier, mă servește cu un ceai și biscuiți și-mi dă tot felul de sfaturi utile. în clădirea dreptunghiulară din piatră, ca mai toate casele de pe aici, o parte este amenajată ca un fel de capelă iar cealaltă ca dormitor. în spatele ei, o altă clădire, mult mai mică, cuprinde băile, toaletele și magazia. După o scurtă pauză în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu transportul public până în centrul Limei, care este marcat de un cadrilater în jurul căruia se află palatul prezidențial și alte instituții centrale ale statului, sediul celor mai mari bănci și o mulțime de magazine de clasă superioară. În Piața Armelor, dreptunghiulară și foarte asemănătoare unei piețe madrilene, am văzut, odată, un bărbat complet gol, dormind pe o bancă, direct pe lemn, fără să folosească măcar un ziar sau o hârtie oarecare pentru a se ocroti de lemnul vopsit al băncii, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu adevărat monumentală. Ea constă într-o cruce imensă de 150 de metri, ridicată pe o stâncă care adăpostește o bazilică subterană. Drumul care duce spre "Santa Cruz del Valle de los Caidos" se închide cu o largă platformă aproape dreptunghiulară, copie parcă a Escorialului, laturile fiind adăposturi ale criptelor celor căzuți, dincolo de care se află intrarea în bazilică și stânca purtătoare a impunătoarei cruci comune la capul celor morți. Mozaicul de deasupra criptelor, crucea gigantică flancată de sculpturi de mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe mese și pe podeaua murdară. Am dat la o parte un teanc de reviste de pe o canapea jerpelită. - Stai jos, am zis. Ai marfa la tine? - Mda, am pitit-o. Și-a desfăcut șlițul și a scos un plic dreptunghiular de hîrtie Împachetat În stilul junky, cu un capăt băgat În celălalt. Înăuntrul plicului erau altele două, mai mici, fiecare Împăturit la fel. A pus plicurile pe masă. M-a privit cu ochii lui căprui și strălucitori. Gura lui, știrbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aliniate pe trei șiruri), la al cărei capăt un perete de sticlă cu ușă batantă delimita spațiul rezervat serviciului de corec tură. Îl împărțeam cu confrații corectori de la Sportul popular, fiecare echipă dispunând de câte un dulap și câteva mese dreptunghiulare, bancul nostru de lucru. Pe ele înșiram în ordine tactică, fiecare în dreptul său, instrumentația din dotare, un set de pixuri și creioane colorate, dintre care unul era neapărat „chimic“. Îl întrebuințam când ne soseau de la paginație „perii ude“. Mai aveam
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în afara granițelor țării faima Curții de Argeș, le-au considerat adevărate minuni. Prima datează de la sfârșitul secolului XIII sau începutul secolului XIV și se presupune că a fost paraclisul primei curți domnești, a cărei întemeiere se pierde în legendă. Planul dreptunghiular de tip bizantin al primei biserici, compartimentat în naos și pronaos, „terminat la răsărit cu absida semicirculară flancată de două absidiole” corespundea celui mai simplu și mai vechi model arhitectural religios. Cea de-a doua biserică, ce se găsește în interiorul
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
mama îi atașase o brățară superbă dintr-un gablonz adus de marinarii din port. L-am purtat aproape neîncetat până am fost admisă la Iași, când mama mi a făcut cadou un „Lucy” tot rusesc, dar pe un format ușor dreptunghiular și cu brățară atașată. La finele liceului, cred că înainte cu aproape două săptămâni de examenul de bacalaureat, am primit primul inel de aur cu monograma „O” de la Odesa, iar la finele facultății, cel de-al doilea inel într-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
La ce le trebuie atâtea lemne? Oare ei n-au folosit niciodată tizic? Lângă vestiarul milițienilor se afla pe partea opusă coridorului sala de anchetă sau de interogatorii. Mobilierul era foarte redus: un dulap metalic sau fișet, o masă mare, dreptunghiulară, acoperită cu pânză roșie, înconjurată de scaune, iar lângă unul din pereți, câteva taburete. Mă mișcam destul de greu. Glezna mă durea tot mai tare. Șchiopătam și aproape că nu mai suportam să ating pământul cu piciorul bolnav. Încă un efort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
violent, iar accesele lui de furie apocaliptică ne înspăimântau. Nu avea comportamentul unui om normal. Era un dezaxat atins de cumplitul delirium tremens. Frații mei stăteau în poziția de "drepți" în fața anchetatorului, în timp ce zbirul, așezat pe un scaun la masa dreptunghiulară acoperită cu pânză roșie, ne fixa cu privirea din ce în ce mai tulbure, plină de intenții ucigașe. Din poziția "în genunchi" în care stăteam, încercam să mă ridic pe verticală. Mircea, vrând să mă ajute, s-a apropiat de mine. Actul de indisciplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atins de frunțile noastre păcătoase la biserică, după terminarea slujbei, de cuviosul preot. Nu peste mult timp a revenit și morarul-șef. Ținea în mână o pâine. O pâine obișnuită, făcută din făină albă, frumos rumenită și proaspătă, de formă dreptunghiulară. S-a apropiat de noi mai mult alergând. Iertați-mă copii; am întârziat puțin până s-a copt pâinea. Iat-o! Și a ridicat pâinea rumenă și aburindă sus de tot, cu ambele palme desfăcute, așa cum procedează moașele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
văzut cea mai "canadiană" imagine cu putință: câțiva copilași de cinci-șase ani construiau cu aplicație la marginea unui stadion acoperit de zăpadă un iglu, urmăriți atenți de privrea educatoarei lor, care tăia din muntele de zăpadă din față blocuri perfect dreptunghiulare. Copiii păreau foarte fericiți, țipau și se bucurau în aerul rece, polar. Aveau obrajii roșii ca merele și nu păreau deloc deranjați de frigul de afară, minus 10 grade Celsius. 27 decembrie 2007 Manipularea evidentă a informației pe care o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cele trei mari cuceriri ale petrochimiei mondiale ajunse în România la începutul anilor ’60, care au schimbat mult perspectiva asupra căratului în sufletul meu și al femeilor-cal din Timișoara: niște coșuri, o plasă și-o pungă. Toate de plastic. Coșurile - dreptunghiulare sau rotunde - erau turnate în diferite modele, care cu găurele pur și simplu, care mai fanteziste (cu pătrate, cu cercuri sau cu flori). Arătau ca niște cufărașe sau ca două farfurii adânci lipite una de alta, cu mânere cam tari
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tablă. Este construită în stil romanic, în formă de navă, cu turnul pentru clopote în acelaș corp cu biserica, în partea de apus. Sub turn are la intrare un pridvor, iar biserica propriu zisă are o singură încăpere de formă dreptunghiulară, cu altarul deschis de formă semicirculară în partea de est. Are o încăpere în partea de sud, cu intrarea din altar, pentru păstrarea obiectelor de cult. Bolta semicilindrică este din lemn, peste care s-a aplicat tavanul. Nu este zugrăvită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cuvânt?” Singura șansă pentru purificarea umană este ieșirea din trama epica, evenimențiala, prin foc. Antipa se simte carte, deoarece viața lui nu există decât în textul scris. Filele sunt rupte lent, iar la sfârșit omul însuși se strecoară:,,(...)prin gură dreptunghiulara a sobei. Ultimele flăcări fără putere.” Antipa trăiește în lumea cărților, le devorează. Că narator secund, reproduce povești imaginare, identificându-se lui Poprișcin, cronicarul. Personalitatea să este difuza și disonanta:,, Farmecul ascuns al bărbatului Antipa pe care unii îl numesc
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
zborul înainte de a te fi putut vedea. Noapte bună, micuțo. II Mangalia, 15 septembrie [1947], luni Mamy, ieri același tipíc de viață, dimineața plajă, la prânz la Delureanu, pe urmă cafea oribilă la Muedin, apoi întoarcere acasă, în camera asta dreptunghiulară care mă odihnește prin faptul că este banală și impersonală, prin culoarea asta calmă, aproape ca a untului. Apoi la Menaru între 5 și 7, tot la Amidée - Moșu era bolnav în camera lui Menaru; alte tătăroaice au venit să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
așteapt). Citește mai multe ziare simultan - ziare sub brațe, ziare În mâini... Ochii s)i imenși, m)riți și mai mult de niște lentile mari, colorate, par s) absoarb) cu aviditate literele mici ebraice. Își poart) ochelarii cu rame negre, dreptunghiulare cu o demnitate de ambasador. Ne așez)m la o mas) În sala În care se servește mâncare cu carne și comand)m pui fiert și snițel vienez. O sticl) de Schweppes Bitter Lemon e trântit) pe mas); turn)m
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
reper) m-am pomenit că țin în mână aur]. * Singur în patul de două persoane, cu vechiul „Philips” la căpătâi, ca o căsuță pentru pitici umplută cu muzică pentru urechi de pitici, adică în surdină, luminând discret din gemulețul său dreptunghiular, pe care sunt scrise toate capitalele lumii, cu fereastra înaltă la picioare, pe al cărei stor, tras până jos, se proiectează, ca de obicei, „crucea”. Acum nu mă mai sperie, ca la început, când am descoperit-o pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lucrez la Snagov, „biroul lui Valeriu”. Este fostul antreu din față al casei începute de părinții Doinei în 1950, ridicată treptat, cu mari eforturi materiale și fizice, în vremuri de - ca și acum (1990) - criză. În fostul antreu, de formă dreptunghiulară (aproximativ 2/4) se intra de pe o terasă acoperită, iar din el se pătrundea în camera mare a casei printr-o altă ușă, tăiată în una din laturile mici ale încăperii. De la această ușă, cam înțepenită, care se deschide și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Sitnei poate fi valorificată (mai ales că se pierde și nu benificiază nimeni) dacă Direcția Apelor dă gratis primăriei exploatarea ei. Primăria, la rândul ei, concesionează apa unui investitor care, cu fonduri proprii, sau cele europene, o să construiască un bazin dreptunghiular despărțit în două pentru ambele sexe și în apa sulfurată se face baie pentru vindecarea sau ameliorarea sănătății a multor oameni. Pentru toate acestea trebuie să se încerce cu răbdare, multă îndrăzneală și din partea primăriei cât și din partea intreprenorului și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]