1,462 matches
-
Antoninum Pium, 14, filozoful pune accentul pe nonviolența creștină care nu comportă pasivitatea, din moment ce este pătrunsă de iubirea activă față de toți dușmanii; derivând din convertire, tinde la depășirea oricărei bariere rasiale și a oricărei diviziuni religioase căutând chiar și anularea dușmăniei, prin convingere și convertire. Asistăm la o concepție revoluționară, comparabilă ideii moderne de rezistență activă: adevărata convertire a dușmanului poate fi dobândită doar prin nonviolență. Conceptul, reluat în Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 16, 4, subliniază eficacitatea exemplului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
paragraful 3). Sunt la fel de bun ca și tine și deci trebuie să am (cel puțin) atât de mult ca și tine. Dar raritatea resurselor împiedică pe fiecare să aibă atât cât își dorește ceea ce îi transformă pe oameni în dușmani. Dușmănia este exacerbată de competiție, neîncredere și dorință de glorie. Prima îi face pe oameni să invadeze alte tărâmuri pentru a obține câștig; a doua, pentru a obține siguranță; iar cea de-a treia, pentru reputație" (paragraful 7). Chiar și când
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
moravuri 52 Muncă, hărnicie, creație - lene, indolență, trândăvie, plictiseală 57 Obiectivitate - subiectivitate 58 Obișnuință, deprindere, adaptare - inadaptare 61 Om, omenie, noblețe - josnicie 62 Pasiune, entuziasm, patimă 64 Paradoxuri, contradicții, contrarii, perplexitate 64 Părinți - copii 68 Personalitate, atitudine 69 Prietenie, devotament - dușmănie, trădare 72 Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitare 73 Puterea banului, manipularea În afaceri 80 Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabă 81 Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire 81 Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru 84 Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare 85
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
face oamenilor, nu le facem niciodată atâta bine cât cred ei că merită.” (Vauvenargues) La casa aprinsă și vecinul vrăjmaș aleargă să o stingă. (Împrejurări extreme, de genul celei menționate În proverb, Îi apropie pe oameni: „La nenorocire se sting dușmăniile”. Mai mult chiar, astfel de situații au calitatea de a egaliza comportamentele umane, de a le aduce la un numitor comun. Așa se și explică paradoxul din proverbul: „În orice rău este și un bine”.) „Omul nu e o insulă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
credul sau naiv este Înșelat de oricine.) A căuta (sau a găsi cuiva) nod În papură. (Reaua-voință sau reaua-credință Îi face pe unii să vadă defecte acolo unde, de fapt, nu există: „A căuta (sau a găsi) pete În soare”.) „Dușmănia este ura care așteaptă prilej de răzbunare.” (Cicero) Nimeni nu e ușă de biserică. (Fiecare e supus greșelii: „Descurcă Îndoiala și vei cunoaște adevărul” - Înlăturând incertitudinile În privința sinelui, obținem adevărul despre noi Înșine.) Un om nu e neapărat rău fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că poate compromite virtutea.” (T. Vianu) Se Îneacă precum țiganul la mal. (Atât persoanele oscilante, cât și cele neîncrezătoare În forțele proprii abandonează un proiect tocmai la sfârșit sau te lasă fără ajutor tocmai când Îți „crapă măseaua”.) Prietenie, devotament - dușmănie, trădaretc " Prietenie, devotament - dușmănie, trădare" E ușor să-ți faci prieteni, greu e să-i păstrezi. (Pentru că o prietenie se Întreține numai prin acte de Încredere reciprocă și de devotament dezinteresat: „Prietenia nu poate exista decât Între oameni cinstiți”.) „Prietenia
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
T. Vianu) Se Îneacă precum țiganul la mal. (Atât persoanele oscilante, cât și cele neîncrezătoare În forțele proprii abandonează un proiect tocmai la sfârșit sau te lasă fără ajutor tocmai când Îți „crapă măseaua”.) Prietenie, devotament - dușmănie, trădaretc " Prietenie, devotament - dușmănie, trădare" E ușor să-ți faci prieteni, greu e să-i păstrezi. (Pentru că o prietenie se Întreține numai prin acte de Încredere reciprocă și de devotament dezinteresat: „Prietenia nu poate exista decât Între oameni cinstiți”.) „Prietenia ne-ntărită de Înțelepciune poate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cultivând În noi Însușirile pe care le prețuim la el.” (Socrate) Dacă se Înmulțesc reproșurile, se Împuținează prietenia. (Un alt proverb ne oferă explicația: „Nu reproșa, căci reproșul duce la acuzare, acuzarea este soră cu cearta, cearta e soră cu dușmănia, și dușmănia este mama Întristării”.) „Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poți respecta.” (Ch. Darwin) Prietenul te face să plângi, dușmanul - să râzi. (Într-adevăr, prietenul sincer și devotat nu-ți ascunde defectele, din dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
noi Însușirile pe care le prețuim la el.” (Socrate) Dacă se Înmulțesc reproșurile, se Împuținează prietenia. (Un alt proverb ne oferă explicația: „Nu reproșa, căci reproșul duce la acuzare, acuzarea este soră cu cearta, cearta e soră cu dușmănia, și dușmănia este mama Întristării”.) „Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poți respecta.” (Ch. Darwin) Prietenul te face să plângi, dușmanul - să râzi. (Într-adevăr, prietenul sincer și devotat nu-ți ascunde defectele, din dorința de a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
jumătate Îndepărtat”; „Rănește mai ușor ceea ce se știe din timp”; „A cunoaște răul Înseamnă a-l micșora”; „Un om prevenit face cât doi”.) Cine suflă-n foc Îi sar scânteile În ochi. (Cine se amestecă, de exemplu, În certurile sau dușmăniile altora se alege cu Înjurături sau chiar cu lovituri.) Întâi gustă, apoi mănâncă. (Acțiunea trebuie să urmeze anticipării, și nu invers: aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum observa N. Iorga, pot fi succese care te Înjosesc și Înfrângeri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de a fi, cu atât trăim mai mult prin ideile pe care alții și le-au format despre noi Înșine. Μ Moralitatea unora este de așa natură Încât se simt bine și se Învigorează sufletește numai atunci când se știu În dușmănie cu alții. Μ Un paradox: cu cât dorim să fim mai originali, cu atât mai mult ne Îndepărtăm de felul nostru natural de a fi. Μ Noblețea caracterului unor oameni Îi face ca atunci când sunt prezenți printre alții să se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de instalarea frigului și de amenințarea iminentă a iernii este deconstrucție, adică demolare a oricărei speranțe, în timp ce venirea lor este reconstrucție ("Recunoscătoare/ Streașinei că nu s-a mutat"). Deținătoare ale motivului central al iernii sunt poemele: Iarna stelele, Ninge cu dușmănie, Ca și cum luna. Iarna și zăpada maturității sunt corespunzătoare ploilor copilăriei. La fel cum ploaia poate să și descompună, fiecare strop fiind un element al totului, așa și zăpada degradează: "Iarna stelele/ Sunt atât de departe,/ Că nu poți să le
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mă udă cu lumină.") și extazul ("Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme/ ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei.") cu care poeta întâmpină ploaia la vârsta copilăriei și ura pe care o generează zăpada: "Ninge cu dușmănie,/ Cu ură cade zăpada/ Peste apele înghețate cu ură,/ Peste livezile înflorite din răutate,/ Peste păsările care îndură./ Ninge ca și cum prin zăpadă/ Ar trebui să se sfârșească/ Viața acestui acvatic popor,/ Ninge cu o încrâncenare/ Omenească,/ Ninge otrăvitor". (Ninge cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cu ură cade zăpada/ Peste apele înghețate cu ură,/ Peste livezile înflorite din răutate,/ Peste păsările care îndură./ Ninge ca și cum prin zăpadă/ Ar trebui să se sfârșească/ Viața acestui acvatic popor,/ Ninge cu o încrâncenare/ Omenească,/ Ninge otrăvitor". (Ninge cu dușmănie) Contextul ideologic, dominat de persecuția comunistă, "instaurează" la scriitorii subversivi metafora opacă. Ninsoarea simbol clasic al purității și al luminii este reconsiderată în poezia Anei Blandiana, întruchipând tăișul ideologie comuniste. Ura se alătură oximoronic a tot ce este frumos, aducând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
printr-un act de impurificare formală sau simbolică, prin intrarea unei alte persoane În cuplul respectiv, al cărui echilibru va fi tulburat. În ambele situații, prietenie sau iubire, Între parteneri vor apărea sentimente ostile: ura, care este sentimentul opus iubirii, dușmănia și disprețul, care sunt sentimente opuse prieteniei. Din punct de vedere psihologic, fiecare persoană din aceste cupluri se va considera frustrată, abandonată, devalorizată moral și sufletește. Separarea și apoi despărțirea definitivă sunt resimțite ca niște eșecuri, ca o pierdere, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
așa că Iurașcu n-a murit în sat, ci în mănăstire, iar cei doi servitori, cu domiciliul în sat, nu puteau fi "vecini mortului". Tristețea devine copleșitoare în fața acestei crunte răzbunări din partea fiicelor lui Iurașcu. Toate i-au înturnat spatele, cu dușmănie, ca unui străin și l-au lăsat să-și trăiască cei mai grei ani ai vieții din mila străinilor! În cît privește casa cea nouă de la Ipotești, ea a fost făcută după lichidarea datoriilor față de Eufrosina Petrino, deci după ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se caracterizează prin subordonare, prin recunoașterea dominării: urmează nivelul denumit al „evitării dominării”, care constă în recunoașterea formală a dominării, însoțită de dorința de a găsi unele căi de sustragere (ocolire); celui de-al treilea nivel îi sunt proprii agresiunea, dușmănia, mânia; mai jos, stau nivelurile de oscilație și inactivitate, de neliniști maximă și, în sfârșit, nivelul cel mai de jos este cel al dezintegrării, al nevrozelor și psihozelor. Obiectând psihologiei sociale apusene faptul că, sub influența psihanalizei și a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
vieții omenești și să distrugă valori materiale și spirituale: „Nu mai vorbi de învoială-ntre noi amândoi, blestemate. Cum între oameni și lei nu-i chip legătură să fie, Nici nu se-mpacă vr-odată cu inima lupii și mieii, Ci dușmănie pe veci îi desparte pe unii de alții; Tocmai așa între mine și tine nu-ncape-nfrățire, Dragoste și legături, pînă unul din noi e să cadă, Și-are să-mbuibe cu sânge pe zeul setos de războaie”. (op. cit., p. 418
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
decurg din această credință? Nu-i așa că doar la nivelul spiritului se manifestă principiul comuniunii? Dar nu există cauză mai sigură a separării decît diversitatea credințelor; nimic nu-i înstrăinează mai mult pe oameni, nimic nu creează suspiciuni mai mari, dușmănii mai puternice. Așa li se întîmplă mai ales popoarelor: cînd religia nu le unește ea sapă între ele o prăpastie. O aceeași temă întîlnim la Joseph de Maistre, văzută dintr-o perspectivă istorică mai largă, de mai de sus. În
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de bucurie națională și că epopeea Ioanei d'Arc (arsă pe rug în 1413) este o primă manifestare de fervoare națională (care este însă însoțită de nepăsarea unei mari părți a populației și de ostilitatea Sorbonei); se pare totuși că dușmănia apărută între englezi și francezi după Războiul de 100 de Ani a fost cea care a cristalizat, de o parte și de cealaltă, o primă identitate națională. În orice caz, în secolul al XV-lea se afirmă statele suverane și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1954-1962). Belgia rămîne în Congo pînă în 1960 și se întoarce curînd acolo din punct de vedere militar. Englezii și francezii atacă Egiptul, care naționalizase ca-nalul, debarcînd în Suez (1956). În sfîrșit, în anii '50 nu se știe încă dacă dușmăniile și resentimentele anilor de război vor reînsufleți atitudinile șovine și naționaliste. Refuzurile intelectualilor În imensa lor majoritate, intelectualii de stînga se arată neîncrezători față de ideea de Europă, contaminată încă în ochii lor de utilizarea pe care o dăduseră naziștii termenului
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este legată de dezvoltarea unui curs istoric nou, care se va dezvălui treptat conștiințelor în anii '60-'80. Mai întîi, asistăm la dizolvarea rapidă a antagonismului secular dintre Franța și Germania, care hrănise, de-a lungul a trei războaie succesive, dușmănii aparent insolubile. Între anii '60 și '80 se manifestă clar o dezintegrare a atitudinilor șoviniste naționale, iar între francezi și germani apar chiar unele simpatii. Un sondaj SOFRES* arată că 22 % dintre francezi aveau simpatii față de germani în 1974, acest
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o "voință de a trăi" na-țională, o "voință de a fi" franceză sau germană, ceea ce Renan numea "spirit" sau "cuget" național. Or memoriile istorice europene nu au în comun decît dezbinarea și războiul. Ele nu au altă moștenire comună în afara dușmăniilor reciproce. Comunitatea noastră de destin nu provine nicidecum din trecutul nostru care o contrazice. Ea abia începe să se înfiripe din prezentul nostru pentru că viitorul nostru ne-o impune. Niciodată pînă acum nu s-a întîmplat să apară o conștiință
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mod artificial, ci plecînd de la perspectiva pe care ne-o înfățișează prezentul. 2 Amenințarea comună Orice comunitate de destin se consolidează sau se cristalizează sub amenințarea unui dușman. Iată de ce, într-un mod cum nu se poate mai fericit, dispariția dușmăniilor "ereditare" dintre națiunile europene a slăbit coeziunea internă a celor mai centralizate dintre ele, permițînd relaxarea comunității naționale în beneficiul comunității de destin supranaționale. Neantul Și totuși există amenințare și dușmani. Însă acești dușmani sînt de un tip cu totul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
textura planetară. Ne aflăm de bună seamă în era planetară de vreme ce aceasta se află în noi. Nu ne aflăm doar în era planetară, ne aflăm în epoca de fier planetară. Devenind solidară de facto, planeta rămîne sfîșiată, convulsivă, seismică. Vechile dușmănii și înverșunări, rasiale, etnice, religioase, departe de a fi dispărut, au năvălit asupra formelor moderne de civilizație, începînd cu statul-națiune. Acea formulă, împrumutată de la asupritori, care le-a permis colonizaților să se elibereze s-a generalizat acum sub forma sa
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]