2,465 matches
-
suportă aroganța, cinismul celor înavuțiți pe nedrept. Oamenii în schimb au dobândit un egalitarism în exprimare, au abandonat „limba de lemn” folosită în comunism și folosesc una care seamănă „a lătrat de câine” după cum bine spunea cineva, lipsită de tonalități duioase, de respect. Unele formule de politețe au dispărut, se comunică folosind cuvintele (atât în comunicarea verbală cât și în cea scrisă): băi, măi, tu ăla... Pare mai apropiat, mai intim, mai prietenesc?! Uneori completat cu o înjurătură... Oricum cuvântul „dracul
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
să știi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46 :10)... Îmi caut, urgent, răgazuri printre miile de secunde, pe care le calc în ... VII. SUPRAVIEȚUIND CREȘTERII, de Titiana Dumitrana, publicat în Ediția nr. 242 din 30 august 2011. Supraviețuind creșterii Adierea duioasa a vântului de seară picura stropi de înțelepciune peste creștetul celor ce așteaptă, cu mâna întinsă a recunoștință, roua cerului. Frământarea lui Nicodim crește cu fiecare ceas care-l mai desparte de căderea nopții. Își ia inima-n dinți și
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
pe care o prinde cu amândouă mâinile și-o duce în dreptul inimii. N-o pătrunde deloc, doar știe că-i valoroasă. Ce-o fi însemnând naștere din nou ?... Poate el să intre a doua ... Citește mai mult Supraviețuind creșterii Adierea duioasa a vântului de seară picura stropi de înțelepciune peste creștetul celor ce așteaptă, cu mâna întinsă a recunoștință, roua cerului.Frământarea lui Nicodim crește cu fiecare ceas care-l mai desparte de căderea nopții. Își ia inima-n dinți și
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
fac mare haz: „Hai, profețește, ne iartă de păcate(!) Cuiele bătute-n palme și-n picioare Te-au priponit, Fiu de Milă și Iertare, Pe crucea, astăzi, talismanul lumii-ntregi, Ca să renaști apoi, un Rege peste regi! Maria, Fecioară, măicuță duioasă, Imploră-n genunchi soarta-Ți nemiloasă; În ochii pierduți mamele pruncii își plâng; Pe-această Golgotă multe inimi se frâng! Când duhul sfânt, smerit, la Tatăl l-ai trimis, „Eli, Eli, lama sabachtani” ai zis?! Durerea Lui, șiroaie a curs
„ELI, ELI, LAMA SABACHTANI?” de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345303_a_346632]
-
e tot poezie Căzută adesea în vreo toamă tîrzie 6 Mesajul fiind adesea un semn de întrebare Azi înțeleg că zborul turbat din floare-n floare Este doar disperarea unui bondar nervos Că n-a găsit în floare un pieisaj duios Ci doar nesăbuința că, fiindu-i necesar, A și ajuns degrabă erou în insectar Morală e simplistă sau nici nu e morală Ci doar idee stearpa, cel mai ades venala 7 Jucînd pe-aceeași scenă același joc absurd La care
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Intâmpină-mi ființa cu-al tău trup frumos.. Iubit, dorit și sacru, râvnit de-al meu păcat.. Mi-ai vrăjit gândul iar somnul l-ai furat! Ți-aș mângâia obrazul, cu un gest duios. Prinde-mä de mijloc, iubește-mä sub lună Vreau să simt că visul acum i-adevărat Mlădioasă-n noapte precum a harfei strună... Sä îmi spui in șoapte.. Iubirea, nu-i păcat! Ascunde-mă în tine, cu brațul tău mă strânge Si
IUBEŞTE-MĂ..! de DOINA THEISS în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345346_a_346675]
-
amintesc de-o casă văruita îmi amintesc de ei îmi amintesc de-o stradă pietruita când ne suiam în tei îmi amintesc de holurile școlii pe care alergăm după o gumă ce ținea de „mingie” când timpul alungam îmi amintesc duios de vara-n care iubirea ne-a ajuns sub teiul verde unde-am așteptat din ochi-ți un raspuns îmi amintesc de rochia-ți viorie în vis când te vedeam și cum în suflet vântuia pustie când trist te părăseam
BILINGUAL POEMS (1) / POEME BILINGVE (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345339_a_346668]
-
durerea să iasă din el! Când tristețea...doare iar gândul se zbate parcă să evadeze din mintea mea îndoliată, îi dăruiesc libertatea, lăsându-l să-mi povesteasă ceea ce simte... Toată durerea... o plâng pe o filă de caiet; înțelegătoare și duioasă ea îmi cuprinde tot amarul pe suprafața ei imaculată... Scrisul mă ajută să dau frîu liber lacrimilor... Simt cum tot Universul se mișcă cu fiecare vibrație a sufletului..cu fiecare întrebare rămasă fără răspuns: de ce? de ce ne naștem ca apoi
DINCOLO DE...STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345471_a_346800]
-
cu furie crengile de la corcoduș, fiind mișcate de vântul care șuiera ca un haiduc, spulberând fulgii de zăpadă și așezându-i în grămejoare peste lucrurile din tindă. Când a deschis ușița sobei, flacăra roșiatic-pală a focului a prins să cânte duios, parcă-mi șoptea cu dulci cuvinte: „Dacă ești copil cuminte și-nchizi ochișorii ca să dormi, am să-ți-l aduc pe Făt-Frumos... și o să-l vezi cum ia în mâini jar de pe vatră și-i dă armăsarului său cel năzdrăvan
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii. În taina nopții când zefirii Învăluie călduț pământul Și intri în valsul fericirii Grăbit-abandonând veșmântul, Pe buze-ți simt sărat sărutul. Îndemn, ție... Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă, Nu plânge la întristare, Nici la greul ce te-apasă! Doar iubirea-i alinare Și-ți face viața frumoasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! E mult rău în lumea mare Și el naște doar angoasă. Ia
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
sărat sărutul. Îndemn, ție... Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă, Nu plânge la întristare, Nici la greul ce te-apasă! Doar iubirea-i alinare Și-ți face viața frumoasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! E mult rău în lumea mare Și el naște doar angoasă. Ia-ți amoru-n apărare Să poți fi victorioasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! În vraja de-o clipă În vraja de-o clipă cât sunt
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
ți face viața frumoasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! E mult rău în lumea mare Și el naște doar angoasă. Ia-ți amoru-n apărare Să poți fi victorioasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! În vraja de-o clipă În vraja de-o clipă cât sunt doar cu tine Și-ți simt răsuflare-adiere de foc, Ușor se-nfiripă o stare de bine Și-ți gust sărutarea oprind timpu-n loc. Te-ating din risipă pe
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
este o aventură a cunoașterii adevărului, ce merită trăită. De asemenea, am descoperit din cartea Apocalipsei că înainte de adoua venire în glorie a lui Iisus Hristos, Dumnezeu va adresa un ultim mesaj tuturor locuitorilor planetei pământ, va fi o chemare duioasă a Sa pentru oameni la mântuire. Se va proclama un mesaj asemenea mesajului lui Ioan Botezătorul ce a ieșit la timpul rânduit de providență, proclamând cu putere următorul mesaj: „A doua zi, Ioan a văzut pe Iisus venind la el
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
te minunezi? Ce „mecanisme” științifice au folosit autorii DEX-ului ca să descopere aceste „origini”? Iar slavii noștri Toate neamurile slave încojurătoare ne-au cadorisit cu vorbe în vizitele lor pe meleagurile noastre, încărcându-ne DEX-ul cu atâtea „origini” din duioasele lor vocabulare: Limba rusă: tot cu aceleași „mecanisme” au descoperit niște origini, tipic rusești: bragă (braga), arenda (arenda), poștă (pocita), cavaler (cavaler), covor (covior) ș.a. Nu știam că rușii au fost primii care ne-au adus cu poștalionul bragă și
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
MI-E DOR Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de-o zi De primăvară! De iarba crudă,... De cireși; De roua din potir De floare, De vânt duios, De muguri verzi. Mi-e dor! Nici eu nu știu, De câte! De anii tineri Și frumoși! De amintiri, Demult pierdute,... De floarea albă De cireș. Mi-e dor de fiecare Clipă, De fiecare răsărit! De zboruri Ce au fost
MI-E DOR de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376931_a_378260]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > DIALOG CU TIMPUL Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde răsună cu zorii duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1450, Anul IV, 20 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376974_a_378303]
-
străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos. Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376991_a_378320]
-
Și îți ascultai străbunii. Te simțeam în carnea vie Ce-mi bătea sfioasă-n piept, Uneori primeam lumină Și o oază în deșert. Te simțeam pe raza lunii Când golită de putere Invocam în rugi toți sfinții Și a lor duioasă vrere Te simțeam în lumânarea Ce-mi ardea în toiul nopții Și-n obrajii arși de lacrimi Însemnați de firul sortii. Te simțeam în dimineață Când o aripă de înger Îmi pansa durerea minții De necaz să nu mai sânger
TE SIMȚEAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377036_a_378365]
-
2015 Toate Articolele Autorului Mă cuprinde o îmbrățișare rece... Mă invită la un dans, sau doar mă însoțește ? Un sunet de clopot mă ajunge, mai apoi mă întrece. Gânduri neumblate mă cuprind, soarta mă petrece? Aleargă să mă ajungă, și duios mă poartă Se apropie de locul unde timpul amintiri îngroapă. Sufletul parcă plin de regrete, ar vrea să se întoarcă, Dar a îmbrățișat scânteia eternă, care deacum îl poartă. Am înțeles c-a sosit momentul rămasului bun Ultimul dans al
LA RĂSCRUCEA SORŢII de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377051_a_378380]
-
franchețea cuvântului rostit, de unduirea vocii...! Câtă deosebire e aici de profilul multora, prea multora cântărețe ce apar cu haine aruncate pe ele, ca luate de-mprumut de la cineva cu altă măsură! Frumoasă ca mireasă de conaș, necontenit tânără, neîncetat duioasă, surâzâtoare, Anastasia Lazariuc luminează scena sau platoul cu lumină nefotonică, lumină umană! Ca rugăciunea, cântecul Anastasiei Lazariuc, ascultat la trezire și la pregătirea căderii în brațele visului, este prima și ultima datorie pioasă față de inima ce bate din prima până în
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
AMINTIRI FRUMOASE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului AMINTIRI FRUMOASE Cu tine am doar amintiri frumoase, Pe care nu pot din suflet să le șterg, Alături am trăit clipe atât de duioase, Cu ele pe drumul vieții vreau să merg. Din inimă nu vor fi nicicând scoase, Nici nu voi încerca să le reneg, Au fost mereu clipe armonioase, Cu ele am format al familiei întreg. De trecerea timpului nu vor fi
AMINTIRI FRUMOASE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377078_a_378407]
-
o ascundă Iubirea îi fermeca în trupul ei, Vremea trecea secundă cu secundă, În ochi se aprindeau, din când în când, scântei... Copilăroși mergeau, încet, prin noapte Cu degetele îmbrățișate-armonios... Era atâta dragoste în șoapte Că timpul lor devenise prea duios... De-atâtea priviri și gesturi îngerești Luna nu îndrăznea să se miște, Iubirea-i un dar din daruri cerești, Nici stelele nu îdrăzneau să riște... Tandre, silabele foșneau o iubire (Euforia era ceva necunoscut), Amețiți și asurziți de nemurire S-
ÎN NOAPTE de LIA RUSE în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377841_a_379170]
-
un joc provocator. L-am întâlnit într-o zi, plecam undeva..., o zi care nu anunța nimic spectaculos. Mâna unui destin ne-a adus în aceeași lumină, ne-a scăldat inima în aceleași raze care au țesut o idilă frumoasă, duioasă, ardentă, neuitând să adauge chinul unui gând, durerea fără de margini a unui dor. Ne-am iubit ca două suflete ce-și căutau mângâierea și noaptea de alint... O singură îmbrățișare a fost de ajuns ca inima mea să-și deschidă
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
colegi. Au stabilit să se vadă până la anul nou, dar și după aceea. S-au ținut de cuvânt amândoi. Niciodată nu întârzia vreunul și se luminau la față când se vedeau. După ce ajungeau acasă, fiecare se gândea la celălalt cu duioasă grijă, întrebându-se cum a ajuns, dacă a avut probleme, dacă se simte bine, dacă s-a odihnit. Apoi, fiecare își vedea de ale lui. Era prea mare tensiune în viața fiecăruia și a celor din jur ca să mai aibă
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]