14,797 matches
-
tălpile lustruite. Credeam că acea spumă de înger mă va acoperi până la inimă, până la tâmplă, credeam că într-o dimineață mă voi trezi cel puțin om de zăpadă într-un bloc de desen, dar nu a fost așa. Ai îngăduit, Dumnezeule, și alte ninsori mai puțin imaculate peste primul meu contur de lumină. Acum scuturi păpădie deasupra acestor urme încețoșate ce se desprind de pe tocul ușii. Un șotron de iarbă și de flori curge până în fața bisericii. Blondă, ochii verzi, palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
făcut de doliu și-n cerul gurii... deschizi fereastra. Nu s-a cunoscut viață, cum nu s-a cunoscut moarte, fără o împăcare extremă. Lacrimile, rouă pe limba clopotului. Punctul încorsetează limitele. Renunțarea, o cruce rostogolită în afara parantezei pătrate. Aleluia, Dumnezeule! Nu mă încapi, nu te cuprind. Incertitudinea dă din coate să prindă loc la fereastră. Incertitudinea călătorește fără bilet la vagonul de clasă. Incertitudinea pare a avea 100 de umeri, mută cimitirele din calea lui Dumnezeu; decorul îi amintește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu, îngerii croiesc cămăși cu plata-n avans: Ajunge. Și una, și alta tot deznădejde se cheamă. Nu lașitate, nu eroism, nu obediență, nu frică. Curge prin vene un fel de păcură neagră și nici un înger nu-și aprinde candela. Dumnezeule, trece, te rog, paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, dă-mi putere să-l beau ca pe o furtună până la capăt! Genia, sufletele care nu-și mor moartea se pot locui fără să-și deschidă. Te rog să mă ierți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Și una, și alta tot deznădejde se cheamă. Nu lașitate, nu eroism, nu obediență, nu frică. Curge prin vene un fel de păcură neagră și nici un înger nu-și aprinde candela. Dumnezeule, trece, te rog, paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, dă-mi putere să-l beau ca pe o furtună până la capăt! Genia, sufletele care nu-și mor moartea se pot locui fără să-și deschidă. Te rog să mă ierți! O absență justifica altă absență. Noaptea, fitilul ardea uleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împodobea sfeșnicele; sfinții, pe inimă goală, beau lumină; sfinții erau ca niște becuri ecologice: le încărca soarele peste zi și clipoceau precum licuricii până spre miezul nopții. La 4 și jumătate catapeteasma își lepăda așternuturile peste somnambulii pământului. Binecuvântat este Dumnezeul nostru acum și pururi și-n vecii vecilor, amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te sălășluiește între noi și ne curățește pe noi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pomenire a celor ce încă mai sunt; salcâmii repetau un imn despre mântuirea copacilor: "Să fii cruce fără mormânt, Doamne, nu-i rost pe pământ, să fii scânduri de sicriu, niciodată nu-i târziu"; fagii, diaconii codrilor, mereu înaintea stăpânului; Dumnezeul pădurilor avea veston verde și pușcă de vânătoare. La 8 se toca pe o inimă de mesteacăn veșnica pomenire în sfeșnicul bradului se aprindeau lumânări. O salcie plângăcioasă începea să jelească niște grinzi putrede de cerdac. În biserică, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mine, Doamne, prefer să fii deget, pentru bunica ochi, pentru tata ureche, inimă pentru mamă, plămân pentru bunicu (a fumat toată viața), unghie, lacrimă, fir de păr, cuvânt. Bunica spunea că o să te găsesc, când voi fi mare. Te rătăcesc, Dumnezeule, mereu te rătăcesc. Ieri te-am pierdut în coșul cu rufe murdare, astăzi m-am tăiat la un deget, primul strop avea culoarea vinului răsuflat. Petru în fiecare seară justifica absențele: Este atât de simplu să ți-l faci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să amesteci nuanțe, să numeri pe sărite, să schimbi priorități, să desenezi etichete, să-ți dai demisia sau să ridici piatra cu mâna lui Dumnezeu. Petru în fiecare seară motiva incompatibilități: M-am săturat să fiu amăgit sau amenințat cu Dumnezeii personali. Bunica a reușit să și-l apropie, tata, mama, frații, sergentul, doctorul Chelemen, nenea Matei îl purtau ca pe o fotografie uzată printre altele. Drumul spre cimitir Dumnezeu, cu cizme de gumă pășește în urma căruței; drumul spre biserică Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am ajuns. Decorul acesta incert mă încape ca pe o promisiune amânată și nu ca pe o parte dintr-un întreg divizibil. Decorul mă vrea plată în avans pentru o posibilă mântuire aproximată în minus. Nu pot fi ca ei, Dumnezeule! Rupă-se carnea și putrezească în noroaie, curgă ochii în nevedere, plângă sângele pe lama cuțitului, țipe degetele în strânsoarea ușii și tot nu voi invoca milă doar pentru o incompatibilitate estetică a cerului! Decorul se prăvălește peste mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doar pentru o incompatibilitate estetică a cerului! Decorul se prăvălește peste mine ca o avalanșă de țipete, eu sub care umbră de sfânt să mă ascund, din ce incertitudini să-mi construiesc acoperiș, în care piatră să-mi sap fereastră? Dumnezeule, nu am de gând să-ți cer îngăduință pentru o desfacere ireversibilă, confortul de a fi nisip într-o clepsidră spartă nu-mi încape nici măcar curgerea între două intenții. Copile, până când să-ți îngădui rătăcirile? De vrei să exiști în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de hârtie, cărțile închise, fițuicile la coș, palmele la vedere!" ...palmele, două cărări paralele unite într-o singură rugăciune, la capătul celei drepte, palatul Împăratului Roșu, la capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile cerului îl știu pe de rost! Am nevoie de un strigăt, stăpâne, de un cer crăpat precum un pepene răscopt, de un tremur de stâncă, de o inimă desfăcută! Porunca ta, ca o secure, să despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
confort în sticla cu lapte, de ce justifici seceta melcilor? Te rabd pentru că iubești, Petre. Doamne, mă plimbi între creștet și tălpi, între frunză și stea, între secure și pădure; un fel de-a v-ați ascunselea printre cruci jocul tău, Dumnezeule. Ai ascuns-o sub firul de iarbă, dar mă pui să întorc lumea pe toate părțile, să o găsesc. Ai șters urmele precum un criminal iscusit, Dumnezeule! Nu înțelegi că eu nu sufăr de singurătatea nimicului? Într-o dimineață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și pădure; un fel de-a v-ați ascunselea printre cruci jocul tău, Dumnezeule. Ai ascuns-o sub firul de iarbă, dar mă pui să întorc lumea pe toate părțile, să o găsesc. Ai șters urmele precum un criminal iscusit, Dumnezeule! Nu înțelegi că eu nu sufăr de singurătatea nimicului? Într-o dimineață de aprilie m-a strigat pe nume singurătatea, apoi a urcat la tine. Acum, împreună cu alte singurătăți deportate, îți umple lagărul. 55. Doamne, nu cu mânia Ta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ești un om bun, în curând vei înțelege spusele mele, în curând vei avea suflet destul cât să știi a scoate apa din vin, bobul din neghină, scânteia din cenușă. Nu este păcat să iubești omul mai mult decât pe Dumnezeu Tatăl atâta timp cât Dumnezeu Tatăl este în om. Mâine vei iubi omul din Dumnezeu, apoi Dumnezeul din Dumnezeu; omul din om în cer se învață a iubi. Până atunci, frate, exersează primii pași! Aici, în mănăstire, doar rugăciunea te poate duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
destul cât să știi a scoate apa din vin, bobul din neghină, scânteia din cenușă. Nu este păcat să iubești omul mai mult decât pe Dumnezeu Tatăl atâta timp cât Dumnezeu Tatăl este în om. Mâine vei iubi omul din Dumnezeu, apoi Dumnezeul din Dumnezeu; omul din om în cer se învață a iubi. Până atunci, frate, exersează primii pași! Aici, în mănăstire, doar rugăciunea te poate duce de mână. Iubești nu-i păcat, pune-ți iubirea pentru om de-a stânga Tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu de-a dreapta sa, Sfântul Duh va întregi jumătățile într-o Treime nedespărțită. Amin! Dumnezeu să te ierte! În curtea mânăstirii era liniște, sub un plop bătrân, părintele arhimandrit Ioan, pe o lespede de piatră, cu o cruce în mână. Dumnezeul om asculta mărturisirea omului. Sub epitrahil, Petru se destrăma precum un pulover împletit de mămuța Lențuca. Avea 87 de ani, nu vedea, nu auzea, vorbea șoptit, buzele inventau un alfabet al semnelor tot mai șterse, purta lentile 6-, doi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine mărturisită, ochii două oceane pline de nerostire. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu mult milostive, îți mulțumesc că prin mărturisirea mea m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, să iau de la tine iertarea păcatelor mele și dă, Doamne, ca toată vremea vieții să o petrec în dragoste față de tine și față de cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
astăzi în uleiul candelei ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit, apoi le dau foc. Doamne, cât este de dulce urcușul acesta spre tine: În fiecare dimineață, laudă îți aduc, Dumnezeul meu mult milostiv! Cu tine crucea este pătimire pe jumătate, cealaltă doime motivează așteptarea de a te regăsi zilnic. Demult, când erai umbră în dreapta mea, când eram umbră alături de tine, mă întrebam: cine pe cine trece de mână? cine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
jumătate, cealaltă doime motivează așteptarea de a te regăsi zilnic. Demult, când erai umbră în dreapta mea, când eram umbră alături de tine, mă întrebam: cine pe cine trece de mână? cine la cine șterge lacrima? cine spre cine aprinde soarele? Acum, Dumnezeul meu solitar, îmi cari în inimă până și semnele cuielor. Ai așternut Golgota la picioarele mele, cât confort pentru o dragoste imposibilă! Să urc până la tine, Genia, nu trebuie decât să mă cobor în genunchi. Părinte, nu mă căuta acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din cele ce te întregesc în treime și ajută-mă să înțeleg durerea mădularului desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate-mi, Doamne, ochiul clarvăzător și lasă-mă să privesc cu el cerul din praful drumului. Smulge-mi, Dumnezeule, limba și ascultă laudele mele rostogolite prin iarbă! Durerea monahului este izbăvire, dorul scrijelește pe cruce un nume. Petre, gândești ca la 18 ani, ai rămas copil? Copiii sunt plăcuți lui Dumnezeu, pentru că sunt curați la inimă, plăcut vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai pogorât la moarte, cel ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii tale; și când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate puterile cerești au strigat: "Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slava ție!" Cortegiul a ieșit din biserică. Sfeșnicul, felinarul, crucea, icoana, pomul, năsălia... de fiecare podoabă, legat câte un ștergar alb, în colț o monedă pentru fiecare vamă. Liniște. Candela picura lumină peste pervazul bisericii, lumina curgea spre cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]