1,835 matches
-
aista-i parul cu care te-am pălit, dar care te-a ajutat să trăiești. Și să mai știi că-mi pare rău că în curând ai să ne părăsești. - Nu-i nimic, că nu mă duc departe, și-apoi, dusul are și întors. - Că bine zici, domnule. A doua zi m-am uitat în ochii lui și i-am spus: - Uite, eu am să plec azi acasă, ai mei or fi îngrijorați. Dar nu te supăra, aș vrea să-ți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
făcut eu cu toporul ? îmi dau socoteală că în casă n-am putut întra cu el. Zic să știi c-aici e treabă de meșter și altul decât Ghervan nu poate fi. Dezgăț fânarul și văd pe pospai urmă proaspătă, dusă și venită, de la poartă până la ușa șurii. Pe loc m-am luat după sania popii, că mai avea o casă în vecini și gătea coada aceea de sat. Popa era acuma în casa omului și intrase și Ghervan. La
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
adulților. El a fost cel care ne-a povestit despre descinderea extratereștrilor în Galați, eveniment petrecut într-o noapte geroasă de februarie, când extratereștrii ne-au privit de dinafara ferestrelor de la camerele noastre cu ochii lor roșii, pe când noi dormeam duși, captându-ne visele cu niște aparate speciale, transformându-le instantaneu în combustibil pentru nava lor spațială rămasă în pană chiar în fața blocului nostru. Și tot el mi l-a dăruit pe Domojo, un băț sculptat de mână, cu față de drac
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dat Începu să caște și Își Întrerupse căscatul pe la jumătate, de parcă n-ar fi mers cum trebuie. Înghiți În sec și se bătu cu pumnul În stern. Râgâi Încet și șopti, pentru sine: ― Ay, caramba. De Îndată ce ora s-a terminat, dusă a fost. Cine era? De unde apăruse? Cum de nu o observasem până atunci prin școală? În mod evident, nu era nouă la Baker & Inglis. Pantofii ei de piele aveau călcâiele turtite, așa Încât să-și poată vârî picioarele În ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a făcut ghem și a adormit imediat. M-am trezit și m-am dus la baie. Am stat pe capacul de la toaletă destul de mult timp, ținându-mă de genunchi. Când am aruncat din nou o privire afară, Scheer Încă dormea dus. Baia nu avea Încuietoare, dar Îmi doream cu disperare să fac un duș. Am făcut unul repede, cu perdeaua trasă la o parte și cu ochii pe ușă. Apoi mi-am schimbat cămașa, mi-am pus din nou costumul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așijderea, două tipuri de autori. Mai întâi despre cititori. Există cititorii gurmeți, care preferă să fie aromați, răsuciți, ambetați, ca să zic așa; și există cititorii cu un simț acut al realității, care nu vor să fie păcăliți, nici măcar înmiresmați, ci duși exact în fața zidului de execuție (pe care orice carte îl conține, metaforic vorbindă. Despre autori, acum: există autorii pretențioși și aproape baroci, care au făcut din voluptatea lingvistică un soi de dantelă zburătoare și labirintică; și există autori ai imaginarului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Santa Monica, am Întârziat deja... Kitty se declară de acord cu Suzanne, o a doua călătorie era exclusă. — Îmi pare rău, dar trebuie să te lăsăm aici. Nu o mai putem reține pe Suzanne cu mașina o oră și jumătate dus, și Încă pe-atât până În Bel Air. — Bine, zise Desert Rose morocănoasă, dar demnă. Își scoase bagajele din mașină, unul câte unul, iar după ce extrase tot mormanul din portbagaj Îi mulțumi lui Suzanne. Apoi Îi Întoarse spatele lui Kitty și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ele, încât nici să nu le mai numești miracole sau minuni. Luna se ține după tine. Punct. Dacă nu sunteți convinși, asta e, îmi pare rău. Sau: Știm și Ștam vorbesc. Oriunde, oricât, oricum. Oricum, nu. Spuneți-le proști, tăntălăi, duși, dar mai mult decât ce faci Știme, bine Ștame și restul de vești, mereu aceleași, despre familia fiecăruia, ei n-au îndrăznit (sau li s-a părut inutil) să mai rostească. La ce vă așteptați de la niște ființe fără chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să se fi îndreptat către D 13 (spre colțul său nordic), să fi pătruns pe una din ferestrele deschise ale apartamentului 40, să fi căutat și să fi descoperit camera noului-născut și, într-un moment în care el, pruncul, dormea dus (străbătut de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți se nășteau din albele frunți. Ideea că viața e vis ("La vida es sueño"), că întreaga existență nu este nimic altceva decât un imens semn de întrebare, își găsește echilibrul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cap. Iar deasupra lui, În Balon, dădeam din cap la fel și eu. Demolarea unei părți atît de uriașe din oraș avea să fie o treabă foarte dificilă. Clădirile erau vechi, aveau rădăcini adînci și nu voiau să se dea duse. Așa că primarul și consiliul municipal au pornit să caute omul potrivit, cineva care Înțelege problemele legate de utilizarea unor mașini și utilaje grele asupra unor clădiri vechi, aflate pe străzi Înguste, și l-au găsit pe Edward Logue. Era poreclit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În momentele respective Îmi feresc de obicei privirea, Însă acest film era o excepție, din motive evidente. Totuși, nu eram sigur dacă lui Jerry o să-i placă sau nu. M-am uitat la el să văd ce reacție are. Dormea dus, cu capul dat pe spate și gura căscată. Uitîndu-mă În jur În sală, am văzut alți cîțiva indivizi În aceeași atitudine, și m-am gîndit atunci că, dacă n-ai ști care e adevărul, ai putea crede că Jerry nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să simtă cum se apropie de lumină, de strălucirea ce nu încape în cuvinte. ”- Viața nu-i un simbol... nu-i alcătuită dintr-o singură enigmă...! îi șopti un gând. Să nu te dai bătut, de la prima încercare; viața trebuie dusă mai departe și reluată mereu de la capăt.!” A stat la sfat cu gânduri... răscolit de aduceri aminte, amintiri ce se petrec în clipe cât vecia, peste care se așterme pulberea uitării. Era vremea toamnei din el și asculta vântul purtând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și de la mitingul din 21.12.1989, cănd mulțimea a strigat HUO și a fugit în panică și N.C. a promis majorarea cu 100 de lei. EA: Ce îi dai, moșule, cu democrația, cu comunismul criminal, ca și tu ai duso bine, ai facut facultate, sor’ta la fel, cumnatul a fost activist, ai câștigat bani, ai avut ce mânca, nu te-a împiedicat nimeni să citești și să cumperi cărți, nu mai aveai moșie, pământul era al oamenilor, așa că roadele
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
fiecare seară până acasă, îi trimitea bilete în timpul orelor și, în general, o izola cu grijă de posibilii rivali. Când jucam, seara târziu, gajuri (de fapt, eu nu jucam niciodată, ci doar asistam, cu un râs prefăcut, cu o indiferență dusă aproape până la lacrimi) și când se nimereau să facă pereche, se suiau pe o bancă în mijlocul clasei, așa cum cerea "pedeapsa", și, profilați cafenii pe amurgul greu de-afară, se strângeau în brațe și se sărutau. Gingășia și langoarea cu care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rândunicile de mare cu aripi ca ale păsărilor, roșcate, cu striații portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca, cântărind un kilogram, nenumăratele reptile: hatterii, varani, cameleoni (dar cu culorile duse) păreau ieșite din tratatele de demonologie, din Maleus Maleficarum. Veninul mustea în aceste ființe de coșmar. Gina fugi repede spre cutiile de sticlă în care, încolăciți pe trunchiuri de copac, așteptau pitonul și anaconda. Intră în cutie și, cu un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o pată alburie printre stelele galben-strălucitoare, cu mii și mii de colțuri ascuțite. Din stradă, pe atunci pietruită și mărginită de case ca și a noastră, zugrăvite în tot felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pachețele. Fata mi se păruse a fi la locul ei, cinstită. Și, uite, că nu era! În ziua următoare i-am spus doar atât: Să-ți iei cizmele, fetițo, să-ți cauți alt serviciu! A lăsat ochii în jos și dusă a fost! A trebuit să angajez pe altcineva. Și a venit George, un băiat bun și serios. Atât de serios că de la un timp începuse să se uite cam des la Elena, cealaltă angajată. Sub ochii mei a început idila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a uitat nu numai pe mine, dar s-a uitat pe sine însăși. Dacă într-adevăr scrisoarea mea din urmă e neclară în gândiri și sentimente este că lacrimile mă înecau, scriam fără să mai știu anume ce și tot dusul și voiajul cu turiștii e o minciună a mea, plăzmuită în mijlocul unei dureri sfâșietoare, instantaneu concepută în momentul când scriam. Mițule, oare fac bine că sunt așa de sinceră de-ți spun până și minciunile pe care le inventez?! Eminescule
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cea mai grea de susținut. Dar, mă rog, ce-nsemnează această viață dezordonată care o duci? Ce fel la 5 oare dimineața tu încă mi te-ai culcat? Și cum vorbești tu cu mine la o oară în care eu dorm dusă? Știi mata c-aseminea aberăciuni (vorba lui Suciu), nu-ți parmite Mâța sau, după cum îmi zici tu, Momoțica ta! Știi tu că dacă Mițu nu-i cuminte, apoi și Mâța se va necuminți și m-oi duce și eu pe la teatru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de la coadă, din Securitate sau din familie. Un tsunami nou de locuri comune care se amestecă până la disperarea lectorului cu locurile comune ale propriei opere: fluturii, călătoriile subterane și celelalte. Găsești, evident, și pasaje amuzante din „lumea ceaușistă“, dar trebuie dusă o muncă arheologică și trebuie înfrântă multă frustrare pentru dreapta lor apreciere. Mircișor Mircișor cel mic și drăguț care tot nu se mai satură să observe pulpele și coapsele protectoare ale mamei, care asistă înfiorat la toate treburile casei executate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Citesc cu nesaț document după document, începând cu cel al Bunului Alexandru, din 6 octombtie 1408, în care se pomenește pentru întâia oară de Iași... Nu ajung prea departe cu cititul, pentru că oboseala drumului și-a spus cuvântul... Am adormit dus... Abia am deschis ochii și bătrânul se afla deja în prag, cu bucuria părintească pecetluită în priviri... „De unde o fi știind el când am de gând să mă trezesc?” - mă întrebam, în timp ce i-am auzit glasul: Ești deja treaz, dragule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
femeia lui o prinsese șeful de post când îi aducea mâncare. “Mă duc la croitoreasă”. “Îi duci croitoresei mămăliguță și ouă fierte?” A intrat șeful de post în camera vecină să pună coșulețul bine: corp delict! Femeia a ieșit și dusă a fost. A fugit cu Moșu la gazdă. Primăvara, au urcat la munte la mine. Mai aveam într-o damigeană nițel vin, în alta aveam nițică țuică. “De-aia-i bădia roșu la față!...” Ei nu știau că mâncasem alune
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
aflu că Gheorghe s-a internat la Spitalul Fundeni. Are cancer. Metastază. Vine Crăciunul. Îi duc o pungă cu portocale. - Bine c-ai trecut pe la mine! Nici frații nu mi-i așteptam așa... Se ridică pe marginea patului. Are privirea dusă. Parcă nici nu mai e așa de înalt. Mușchii i s-au alungit, s-au ascuns sub piele. - N-ai mai trecut pe la Crăiești... Am terminat casa. Am făcut tot. Tot, mă, înțelegi? Știi cum a ieșit? Un vis. A
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
oboseală. Omul ăsta o să mă bage în pământ. Și nu mai vine toanta aia de Marina cu doctorul! Trebuia să se ducă Titi. Nici nu știu cui seamănă băiatul ăsta, așa de nesimțitor e. Nici n-a vrut să se scoale! Doarme dus. - E chestie gravă, comentă Stănică, din plăcerea de a vorbi.La vârsta asta, pierderea de cunoștință ce poate să fie decât dambla? De trezit, se trezește el, dar e de văzut cum. Poate i s-a paralizat un braț, un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]