5,416 matches
-
rugat la Dumnezeu multe zile la rând și așa s-a Însănătoșit” (traducerea mea). FINAL PASAJ RETRAS Prima reacție din partea evreilor (atât palestinieni, cât și alexandrini) a fost de entuziasm. Versiunea greacă era așezată pe picior de egalitate cu originalul ebraic, iar tălmăcitorii considerați nici mai mult, nici mai puțin decât urmașii spirituali ai profeților. Philon, cu un secol după Pseudo-Aristeas, redă ceva din această atmosferă, elogiind acuratețea transpunerii și felicitându-i encomiastic pe făptuitori: „Așa cum, cred eu, În geometrie și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
măsură să le redea cu o claritate desăvârșită. Și iată proba cea mai evidentă: dacă niște chaldeeni (evrei - n.n) care au Învățat limba greacă sau greci care au Învățat-o pe cea chaldeeană citesc cele două scrieri, cea chaldeeană (ebraică - n.n) și cea tradusă În greacă, rămân muți de admirație și li se Închină cinstindu-le ca pe niște surori sau mai degrabă ca pe una și aceeași scriere În conținut și În formă; iar pe traducători nu-i
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
admirație și li se Închină cinstindu-le ca pe niște surori sau mai degrabă ca pe una și aceeași scriere În conținut și În formă; iar pe traducători nu-i numesc altfel, ci hierofanți și profeți” (39-40). Traducerea Întregii Biblii ebraice În greacă se Întinde pe mai multe secole (până În secolul II d.Hr.) și nu poate fi situată Într-o singură regiune. Cercetătorii contemporani au scos În evidență caracterul dacă nu revoluționar, cel puțin Îndrăzneț al versiunii „celor șaptezeci”. Termenii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
secole (până În secolul II d.Hr.) și nu poate fi situată Într-o singură regiune. Cercetătorii contemporani au scos În evidență caracterul dacă nu revoluționar, cel puțin Îndrăzneț al versiunii „celor șaptezeci”. Termenii grecești folosiți pentru echivalarea unor termeni teologici ebraici atestă o voință profundă de subminare a autorității rabinice, devenită sufocantă. Cert este că, Îmbrăcându-se În veșmântul limbii grecești, gândirea iudaică a cîștigat În amplitudine, evitând riscul unei Închideri, sterilizante, În sine. Odată cu traducerea Sfintelor Scripturi Într-o limbă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ofensivă a discipolilor lui Isus. Condamnarea creștinismului ca erezie a Însemnat, implicit, și condamnarea fără apel a „Bibliei de la Alexandria”. Începînd cu secolul I d.Hr. nu mai există o singură Biblie În două versiuni mai mult sau mai puțin apropiate (ebraică și greacă), ci două Biblii - iudaică și creștină - cu două tradiții de interpretare diferite. * După această „paranteză” alexandrină, urcăm În Palestina, centrul de conservare a tradiției iudaice „pure”. Cum se știe, la origine, textele biblice erau scrise În serie continuă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
secolul al VI-lea și pînă În secolul al X-lea d.Hr. - simplific lucrurile de dragul clarității - câteva generații de specialiști, numiți masoreți, punând la punct un sistem special de semne reprezentând vocalele, au ajuns la fixarea și stabilizarea textului ebraic. La origine, existau două sisteme de vocalizare: sistemul babilonian, În care punctele-vocale se puneau deasupra literelor, și sistemul tiberian (inventat și practicat În provincia Tiberiadei), În care punctele-vocale se așezau dedesubt. Ultimul a devenit universal. Textul exemplar al Bibliei folosite
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
complet diferită de cea din Septuaginta. Biblia românească o preia pe aceasta din urmă. După cum afirma, la Începutul secolului, unul dintre marii bibliști ai epocii, W.R. Smith, „nu există multe părți din Vechiul Testament În care divergențele dintre greacă și ebraică să fie atât de Întinse precum În cartea profetului Ieremia”. Într-adevăr, se știe acum (grație unui manuscris-martor) că versiunea greacă are un cu totul alt substrat decât cea ebraică. Pe lângă faptul că LXX numără cu 2.700 de cuvinte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
multe părți din Vechiul Testament În care divergențele dintre greacă și ebraică să fie atât de Întinse precum În cartea profetului Ieremia”. Într-adevăr, se știe acum (grație unui manuscris-martor) că versiunea greacă are un cu totul alt substrat decât cea ebraică. Pe lângă faptul că LXX numără cu 2.700 de cuvinte mai puțin decît TM, ordinea În care sunt dispuse anumite fragmente diferă enorm. Biblia românească a urmat versiunea masoretică, fără nici o justificare. Bilanț și verdict Mă opresc aici cu exemplele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. „Părinții n-au resimțit nevoia să Învețe ebraica (exceptându-i pe antiohieni și, desigur, pe Ieronim - n.n.). Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare ale acestei limbi, ca și Philon din Alexandria: două-trei cuvinte de tipul manna, pascha, sabbata. Chiar cei mai savanți dintre ei nu sunt În stare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și, desigur, pe Ieronim - n.n.). Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare ale acestei limbi, ca și Philon din Alexandria: două-trei cuvinte de tipul manna, pascha, sabbata. Chiar cei mai savanți dintre ei nu sunt În stare să compare greaca cu ebraica: ei se mulțumesc să confrunte diferitele versiuni grecești Între ele (precum Origen, creatorul vestitei Hexapla - n.n.) și-și dau seama, de pildă, că versiunea lui Aquila (o altă traducere În greacă a Vechiului Testament, mai literală - n.n. C.B.), fidelă literei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dus prin apă și apa era până la glezne (opsayim)”. LXX: „Un om a ieșit Înainte și ținea În mână o măsurătoare și a măsurat câteva mii cu acea măsurătoare, apoi a trecut prin apa iertării (apheseos)”. Omofonia celor două cuvinte (ebraic și grec) a determinat schimbarea sensului. Dar nu numai atât! Noua semnificație se Înscria În universul de așteptare al teologiei creștine, Întreg contextul (Iez. 47,1-12) trimițând la ideea botezului și a „iertării/răscumpărării” baptismale. Epistola lui Barnabeu oferă o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mea de lucru numără sute de exemple): lipsa cărții a IV-a a Macabeilor; situarea pasajului Exod 38,8 În capitolul 39, după TM, nu după LXX; În 1Regi 17, episodul luptei Între David și Goliat, se păstrează dubla sursă, ebraică și greacă; În Ieremia, versetele 17,1-4, absente În LXX, sunt prezente În Ananaia; la fel, Ier. 29,16-20. Ordinea este amestecată pretudindeni, unul din cazurile cele mai flagrante fiind episodul binecuvântărilor lui Iacob din Geneză (Î.P.S. Bartolomeu Anania
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a simțit nevoia imperioasă de a transpune Torah În limba oikoumenei, greaca. La origine, Septuaginta nu-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului. De ce acestă nevoie, spuneam, imperioasă de transpunere? Pentru că o bună parte din comunitate nu mai utiliza ebraica. În plus, exista o presiune și o atracție foarte puternică din partea mediului elenistic. Trecerea textului sacru ebraic În limba greacă a fost simțită ca un pas deopotrivă decisiv și primejdios. Vedem chiar astăzi toate discuțiile purtate În jurul traductibilității Coranului. Musulmanii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului. De ce acestă nevoie, spuneam, imperioasă de transpunere? Pentru că o bună parte din comunitate nu mai utiliza ebraica. În plus, exista o presiune și o atracție foarte puternică din partea mediului elenistic. Trecerea textului sacru ebraic În limba greacă a fost simțită ca un pas deopotrivă decisiv și primejdios. Vedem chiar astăzi toate discuțiile purtate În jurul traductibilității Coranului. Musulmanii neagă traductibilitatea Cărții lor sfinte, dat fiind că mesajul Profetului și limba aleasă de el, araba, fac
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
legitimitate sacră, atunci toată opera sa exegetică ar fi automat invalidată. Dacă Septuaginta nu-i realmente cuvântul lui Dumnezeu, ce sens ar mai avea atunci comentariile și tratatele lui Philon Însuși, făcute exclusiv după Septuaginta. Philon, deși evreu, nu știa ebraică decât la un nivel elementar. De fapt, autonomizarea deplină nu s-a realizat efectiv decât În mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat, validat, invalidat, admirat, refuzat etc. După apariția creștinismului, care transformă Septuaginta În Vechiul Testament
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
adâncimea textului biblic fără calitățile Înșirate de Luther. Dar ce ne facem cu tabăra „adversă”, a pioșilor semidocți, a aflătorilor În treabă, care se apucă să traducă ori să Îndrepte Biblia fără să fi Învățat cum trebuie nici greaca, nici ebraica, nici latina, fără să fi văzut În viața lor un manuscris, fără să știe exact cu ce se mănîncă patristica sau exegeza biblică? Traducătorii Septuagintei din cadrul Colegiului Noua Europă nu sunt numai creștini, dar sunt și serios școliți Într-ale
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
e un singur nume, de ce noi trebuie să creăm două, În românește? Logica Înaintașilor merge Împotriva respectului față de textul sfânt. Noi nu avem dreptul să umblăm cu fofârlica prin textul biblic. Nici românii, nici BOR n-au tradus Torah din ebraică În greacă. Au tradus-o rabinii din Alexandria. Prin urmare românii și BOR au obligația morală să respecte acest text, așa cum l-au respectat toți Părinții Bisericii. Că sunt Într-Însul lucruri ciudate, unele chiar respingătoare sau absurde, cu care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
că și Ieronim s-a lovit de aceeași bună și sfântă inerție atunci când a trebuit să traducă psalmii. PÎnă la urmă, tot după LXX i-a lăsat, pentru că așa pătrunseseră În sufletul fiecărui monah sau credincios. Îi tradusese și după ebraică, dar versiunea aceasta n-a prins deloc. Problema sunt celelalte lecturi, care nu fac parte din zestrea colectivă, lecturi pe care un credincios le ascultă o dată sau de două ori pe ani, la liturghie, sau pe care le savurează singur
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Isaac, același cu Dumnezeul lui Moise. Odată cu apariția primelor comentarii creștine ale LXX (cele paulinice, apoi ale marilor apologeți, În special Iustin) LXX Începe să fie contestată de iudaism, care Încetul cu Încetul va redescoperi și repune pe tapet Biblia ebraică. Dar, atenție, textul masoretic este mult mai recent decât LXX. Există azi o adevărată confuzie cronologică, pe care mi se pare important să o limpezim. Importanța textului masoretic este indiscutabilă, dar ea nu trebuie să umbrească specificul, importanța și mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pe lângă traducerea noastră trebuie pusă la punct, cu profesionalism, și o traducere a textului masoretic. În privința tradiției patristice, iarăși se cuvin nuanțe. Mai ales antiohienii - dar nu numai, lucrurile pornesc tocmai de la Origen - foloseau, ca termen de confruntare, și textul ebraic al VT. E drept, nu-i acordau aceeași importanță ca Septuagintei, dar nu le era străin. În comentariile lor, ei fac mereu trimiteri la variante, forme originale, particularități stilistice, gramaticale etc. Eu nu văd cum o traducere modernă și serioasă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
universală și comparată, condusă de Tudor Vianu, devenind în 1970, după ce își susține doctoratul cu teza Alegoria în literatura secolului al XX-lea, profesor titular. În 1976, se stabilește în SUA. Este profesor-invitat la University of Southern California (1977), Universitatea Ebraică din Ierusalim (1978) și la Universitatea din Edmonton, Canada (1980). Debutează cu un volum de studii critice, Un prieten al celor asupriți: Charles Dickens, în 1951. Lucrarea Curentele literare și evocarea istorică, apărută în 1963, își propune să analizeze influența
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
Facultății de Filologie (1962-1964). În 1964 se mută la Universitatea din București, unde, în 1968, își ia licența și devine asistent. Bursier Humboldt, urmează, între 1968 și 1972, la Freiburg, Aachen și München, studii de specializare în limbile greacă și ebraică, precum și în filosofie; face călătorii de studii în Franța, Grecia (la Muntele Athos), Italia, Spania, Israel, URSS. În 1973 își ia doctoratul în filologie cu teza Patria la Pindar și Eminescu. Devine profesor la Facultatea de Filologie din București, unde
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Spania, Israel, URSS. În 1973 își ia doctoratul în filologie cu teza Patria la Pindar și Eminescu. Devine profesor la Facultatea de Filologie din București, unde ține, în paralel cu seminariile de literatură comparată, un curs de limbă și civilizație ebraică, strângând în jurul său studenți și participanți din afara facultății, într-o perioadă în care dimensiunea religioasă a culturii era marginalizată cu obstinație de regimul comunist. În 1979 a fost ales membru al Uniunii internaționale de scriitori „Die Kogge”. Din decembrie 1989
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Boc prim ministru, fiindcă Biblia continuă așa: La începutul timpurilor el era singur. În afară de el nu exista nimic. Nici măcar "lumina", bunăoară. Și pe vremea aceea cică Dumnezeu se numea "Elohim". Nu o spun eu ci așa se spune în textul ebraic vechi al cărții "Facerea". Textual (zic cei cunoscători), cuvântul "elohim" înseamnă "zei", și de aceea mi se pare destul de curios că Biblia îl numește așa pe un domn, care oricât de Domn o fi fost, era totuși cu desăvârșire singur
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Pământ și regiunile inferioare, pentru că orașul fusese înălțat pe bîb-apsû, "Poarta lui Apsû", apsû fiind numele dat Apelor haosului dinaintea Creației. Aceeași tradiție se întîlnește la evrei: stânca pe care se înalță templul din Ierusalim cobora adânc în tehôm, echivalentul ebraic pentru apsû. Tot așa cum Babilonul se înălța pe "Poarta lui Apsû", stânca templului din Ierusalim era așezată peste "gura lui tehôm".13 Apsû și tehôm reprezintă în același timp "Haosul" acvatic, modalitatea preformală a materiei cosmice și lumea Morții, a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]