11,261 matches
-
o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă de a-și Îmbogăți limbajul, de a găsi noi mijloace de expresie, și astfel - Cuvântul scris - purtător de semnificații și sonorități fine, profunzime, emotivitate radioasă... să aibă forța să producă reverberații cu ecouri infinite În sufletul cititorului.” ( să arzi... cuvânt de Întâmpinare din antologia “55 de poeți contemporani”, semnat de Valentina Becart). Poeții cuprinși În antologie abordează atât versul liber cât și forma clasică, formă care poartă amprenta modernității, limbajul fiind unul Încărcat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
existenței, Într-o altă poveste de proaspăt absolvent de liceu. Alte vremuri, alte posibilități, alte greutăți, alte bucurii și vise ce nu cunoșteau hotare... “Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală...” “... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri...” ( Ca o seară de jertfă) Laudatio Iată sărbătoarea! Se Împlinesc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
niște reviste, prefăcându-se atent la articolele din pagină. De fapt, Încerca să nu râdă În hohote, ajutându-mă să depășesc astfel, situația jenantă În care mă aflam. Și eu care venisem hotărâtă să-mi aleg un pseudonim literar, cu ecou peste timp și loc : valentina becart. Desigur, n-am mai avut puterea și curajul să mai abordez acest subiect, lăsând totul pentru o dată viitoare pentru a avea timp suficient să meditez asupra Întâmplării neprevăzute. Mult mai târziu am Înțeles că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând Înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este Împărțit Între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când În când, orice ar germina și s-ar Înrădăcina mai mult decât ar permite siguranța celor două tărâmuri, luate În stăpânire! Din când În când, au loc ciocniri la suprafață, din care rezultă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
privind această nobilă trudă: Mă zvârcolesc În chinuri ... / sfârșește trista-mi soartă./ce-i arta? // ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce alungă liniștea pădurii / crescută din/ iertări și lacrimi ,/ renunțări / și brațe-ntinse spre lumină .../ O! tu, divină minte / și mai presus de toate ...mă iartă de Întreb: / ce-i semnul ce-am lăsat / de bună voie Într-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din depărtări Pe arșiță și vânt Ce mult a plâns! Cu plânsul ei fără cuvânt. Nu te-ntrista! Povara ei e chiar povara ta. Lacrimi prăfuite, curând se vor usca Și-apoi, cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia Și nu te Întrista! Cuvântul ei - curgând În picuri Un soare arzător Îl va usca. Și parcă aud - curtenitor vântul, șoptindu-mi: E timpul să te bucuri!” Cu drag
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de către Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS) sau de către Centrul de Asistență Rurală (CAR) de la Timișoara, de către Asociația Română pentru Dezvoltare Comunitară (ARDC) sau de către Centrul pentru Dezvoltare Economică din cadrul Soros Open Network? Nu pot fi menționate diferențe majore. Poate ecoul mult mai mare al ideii de participare comunitară în anii ’20 decât în prezent. În al doilea rând, ar fi poate de menționat faptul că DEVCOM în varianta sa modernă implică în mult mai mare măsură actori specializați (facilitatori, agenți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
au minoritarii în concepția majoritarilor, majoritarii în viziunea minoritarilor, cum poate fi organizată interacțiunea socială astfel încât organismul social să lucreze în condiții de diversitate socială și culturală în creștere? Care sunt, în ultimă instanță, la nivel de conștiință socială difuză, ecourile clasicei triade a principiilor de „egalitate-libertate-fraternitate”? Datele de sondaj de opinie permit nu atât o măsurare a intoleranței, discriminării și extremismului din societate, cât evidențierea circuitului pe care îl au ideologiile sociale difuze asociate (in)toleranței. În condițiile în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
lor cu ideologii de tip diferit. Rezultă că naționalismul identitar moderat este o ideologie apropiată unei culturi a deschiderii, iar naționalismul de excludere este în bună măsură un reflex al unei stări de anomie socială și este asociat ideologiilor violente. Ecoul politic al orientărilor naționale este relativ redus (tabelul 30). PNL are susținători în principal în zona naționalismului identitar moderat. Indecișii, segmentul electoral cel mai numeros, nu par să fie sensibili la nici una dintre variantele de naționalism. Nu există nici un partid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Îi este somn, își simte trupul greu, plin de sudoare. Ar vrea să rămână aici pe piatră, să se usuce așa cum s-a uscat trupul Mariei, închide ochii, dar în ochii minții îi apar mâinile acelea rău mirositoare, gurile căscate, ecourile bufniturilor în trupul ei, acolo adânc în măruntaie, se desprinde de lespedea de piatră cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pădurea atunci când a știut să se facă iubită. Mai întâi doar de tine, mai târziu de toată lumea. CEI CARE ASCULTĂ — E cineva? Întrebarea este doar pentru cei care aud cuvintele călătorului și pentru care vocea acestuia răzbate întunericul ca un ecou. Ei îi vor auzi pașii urmând drumul până la autostradă, apoi prin oraș, oprindu-se în cele din urmă în fața unei uși mari ieșite parcă din zid. — E cineva aici? Mâna călătorului va bate încet în lemnul ce poartă un număr
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îndemna să vadă cum se aranjase Ina, cum trăia, care era viața ei de zi cu zi, își înfrâna cu greu pornirile de a-și satisface curiozitatea feminină. Se simțea roasă de gelozie și de un egoism înrădăcinat. Ca un ecou obsedant, seara aceea îndepărtată în care-l vizitase pe Alex revenea din când în când, tulburându-i liniștea, amintindu-i câtă ură adunase o dată cu închiderea ușii în urma ei și cum zgomotul strident al yalei o scosese dintr-o lume atât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
părea că vrea să sară peste pârâul care O despărțea de bătrân, dar nu reușea; atunci bătrânul, fără să-și modifice expresia feței, izbucni în râs, un râs exasperant, de care ți se zbârlea părul, un râs dur, discordant, sarcastic - ecou al unui râs venit de pe lumea cealaltă. Cu sticla într-o mână, tremurând de frică, am sărit de pe scaun. Nu știu de ce tremuram. Era un tremur teribil și plăcut ca și când mă trezisem brusc dintr-un somn odihnitor și înfricoșator totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unchiul. Într-adevăr, proba zdruncinase spiritul supraviețuitorului, nefericitul nu-și mai amintea nimic în legătură cu trecutul său. El nu mă recunoscu și acest detaliu mă îndemnă să presupun că era unchiul. Oare această poveste nu e strâns legată de destinul meu? Ecoul acelui râs teribil, barbaria probei n-au lăsat urme adânci în mine? Nu eram direct interesat de această întâmplare? De atunci, n-am mai fost decât o gură în plus, un străin. În sfârșit, unchiul - sau tatăl meu - reveni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu ea, la Moscova. Casa poate fi vîn dută ușor și cu banii obținuți, cumpărată alta, În orașul rîvnit. Cu toate acestea, eroinele piesei oftează incontinent, violent nefericite, „La Moscova! La Moscova!”, de parcă ar exista vreo opreliște... Strigătul lor are ecou, În planul ilogicului, În discursul lui Verșinin : „Mi-aș da jumătate din viață pentru un pahar de ceai!” . Dar el se află Într-o casă În care doica se tot fîțÎie cu samovarul printre musafiri. Ceaiul e la doar un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pentru un om de teatru, nu poate fi una oarecare : conține date seci (premiere, distribuții ), laconice amintiri din copilărie (Vaslui) , apoi amintiri din Conservator, un film al ascensiunii artistei, o trecere În revistă a marilor sale creații scenice. Întîlniri epocale, ecouri În rîndul publicului, opinii ale criticii. Evenimente istorice dramatice. Jocuri de culise dezagreabile. Finalul este trist, Aglae Pruteanu suferind pe motiv de pensionare prematură și, În ultimele rînduri, chiar privind oarecum /senină, resemnată, drumul ineluctabil „care duce la liniște eternă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vremea lui Shakespeare sau cele făcute de Aristizza Romanescu ? Nu le-am văzut, dar vorbim despre ele. Este o istorie vie pe care gazetarii, istoricii și teoreticienii o redactează, de fapt. De aceea eu cred În durabilitatea ziarului și În ecoul său foarte puternic”. Corect : fiindcă și Sorina Bălănescu, pe vremea cînd lucra la monografiile Margareta Baciu sau Miluță, tot În bibliotecă, din documente, le reconstituia destinele. Dar va veni o vreme În care vei conspecta cărți & gazete de-acasă, prin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Petrică Ionescu să monteze Scrisoarea pierdută la Național, acum șapte ani, după ce venise-n țară și Începuse lucrul? De ce nu-i mai ies lui Giurchescu spec tacolele, după 1990? Ce s-a Întîmplat cu Cernescu, de montează rar și fără ecou? De ce, Într-o carte, se scrie că Mihai Fusu a renunțat la meserie fiindcă el și trupa teatrului Luceafărul din Chișinău „nu mai aveau ce să-și spună”? Cumplită constatare! Am avut Însă - și aici vreau să trec la o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un vis : să devin ...antipretutindenar O fi posibil? Om muri & om vedea. După (prea)mediatizatul spectacol cu Evangheliștii tot aud, văd și simt, pregătirea debarcării lui Benoît Vitse de la cîrma Ateneului Tătărași. În primăvară, Vitse a contracarat mutarea cu cîteva ecouri În Franța ; acum, a anunțat că va aduce 5.000 de semnături care aparțin celor ce nu doresc plecarea lui. Mă rog... Benoît e un bun manager ; are un program teatral ambițios ; e un om agreabil și cu o putere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teribil din cauza lipsei de receptivitate a spectatorilor, ori a superficialității practicienilor care-l jucau. După fiecare pre mieră jura să nu mai scrie teatru, dar după o perioadă, În curajat de faptul că spectacolele cu piesele lui Începeau să aibă ecou, revenea la scrisul destinat scenei. Chinului fizic la care-l supunea incurabila maladie, supliciului provocat de bolnavii pe care trebuia să-i Îngrijească aproape fără bani, chinului de-a trebui să cîștige banii necesari Întregii fa milii, chinului de-a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de orice șansă, chiar de prima himeră care îi apare în cale. Lasă pasărea din mână pentru cea de pe gard. -Și totuși, domnule profesor Nabu, de ce atâta moarte în cartea pe care ați publicat-o? - răsună la nesfârșit, ca un ecou hodorogit, întrebarea. Răspunsul meu nu putea fi decât mai mult sau mai puțin evaziv: Ca să fie mai tentantă căutarea vieții, doamnă scumpă. Ca să vedeți că, fără moarte, viața ar fi o gogoașă goală pe dinăuntru. E o temă a romanescului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
caut pe ciornele mâzgălite, una dintre cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse. > Îmi răsuna ecoul lui ascuns ca o melodie nemaipomenit de dragă, din copilărie, Marina, marina, cântată atunci pe un ritm lent. Îmi spuneam că, chiar dacă această scenă nu va fi prinsă în sceneta mea, ea ar trebui să fie pentru mine, ca dramaturg
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Simt amețeală și nevoia de a ieși undeva, la aer. Transpir fără motiv. Totuși nu înțeleg, tovarășe contabil-șef... - șovăi apatic. Mai trebuie să știi-continuă contabilul-șef, ca și când ar fi perorat singur într-o sală imensă, înzestrată cu zeci de ecouri, ca și când eu aș fi fost de acord cu tot ce debita-că mesajul acesta al meu e însuși mesajul Principelui pe care dta îl cunoști foarte bine... (După o pauză destul de incomodă) Și să nu-mi ceri să te vezi cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mirositor. În beznă nu putea distinge nimica. Totuși, după ce se familiarizase cu întunericul, în direcția pe unde dispăruse speriat un șobolan, distingea o fantă prin care identifică o sursă anemică de lumină. De când ești așteptat...-se auzi ca prin vis ecoul tremurat al unei voci feminine, grave, de undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și sub acea pivniță, o alta și așa mai departe. Prin fanta formată între movilă de pământ și tavan, Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
permitea parcă să mai pronunțe niciun cuvânt. Privirea înglodată în nămol făcea imaginea cu masa și cu cele trei fete, tot mai incertă. Cețoasă chiar. Totuși auzul nu-l înșela: Titlul cărții, cărții, cărții, cărții, d-le Gerard - auzea Gerard ecoul cuvintelor. Auzindu-și numele, prinse încredere: Cornul de...-rosti din nou ca absent nemaiamintindu-și în întregime titlul preferat. Din nou râsete mânate de răutatea omului care se observă superior celuilalt. Corn de vânătoare - reuși novicele să spună. Era bine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]