2,620 matches
-
se pune capăt În anul 404, prin reconcilierea dintre Teofil și cei patru Lungani. Însă origenismul va mai fi condamnat, În mod repetat și fără drept de apel, În 543 și În 553, la cel de-al V-lea Conciliu ecumenic, unde Evagrie din Pont și Didymus cel orb (maestrul lui Rufin și preferatul de odinioară al lui Ieronim, care Îl numea pe orb „Didymus Văzătorul”), sînt anatemizați. Condamnarea lor a fost repetată În 692 și 787, la cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pont și Didymus cel orb (maestrul lui Rufin și preferatul de odinioară al lui Ieronim, care Îl numea pe orb „Didymus Văzătorul”), sînt anatemizați. Condamnarea lor a fost repetată În 692 și 787, la cel de-al VII-lea Conciliu ecumenic de la Niceea 61. Ceva mai departe (În capitolul 9) vom lua În discuție origenismul, așa cum apare el În izvoarele ereziologice din ultima parte a secolului al IV-lea62. 5. Gnosticism În Orientul Mijlociu? Savantul german Heinz Halm este campionul teoriei asupra continuității
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
definitivă a corporalității 47; cînd totul i se va supune lui Cristos, domnia lui Cristos va lua sfîrșit 48. Dar cum stau lucrurile cu acel origenism anatemizat În secolul al VI-lea, În 543 și 553, la al cincilea Conciliu ecumenic de la Constantinopol? La lista de mai sus nu se mai adaugă decît niște detalii, cum ar fi ideea că trupul Învierii va avea o formă sferică, asemenea androginului lui Platon din Banchetul 49. Bogomilismul și catharismul moderat nu au aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și după 1965, deși regimul comunist de la București depășise faza sa internaționalistă de câțiva ani buni. Oficialitatea comunistă a „recuperat” teologi care, cu numai câțiva ani Înainte, erau etichetați drept „periculoși” pentru ordinea socială. Apartenența Bisericii Ortodoxe Române la Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), Începând cu anul 1961, a favorizat Închegarea unei diplomații ecleziastice care, nu de puține ori, a Însoțit În mod penibil politica externă de „independență” a lui Nicolae Ceaușescu. În cadrul acestei diplomații bisericești au fost integrați și preoți-profesori
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
într-una singură, pentru a nu pierde ceva din tradiție. Mai mult, aceste conflații nu trebuie privite în termeni de „corect” și „greșit”; ele reprezintă mai mult mărturii ale dezvoltării tradiției. Ar putea fi în același timp mărturii ale spiritului „ecumenic” care a jucat un rol important în realizarea lor. 2. După cum limbile moderne suferă modificări în timp, la fel s-a întâmplat și cu ebraica din vremurile biblice. Consecința imediată a fost nevoia de a duce textele transmise cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Între peisajul țării și sufletul românesc există o corespondență, între formele de relief grăitoare și îmbietoare și spiritualitatea locuitorilor (răsfrântă în arhitectura bisericilor, de pildă) există un rapel și un contrapunct aproape muzical. Surprinzător pentru un intelectual și un teolog ecumenic de talia lui Dumitru Stăniloae este reducționismul atribuit gândirii religioase a Occidentului care "nu are nici o referință la natură, ci este preocupată exclusiv de om", ceea ce nu se confirmă întru totul dacă ne gândim doar la celebrul "Cantico di frate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
limba germană a lucrării lui Dumitru Stăniloae "Orthodoxe Dogmatik". Ambii autori ajung la concluzii similare: datorită limbii și culturii române, opera teologului român este o punte între teologia răsăriteană și cea apuseană. Văzut din Occident, Dumitru Stăniloae este un teolog ecumenic, o personalitate care înseamnă pentru biserica ortodoxă română ceea ce este Karl Barth pentru protestantism, și Karl Rahner pentru catolicismul contemporan. O pagină este dedicată reproducerii, fără omisiuni și inexactități, a ultimelor cuvinte ale Părintelui Dumitru Stăniloae, înainte de a-și da
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
devenire; b. planul ritmului temporal. În primul plan, metafora vegetală "păpădia" trimite la sensuri existențiale, între etern și perisabil. Această idee poetică este susținută și de sensul altor cuvinte: pan (zeul naturii), sfânt (perfecțiunea creștină; îmbinarea dintre creștin și păgân), "ecumenică floare" (viața, spiritul creator), "floarea de rând" (sugerează imaginea vieții concrete), "aurie" și "ardoare" (reunirea între suflet și lume). Din cel de-al doilea plan al poemului, cel temporal, reținem: "nescrisele file" (eternul), "fericitele zile" (emoția eului liric), "an" (eul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ideii cunoașterii prin analogii. Îmbinând elementele moderne cu cele tradiționale, L. Blaga a alcătuit un poem cu versuri albe, rima pereche, ritm ascendent, inversări de topică "neluată în seamă", repetarea cuvântului "floare" în diferite construcții desemnează aspectul temporal, iar "aureolă", "ecumenic", "sfânt" sugerează infinitul. În poemul-elogiu Odă simplissimei flori, poetul înalță formele simple ale existenței obișnuite, în lumea miracolelor. În centrul acestui univers poetic se află "păpădia", banala floare care-l impresionează pe poet, prin simplitatea ridicată la rang de sfințenie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fapt de a exista. Valoarea pe care Blaga o percepe în lucruri "este a semnificației lor existențiale, nu a înfățișării lor, ține de esență, nu de aparență" (George Gană). Păpădia este admirată pentru culoarea regală, în momentul înfloririi; e "floarea ecumenică" vestind "fericitele zile", care își urmează rostul miraculos al rodirii, împrăștiind pe pământ sămânța necesară unei viitoare înfloriri. O dată cu trecerea timpului, păpădia "înflorește" și "asfințește", imaginând o "aureolă de sfânt", într-un spațiu mitic. Lumina Lumina stă sub semnul expresionismului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Biserica ortodoxă română fiind religia marii majorități a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întaietate față de celelalte culte. Biserica ortodoxă română este și rămâne neatârnată de orice chiriarchie străină, păstrându-și însă unitatea cu Biserica ecumenică a Răsăritului în privința dogmelor. În tot regatul României Biserica creștin ortodoxă va avea o organizație unitară cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici și mireni. O lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizații unitare, precum și modalitatea după care
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
fiind religia marei majorități a Românilor, biserica ortodoxă este biserica dominantă în Statul Român, iar cea greco-catolică are întâietate față de celelalte culte. Biserica ortodoxă română este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrandu-și însă unitatea, în privința dogmelor, cu biserica ecumenică a Răsăritului. Chestiunile spirituale și canonice ale bisericii ortodoxe române țin de o singură autoritate sinodală centrală. Raporturile dintre diferitele culte și Stat sunt de domeniul legilor speciale“. Articolul 20 stabilea următoarele: “Actele stării civile sunt de atribuția legii civile
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorități a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietatea față de celelalte culte. Biserica ortodoxă română este și rămâne neatârnată de orice chiriarchie străină, păstrându-și însă unitatea cu Biserica ecumenică a Răsăritului în privința dogmelor. În tot regatul României Biserica creștin ortodoxă va avea o organizație unitară cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici și mireni. O lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizații unitare, precum și modalitatea după care
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
fiind religia marei majorități a Românilor, biserica ortodoxă este biserica dominantă în Statul Român, iar cea greco-catolică are întâietate față de celelalte culte. Biserica ortodoxă română este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrandu-și însă unitatea, în privința dogmelor, cu biserica ecumenică a Răsăritului. Chestiunile spirituale și canonice ale bisericii ortodoxe române țin de o singură autoritate sinodală centrală. Raporturile dintre diferitele culte și Stat sunt de domeniul legilor speciale. ART. 20 Actele stării civile sunt de atribuția legii civile. Întocmirea acestor
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
di-versele aranjamente pe care discursul economic le realizează între speculația filosofică și raționamentul științific. Astfel, economia normativă ar rezolva celebra cvadratură a cercului, fiind, în mod substanțial, de natură filosofică și, formal, de obediență științifică. În acord cu această manieră ecumenică de a îngloba gîndirea economică într-un același ansamblu, vom vorbi despre ea mai mult ca disciplină decît ca știință, chiar dacă pentru aceasta trebuie să rupem cu obiceiurile adoptate astăzi de către comunitatea economiștilor. Dar recunoașterea formală a originalității disciplinei economice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de familie, localizarea geografică și angajamentul teologic similar pe care l-au perceput la cei trei. Această grupare nu reprezintă o desemnare tradițională: cei trei Părinți ai secolului al IV lea, evidențiați de Biserică în rolul de învățători universali sau ecumenici sunt Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, sărbătoriți împreună de Biserică Ortodoxă la 30 ianuarie{\cîte 2}. Cei trei Capadocieni reprezintă „o splendida constelație pe firmamentul Bisericii din Capadocia. S-a spus că, în această trinitate
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
influență decisivă. „Dificultățile nu l-au oprit niciodată, eșecul nu l-a dezarmat; până la sfârșit, a luptat pentru adevăr și pace. De aceea, Biserica Răsăriteana, pentru care și-a epuizat resursele, l-a plasat printre cei mai de frunte doctori ecumenici ai săi, pentru că învață pe ceilalti prin exemplu, ca și prin cuvânt”{\cîte 36}. Sfanțul Vasile cel Mare - mare arhipăstor, neîntrecut predicator și organizator al monahismului După moartea episcopului Eusebiu în anul 370, Vasile a devenit succesorul acestuia că episcop
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
desfășurată pe parcursul unei vieți relativ scurte, pentru că, Sfântul Vasile a trecut la cele veșnice pe 1 ianuarie 379, la doar 49 de ani, fiind numit încă de pe atunci cel Mare. El a fost socotit totdeauna ca primul dintre marii doctori ecumenici, iar pentru faptul că a explicat dogma Sfintei Treimi a fost numit și ́ό ου̉ρανοφάντωρ - interpretul Cerului. Este cunoscută corespondența arhiepiscopului de Cezareea Capadocia cu Junius Soranus, comandantul armatei romane din Sciția Mică, și cu Biserica din
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
influențat monahismul românesc mai întâi prin Sfântul Nicodim de la Tismana († 1406), iar mai târziu prin Paisie Velicicovski († 1794) ca și pe alte căi, astfel că viața monahală din Biserica Ortodoxă Română are un pronunțat caracter vasilian. Și faptul că patriahia Ecumenică a ridicat, la 10 octombrie 1776, pe mitropoliții Ungrovlahiei la treapta de locțiitori ai Cezareei Capadociei, ar putea fi interpretat tot în lumina conștiinței că Biserica Ortodoxă Română a păstrat neștirbită moștenirea ideilor creștine ale Sfântului Vasile cel Mare. Popularitatea
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
71) și nudiști (adesea purtători de inscripții și desene în aceleași perimetre corporale). Aflăm astfel că fragmentarea socială sezonieră este un act reproducător al schismelor de cult (cea dintre azimiști și fermentari) și că relativa coexistență a practicilor (pe bază ecumenică sau poate doar în orizontul economismului simbolic) este doar o mică pauză în fața noilor fundamentalisme, a căror emergență este dată prin parafrazarea unor formule celebre: "veacul următor va fi islamic sau nu va fi"vv. *** Nota este anterioară celebrei zile
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vorbele, gesturile. Față de forța acelor imagineme ducasso-pițoline, "Păsările" lui Hitch-Coqxxxx și filmele horror cu care sunt încărcate programele de televiziune azi sunt micuțe copii, la limita caricaturii. Căci acea forță era pusă în slujba "terorismului virtuții" deci populară și chiar ecumenică, inclusiv în mediile cărturăreștiyyyy, unele cartofore, altele cartomancioase justificat de stat pentru combaterea disidenței, iar lupta negrei armada se va dovedi eficace chiar când regimul se va risipi: imaginarul celui care combate Puterea devine un produs al adversarului 136. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cataclisme (inclusiv ecologice), Calvino și-a acreditat mai ales în "Castel" performanța de jucător în domeniul polisemiei narative, manevrând un vast țintar al poveștilor-arhetip, preexistente și mereu rescrise printr-un nesfârșit rapel al interferențelor, paralelelor și simultaneității. Anticipator al unei ecumenice dicțiuni postmoderne, Calvino rescrie portofoliul narativ al lumii, învederându-l în vitalitatea lui metamorfotică ca pe un perpetuum mobile ce se încrucișează cu destinul omului. Vom lua seama la câteva cărți de tarot cu o valență existențial-simbolică mai densă: multifuncționalul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
putere și bogăție lumească, poreclit în derâdere Poetul, este ucis chiar de Baudolino: "dreptatea s-a făcut, i-am dat moarte asasinului sacrului și romanului împărat". Baudolino va rămâne singurul legatar al romancierului, singurul ales să păstreze vie flacăra căutării ecumenicului Gradal/Graal, id est ficțiunea (reprezentată de umilul căuș patern). În final se revine la locul și timpul debutului narațiunii. Pe fundalul jefuirii și incendierii Constantinopolei de mâna cruciaților, anvangărzi ale lui Anticrist, Baudolino își încredințează lunga pătimire cronicarului bizantin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
joc (climax de supralicitare) mai ales atunci când vine vorba de a submina imaginea Papei și a bazileului, în favoarea sacrului și romanului împărat. Scrisoarea, nicicând expediată, nicicând primită, este unul din numeroasele eșantioane stilistice cu care operează autorul. Este un produs ecumenic, o sinteză de voci intermitente diacronic și sincronic, având în prim-plan estetica uluirii, a fabulosului feeric, grotesc sau terifiant, chiar dacă delirant și vizibil artificios. Baudolino însuși persiflează, când și când, exagerarea. Soarta scrisorii, un text promoțional, e să devină
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de adio îi unește pe greci și pe latini. Cuvintele discordiei din Crez și Fiului sunt omise de Mitropolitul grec, dar rostite totuși de episcopul latin Leonard; amândoi însă "uită", într-o înțelegere nerostită, să pomenească numele papei Nicolae. Împăcarea ecumenică în fața morții e un fapt, ca și frățeasca împărtășanie din trupul sfânt al Mântuitorului. Dihonia se stinge și iertarea îi ia locul, între greci și latini, dar și între venețieni și genovezi, pilda fiind dată chiar de basileu, care se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]