1,989 matches
-
templul s-ar prăbuși sub greutatea metafizică a propriei sale perfecțiuni devenind din locaș stelar al rugăciunii și invocărilor imploratoare, infuzie bizară a paradisului în fluxul disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către el prin limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre gradualele ruinări. Eșecul mistic raportează constant sacralitatea templului la realitatea materiei și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-un absolut survenit
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Avem aici de-a face cu mai mult decât o simplă întoarcere la epistemologia „slabă” a adevărului „non-manifest” (K. Popper). Citită în cheia revelației, logica comprehensiunii intersubiective dezvăluie ceva esențial pentru raportul infinit deschis dintre om și Creatorul care, în Eden, a blestemat singurătatea lui Adam. De ce, prin facerea Evei, Dumnezeu a făcut posibil dialogul înaintea căderii? Cum am putea diferenția între limbajul protopărinților cu Dumnezeu și, firește, limba folosită între ei? Era lumea paradisiacă guvernată de cunoașterea nemijlocită? Avea Adam
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sufletul încercat în lupta nocturnă cu Străinul primește alt nume la venirea zorilor. Condițiile acestei metamorfoze includ un exil interior realizat printr-un parcurs nocturn. Fără efortul ascetic al golirii de sine, ființa noastră nu poate redescoperi luxurianta bogăție a Edenului. Setea dureroasă a fiilor risipitori nu este îndestulată decât de apele Duhului. Recunoașterea luminii cerești, sugerează starețul mănăstirii Simonos Petras, succedă mărturisirea și precedă recunoștința. Recunoștința este altoită pe trunchiul comuniunii - în matricea evenimentului liturgic al Trupului lui Hristos. Actul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se poate atinge Dumnezeirea, absolutul, dar valoare, oricum, imensă, infinită chiar, odată ce se acordă omului dreptul de a deveni fiul lui Dumnezeu pe pămînt: Fiul lui Dumnezeu (deci în subordine față de Dumnezeu) și nu Dumnezeu însuși, cum îndemna șarpele din Eden și cum îndeamnă anumite aspecte specifice și seducătoare ale spiritualității indiene. Cu toate acestea, gîndirea indiană merită, așa cum s-a putut vedea pînă aici, un loc deosebit de important în formația spirituală a umanității de totdeauna. Corectînd anumite afirmații, îndepărtînd cu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
priveliști lăuntrice” transpuse într-un fel de poeme în proză. Romanul Casa cu nalbă (1915-1916) (1926) urmărește schimbarea radicală pe care o suferă atitudinea unui tânăr artist și cugetător în contact cu realitatea. Inițial succesele, meditația senină în ambianța unui eden rural, dragostea pentru o fată care îl sedusese cu o energie erotică bine dirijată veneau să îi confirme justețea lui carpe diem. Dar trădarea iubitei, izbucnirea războiului, distrugerea „casei cu nalbă”, din care nu îi va rămâne decât un crucifix
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
George Sand, El și ea, București, 1926, Ultima dragoste, București, 1930, Cora, București, f.a.; Ivan Bunin, Potirul vieții, București, 1928; Joseph kessel, Nopți Princiare, București, 1928; F.M. Dostoievski, Umiliți și ofensați, București, 1930, Casa morților, București, 1944; Jack London, Martin Eden, I-II, București, 1931; Cervantes, Don Quijote, I-II, București, 1936; Fenimore Cooper, Corsarul roșu, București, 1937, Pilotul, București, 1938; André Maurois, Instinctul fericirii, București, 1938; Andreas Latzko, Lafayette, București, 1939; H. Sienkiewicz, Quo vadis, I-II, București, 1939, Prin foc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
-i în stare de a transpune în adâncimile (s.n.) sufletești, în lumi care se formează aievea așa cum le dorești, în spații iluminate de un albastru (s.n.) splendid, umed și curgător (Eminescu: 2011, II, 42). Albastrul este semnul limpezirii căii spre edenul selenar. Este interesant de urmărit desenul colorat din textura prozei : verde este numai mucegaiul, pentru Dionis; tabloul îl întâmpină pe cititor cu linii obscure sau întunecate realizate în nuanțe aflate la jumătatea drumului dintre neculori; roșul luminează incitant pagina de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din totalul culorilor (75,37%) în operă și puțin peste jumătate (58,62%) în textul variantei. După acest grup, urmează culorile: roșu-galben-verde-roș-vioriu-cenușiu-roz în hipertext și galben-curcubeu-verde-roș-cenu șiu-roz în hipotext. Roșu și vioriu particularizează tablourile nuvelei. Din "rocvaiv"-ul ce colora edenul din vis în hipotext, a rămas doar vioriu în operă. Roșu este o prezență cromatică nouă și pregnantă în hipertext și se îndepărtează de roș și roz prin diferențe de nuanță nu doar sub aspectul intensității pigmentului, cât mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dans Calcutta désert, 1976 (film). Des journées entières dans les arbres, 1976 (film). Le Camion (Camionul), 1977 (film). Le Camion, urmat de Entretien avec Michelle Porte, Minuit, 1977. Les Lieux de Marguerite Duras, dialoguri cu Michelle Porte, Minuit, 1977. L'Eden Cinéma, Mercure de France, 1977 (teatru). Le Navire Night, 1978 (film). Césarée, 1979 (film). Les Mains négatives, 1979 (film). Aurélia Steiner, dite Aurélia-Melbourne, 1979 (film). Aurélia Steiner, dite Aurélia-Vancouver, 1979 (film). Le Navire Night; Césarée; Les Mains négatives; Aurélia Steiner
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Franklin, 2003: 129; Edgell et al., 2008: 13). În ultimii ani, în România, Ministerul Dezvoltării Regionale Și Turismului (MDRT) s-a implicat activ în coordonarea Și implementarea unor proiecte, în diferite domenii ale turismului național: proiectul comun cu Comisia Europeană EDEN „Destinații europene de excelență”; proiectele Sagittarius „Lansarea antreprenoriatului de patrimoniu la nivel local: strategii Și instrumente pentru unificarea forțelor, conservarea locurilor, mobilizarea valorilor culturale, facilitarea schimbului de experiență” Și Transdanube „Mobilitate Și transport durabil în regiunile turistice de-a lungul
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
un stat, ci, în general, orice agresor european”. Era vizat orice agresor european, dar implicit era avută în vedere, în primul rând, Germania. Facem această afirmație bazându-ne pe declarația ministrului de externe român către Ramsey Mac Donald și Anthony Eden din 1935, conform căreia tratatul trebuie să fie „astfel făcut încât să nu pară a fi îndreptat împotriva Germaniei“. Articolul menționat nu avea o mare importanță, deoarece făcea referire la Societatea Națiunilor, a cărei autoritate era în declin în acea
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
literatura bucovineană la 1860-1870 de D. Vatamaniuc, Ideea de progres la Eminescu de Ioan Saizu, Acte culturale bucovinene de George Muntean, Modelul Bucovinei, Bucovina în mileniul al treilea de Radu Grigorovici, „Revista Bucovinei” (1942-1945) de Mircea Grigoroviță, Bucovina istorică - un eden pierdut? de Daniel Hrenciuc etc. Și la rubrica „Personalități ale Bucovinei” sunt incluse texte evocatoare: Un cărturar întemeietor: Aron Pumnul (Petru Bejinaru), Leca Moraru, lingvist și folclorist (Traian Cantemir), Profesorul Octavian Nandriș (Gabriel Vasiliu), Traian Brăileanu, omul și profesorul (Vladimir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289626_a_290955]
-
1992; Retorica iubirii, pref. Irina Petraș, București, 1993; Tu, monolog liric, București, 1993; Și nourii edenelor plutiri, București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea învierii, București, 1994; Colina crinelor nuntiri, București, 1995; Ducatul cerbilor căderii, București, 1995; Edenul selenelor veri, București, 1995; Ducatul artemizelor nuntiri, București, 1996; Roua și nuntirea învierii, București, 1997; Corola sacrelor lumini, Arad, 1997; Cocorii miruitelor nuntiri, București, 1997; Contururi spectacologice, București, 1998; Rondeluri crepusculare, Râmnicu Vâlcea, 1998; Azurul paltinilor verii, București, 1999; Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
să trezească o omenire hipnotizată de „deliciile modernismului”. Revoluția științifică și mai ales inovațiile tehnice spectaculoase din secolul XX au creat miraje; virtuțile aproape magice ale tech-urilor interbelice și ale high-tech-urilor postbelice au făcut viața din ce în ce mai comodă, apropiind spectaculos recucerirea Edenului pierdut. În anii ’50, ororile conflagrațiilor mondiale au fost uitate și eforturile de reconstrucție și-au dat roadele. Oamenii - cel puțin în spațiul euroatlantic - au început să trăiască din ce în ce mai lejer. Începând de prin anii ’60-’70, viața grea a generațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
problemele grave ale soteriologiei și eshatologiei care chinuiau pe omul elin și care, mai apoi, vor sfâșia sufletul celui creștin. (Similitudinea dintre mitul prehomeric al androginului fulgerat de Zeus și mitul veterotestamentar al Adamului izgonit de Dumnezeul mozaic din Grădina Edenului este totală; înainte de a căuta filonul mitic comun al celor două fabuloase povești, apare evidența că ambele furnizează o explicație cauzală comună aceleiași chinuitoare probleme: moartea 41.) Pitagoreicii erau așadar fericiți știindu-se, de fapt, nemuritori 42. Problema lor fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acestui nou și definitiv „ordin cavaleresc”. De-acum reforma s-a încheiat. Nimeni nu mai are nevoie de vreo altă religie sau de vreo altă trudă. S-a luat în stăpânire Lâna de Aur (Societatea Bunăstării) și s-a instituit Edenul Veșnic, în care nu mai este nevoie de nici o cunoaștere. Pomul Cunoașterii este abolit și, pe porțile noului Paradis, Christian Rosenkreutz a scris: Summa Scientia nihil Scire („Cea mai înaltă știință este aceea de a nu ști nimic”). Este mottoul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
generat o atmosferă culturală greu respirabilă de către omul declarat „bun de la natură” de J.-J. Rousseau cu două veacuri mai înainte și admis ca atare de Constituția „țării tuturor posibilităților”. Era vorba de o ciudată convertire a paradisului în infern. Edenul negru taylorian se baza pe două erori logice care înlocuiau aspirații umane profunde cu eufemisme îngrozitoare. Prima dintre ele fusese zămislită de Stuart Mill. Aceasta asimilase Binele cu Utilitatea. Esența utilitarismului putea fi redusă la câteva sofisme ce păreau să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
țară a tuturor posibilităților” în realitate. Totul părea a fi rezultatul pragmatismului, progresivismului și eficientismului, adică al unei religii care celebra știința, promova o eshatologie bazată pe prosperitate materială și dădea dovezi clare că este pe cale să edifice, cu ajutorul tehnologiilor, Edenul terestru. În anii ’60, oamenii de știință, savanții, cercetătorii etc. au înlocuit profeții, evangheliștii și apostolii. „Fructul cunoașterii” științifice dădea în pârg, în sfârșit, pentru prima oară de la alungarea lui Adam din Rai. Nimeni nu băga de seamă că perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
experimentale și pozitive le-au dăruit însă oamenilor tehnologii. Cu ajutorul lor s-au înălțat societățile industriale cu uzine monstruoase și mii de coșuri de fum; oamenii s-au adunat în mase, supraviețuind îngrămădiți în orașe gigantice, care nu semănau cu Edenul, dar făceau viața mai ușoară și mai sigură decât jungla... Dar știința nu s-a oprit aici. După al doilea război mondial a progresat exploziv, antrenând noi tehnologii. Dar aceste noi tehnologii, botezate high-tech, erau (sunt) profund diferite de cele
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
istoriei omenești. Postmoderniștii au sesizat formidabilul eveniment și nu au întârziat să declare „sfârșitul istoriei”; ei susțin că viitorul omenirii va fi complet diferit de trecutul ei și că previzibilul global village nu va fi altceva decât replica omenească la Edenul biblic pierdut în zorii istoriei. Oamenii vor trăi complet liber, demasificați, „subiectivizați”! Și fericiți... În ce mod se vor adapta generațiile de astăzi și de mâine acestui viitor amețitor constituie o problemă curriculară năucitoare, pe care numai o gândire pedagogică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să trăiesc ca pădureții vara, în pădure./ Cu suflet acru, necioplit și dur./ Să mă hrănesc cu ploi și vânt (sunt și zile pure)/ numai argint suflat pe fond de azur.” În pofida tinereții autorului, poezia este înfiorată de nostalgii după edenul copilăriei pierdute (Întoarcere), dar și de un cutremurător, prin premoniție, sentiment al morții iminente (Ruga). „Plecarea lui I. Roșca - notează tot Perpessicius - este una dintre cele mai dureroase pentru tânăra lirică bucovineană și pentru poezia românească în genere.” SCRIERI: Semne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
mamifere, reprezentate de sistemul limbic. Fiecare emisferă cerebrală desfășoară funcții specifice, funcționarea acestor emisfere nefiind totuși întru totul identică, așa cum ar părea la prima vedere. Astronomul de talie internațională Carl Sagan (1934- 1996Ă, făcea referire în cartea sa „Dragonii din Eden”, apărută în anul 1977 și câștigătoare a premiului Pulitzer, la această împărțire a creierului uman în neocortex, sistemul limbic și sistemul R sau creierul reptilian, împărțire făcută pentru prima dată de fiziologul Paul D. MacLean. Dintre aceste formațiuni, doar neocortextul
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
în meditație, rememora cele 5 vieți anterioare în care luase diferite forme, în funcție de progresul sau regresul realizat în timpul vieții. Vizualizase faptul că, în prima viață, sufletul său s-a întrupat în Adam, care alături de Eva își petrecea timpul în Grădina Edenului (Raiului). DUMNEZEU (asistă pe un tron la cele ce se petrec sub ochii lui) ȘARPELE (ispitind-o pe Eva): Eva, eu îți vreau binele! Gândește-te... de ce crezi că Dumnezeu v-a interzis să gustați din fructele Mărului Cunoașterii aflat
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
asistă pe un tron la cele ce se petrec sub ochii lui) ȘARPELE (ispitind-o pe Eva): Eva, eu îți vreau binele! Gândește-te... de ce crezi că Dumnezeu v-a interzis să gustați din fructele Mărului Cunoașterii aflat în Grădina Edenului? Pentru ca voi să nu fiți niciodată atotcunoscători și să i fiți inferiori lui! Fii tu mai deșteaptă decât Adam și dă-i acestuia să guste acest fruct luat de mine din Mărul Cunoașterii și vei vedea că veți fi egalii
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
pentru că întreaga sa viață călugărul a făcut numai fapte bune și s-a aflat într-o permanentă meditație și comuniune spirituală cu Dumnezeu, Acesta a hotărât, drept răsplată, să facă o excepție de la regulă și să-i aducă sufletul în Eden fără să mai fie nevoit să mai trăiască cea de a șaptea viață pentru a ajunge la cea de a șaptea treaptă a cunoașterii. Astfel, pentru că așa a vrut Dumnezeu, sufletul călugărului a ajuns la Nirvana. Simți cum sufletul său
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]