1,440 matches
-
1552, Carol Quintul 157 a încercat să reformeze Imperiul în sistemul predecesorului său și să instaureze monarhia absolută. Dar Dieta de la Worms, din 12 ianuarie 1521, a marcat încă o treaptă în creșterea puterii și privilegiilor principilor. Înainte de alegere, principii electori au pus condiții care vor fi încorporate în legile Imperiului. Pe această bază se reorganiza Reichsregiment-ul și Tribunalul imperial (Curtea), iar pacea interprovincială (Landfriede) era întărită, Carol Quintul încercând astfel să împiedice limitarea absolută a privilegiilor sale imperiale. De aceste
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
până la sfârșitul Imperiului (1806), nereușind să împiedice, însă, fărâmițarea Germaniei. S-a dezvoltat un sistem dualist care făcea să coexiste de o parte împăratul și de altă parte Imperiul: suveranitatea a fost atunci împărțită între împărat și ordinele imperiale (principi electori, principi și orașe). Autoritatea imperială s-a văzut redusă și din ce în ce mai mult amputată de suita de acorduri concesive semnate de împărați odată cu desemnarea lor de către principii electori. Principii, în special cei care aveau o mare autoritate, se împotriveau cu ușurință
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
parte Imperiul: suveranitatea a fost atunci împărțită între împărat și ordinele imperiale (principi electori, principi și orașe). Autoritatea imperială s-a văzut redusă și din ce în ce mai mult amputată de suita de acorduri concesive semnate de împărați odată cu desemnarea lor de către principii electori. Principii, în special cei care aveau o mare autoritate, se împotriveau cu ușurință puterii imperiale. Ceea ce nu împiedica Imperiul să își conserve coeziunea: coroana imperială nu își pierduse încă strălucirea, ideea de Imperiu era vie, iar guvernul oferea teritoriilor mici
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
aducă principii germani sub ascultare la condiția "granzilor" din Spania 195. Revolta principilor, care a urmat acestei încercări, s-a finalizat cu încheierea Înțelegerii de la Passau (1552): împăratul recunoștea că demnitatea imperială rămâne electivă, că nu poate guverna fără Consiliul electorilor (Kurvereine) și că nu poate aduce nici o armată străină, nici consilieri în Imperiu. Aceste concesii sunt rezultatul rezistenței comune a stărilor, indiferent de confesiune, manifestată în Dietele din anii 1547 și 1548, în care au fost respinse încercările de înstrăinare
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
scandal violent. La cererea catolicilor a intervenit ducele Maximilian I de Bavaria, impunând revenirea orașului la catolicism. Calviniștii, încă puțin numeroși în Germania, se simt tot mai amenințați, și, pentru a se apăra, pun bazele Ligii Uniunii Evanghelice, sub conducerea electorului Frederic al V-lea de Palatinat, soțul Elisabetei Stuart (fiica regelui Iacob I al Angliei). Posesiunea sa din Palatinatul renan era unul dintre teritoriile din valea Rinului la care tindea Spania, pentru a-și putea deplasa în mod liber trupele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
al Boemiei, nu avea urmași. În aceste condiții, se punea problema succesiunii sale și a păstrării titlului imperial de către Habsburgi. Regele Boemiei titlu electiv de iure, dar deținut în mod obișnuit de un Habsburg era unul dintre cei 7 principi electori. Mathias dorea ca acesta să revină vărului său Ferdinand de Styria și influențat de iezuiți, îl va recunoaște pe aceasta drept succesor, prezentându-l el însuși drept viitorul rege al Boemiei, în 1617, când a renunțat la titlul de rege
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
al Savoiei și cu Filip al IV-lea al Spaniei, care era văr al împăratului Ferdinand al III-lea. De aceea, am putea numi acest război și un "război de familie". Trebuie remarcat și faptul că ducele Bavariei (catolic) și electorul Palatin (calvinist) erau amândoi din familia Wittelsbach, cel dintâi născut din ramura vârstnică, iar cel de-al doilea dintr-o ramură tânără, ce primise demnitatea electorală în secolul al XVI-lea. Opoziția religioasă era dublată de o mai veche invidie
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Mathias a murit și au început pregătirile pentru alegerea noului împărat. Conflictul a început câteva zile mai târziu, când Ferdinand al II-lea era ales împărat. Data alegerilor a fost fixată pentru 20 iulie 1619. Cu trei protestanți din șapte Electori, era limpede că votul Boemiei va fi decisiv, în situația în care Electorii protestanți se puneau de acord asupra unui candidat străin de Casa de Habsburg. Pentru Frederic era esențial să câștige timp, pentru a-și consolida poziția în Boemia
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
început câteva zile mai târziu, când Ferdinand al II-lea era ales împărat. Data alegerilor a fost fixată pentru 20 iulie 1619. Cu trei protestanți din șapte Electori, era limpede că votul Boemiei va fi decisiv, în situația în care Electorii protestanți se puneau de acord asupra unui candidat străin de Casa de Habsburg. Pentru Frederic era esențial să câștige timp, pentru a-și consolida poziția în Boemia și a crește probabilitatea alegerii sale ca împărat. Între ceilalți candidați se numărau
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sale ca împărat. Între ceilalți candidați se numărau Carol-Emmanuel de Savoia, cu puține șanse, ducele Bavariei și regele Danemarcei. Nemulțumiți de noul lor rege, cehii l-au depus pe Ferdinand al II-lea la 19 august, alegând în locul acestuia pe electorul palatin, calvinistul convins Frederic al V-lea, la 26 august, deși alegerea împăratului urma să aibă loc la Frankfurt, pe 28 august. Un rege protestant în fruntea Boemiei însemna că majoritatea electorilor Sfântului Imperiu erau protestanți: Brandenburg, Saxa, Palatinat și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
-lea la 19 august, alegând în locul acestuia pe electorul palatin, calvinistul convins Frederic al V-lea, la 26 august, deși alegerea împăratului urma să aibă loc la Frankfurt, pe 28 august. Un rege protestant în fruntea Boemiei însemna că majoritatea electorilor Sfântului Imperiu erau protestanți: Brandenburg, Saxa, Palatinat și Boemia, împotriva celor trei principi episcopi din Colonia, Mainz și Treve, ceea ce însemna o răsturnare spectaculoasă. Deși Ferdinand fusese încoronat rege al Boemiei, Dieta pretindea că încă nu era investit cu prerogativele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cu prerogativele regale și, conform Bulei de Aur, votul Boemiei era în mâinile Dietei. În pofida tuturor eforturilor făcute pentru a influența alegerile, Ferdinand a fost ales în unanimitate împărat în catedrala din Frankfurt, la 28 august 1619. Acceptarea de către Frederic, electorul Palatin, a coroanei Boemiei nu a fost bine primită de principii protestanți. Aceste evenimente au avut un slab ecou în Ungaria, unde coroana a fost oferită, în octombrie 1619, lui Bethlen Gabriel 215. Noul rege al Ungariei s-a aliat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
celor care au violat scrisoarea de Majestate 216. Habsburgii aveau ca aliați papalitatea, Spania lui Filip al III-lea (1598-1621), pe Maximilian I de Bavaria și Liga Catolică, ale cărei armate erau comandate de către Ioan Serclaes, conte de Tilly 217. Electorii ecleziastici (principii episcopi de Mainz, de Colonia și Treve, mai mult șefi temporali decât spirituali), făceau parte din Liga Catolică (arhiepiscopul de Colonia era chiar fratele lui Maximilian I de Bavaria). Arhiepiscopul de Treve, prin intrigile sale și politica francofilă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
parte din Liga Catolică (arhiepiscopul de Colonia era chiar fratele lui Maximilian I de Bavaria). Arhiepiscopul de Treve, prin intrigile sale și politica francofilă, va provoca mai târziu intrarea în război a Franței. Ruptura iremediabilă s-a produs datorită intervenției Electorului palatin Frederic al VI-lea, care în 1612 se căsătorise cu Elisabeta, fiica regelui Iacob I. Intenția sa declarată de a accepta coroana Boemiei nu a fost primită cu entuziasm de către Directorat, din cauza susținerii pe care o avea din partea Uniunii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
căsătorise cu Elisabeta, fiica regelui Iacob I. Intenția sa declarată de a accepta coroana Boemiei nu a fost primită cu entuziasm de către Directorat, din cauza susținerii pe care o avea din partea Uniunii protestante. Majoritatea luterană se întorcea, în mod natural, spre Electorul de Saxa, ca spre șeful oficial al protestantismului german 218. Deși protestant, electorul Ioan-George I de Saxa a fost o perioadă de timp alături de împărat. El spera să primească în schimb noi teritorii, pentru că nu vedea cu ochi buni creșterea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
coroana Boemiei nu a fost primită cu entuziasm de către Directorat, din cauza susținerii pe care o avea din partea Uniunii protestante. Majoritatea luterană se întorcea, în mod natural, spre Electorul de Saxa, ca spre șeful oficial al protestantismului german 218. Deși protestant, electorul Ioan-George I de Saxa a fost o perioadă de timp alături de împărat. El spera să primească în schimb noi teritorii, pentru că nu vedea cu ochi buni creșterea puterii unuia dintre colegii săi electori electorul Palatin -, pentru că ales rege, acesta dispunea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
oficial al protestantismului german 218. Deși protestant, electorul Ioan-George I de Saxa a fost o perioadă de timp alături de împărat. El spera să primească în schimb noi teritorii, pentru că nu vedea cu ochi buni creșterea puterii unuia dintre colegii săi electori electorul Palatin -, pentru că ales rege, acesta dispunea de două voturi din cele șapte ale colegiului electoral instituit prin Bula de Aur. În același timp, acest principe se va dovedi în timp un aliat mai mult decât versatil. Palatinul și protestanții
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
al protestantismului german 218. Deși protestant, electorul Ioan-George I de Saxa a fost o perioadă de timp alături de împărat. El spera să primească în schimb noi teritorii, pentru că nu vedea cu ochi buni creșterea puterii unuia dintre colegii săi electori electorul Palatin -, pentru că ales rege, acesta dispunea de două voturi din cele șapte ale colegiului electoral instituit prin Bula de Aur. În același timp, acest principe se va dovedi în timp un aliat mai mult decât versatil. Palatinul și protestanții se
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Franța s-a oferit ca mediator în aprilie 1620 și a negociat cu Uniunea, iar la începutul lunii iulie același an la Ulm219 a fost semnat un tratat între catolici și luterani: în virtutea acestuia Uniunea renunța definitiv la conducătorul său, Electorul Palatin, în timp ce Liga promitea să nu atace teritoriile membrilor Uniunii 220. Din acest moment Electorul de Saxa și Ludovic de Hessa-Darmstadt erau câștigați de partea cauzei imperiale. În același timp ducele de Savoia abandona Uniunea, oferindu-și serviciile împăratului și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
la începutul lunii iulie același an la Ulm219 a fost semnat un tratat între catolici și luterani: în virtutea acestuia Uniunea renunța definitiv la conducătorul său, Electorul Palatin, în timp ce Liga promitea să nu atace teritoriile membrilor Uniunii 220. Din acest moment Electorul de Saxa și Ludovic de Hessa-Darmstadt erau câștigați de partea cauzei imperiale. În același timp ducele de Savoia abandona Uniunea, oferindu-și serviciile împăratului și declarându-și convingerea că era în avantajul său să devină aliat al Habsburgilor, decât să
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de orice autonomie, monarhia înceta să mai fie electivă, devenind ereditară în profitul Habsburgilor. Frederic al V-lea a fost surghiunit, iar stăpânirile sale confiscate, iar el nevoit să se exileze în Olanda. Mai târziu va pierde și titlul de elector, în beneficiul lui Maximilian I de Bavaria, care va primi și o parte din Palatinat. Frederic nu a renunțat atât de ușor, încercând prin diferite mijloace să discrediteze partida catolică și duplicitatea acesteia. În 1622, printr-o scrisoare sub titlul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
al IV-lea l-a luat consilier pe contele-duce de Olivares, un catolic foarte zelos și adept convins al colaborării strânse cu Habsburgii din Austria. De acum înainte, în colegiul care îl numea pe împărat nu mai rămâneau decât doi electori protestanți: de Saxa și de Brandenburg. Numeroși principi protestanți considerau că împăratul își depășise cu mult drepturile, ceea a constituit cauza majoră a continuării conflictului. Au rămas sub arme trei principi, în fruntea trupelor de mercenari: contele Ernst von Mansfeld
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
perspectivele jafului, decât de convingerile lor religioase. Luna aprilie, anul 1621, a marcat Sfârșitul Uniunii protestante și invadarea Palatinatului Inferior de către armatele lui Spinola și Tilly. Din acest moment protestantismul german s-a divizat între elementele moderate, în frunte cu Electorul de Saxa și partida discreditată, dar încă ambițioasă, reprezentată de Frederic și Christian de Anhalt (Anhaltische Kantzlei). În perioada anilor 1621-1622, Tilly s-a îndreptat spre regiunile renane, iar confruntările cu principii protestanți au avut loc fie împreună, fie pe
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
De aceea, în fața acțiunilor Habsburgilor din Spania împotriva Provinciilor Unite și ale împăratului împotriva protestanților, caută aliați. Încurajat de trimișii lui Richelieu, de Anglia și de Olanda, el se străduiește să unească forțele protestante din Germania. Frederic al V-lea (electorul de Palatinat) îi va oferi un comandament de armată și un argument de drept pentru a interveni. În anul 1625, regele Christian al IV-lea s-a decis să intervină în conflict. Urmărea apărarea luteranismului și, dacă era posibil, extinderea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Habsburgilor, el se străduiește să ridice obstacole în calea ambițiilor lor. Regele Danemarcei este cel căruia îi revine acest rol. Dar Ferdinand intenționa să le dea o lovitura grea pe plan politic. Puternic datorită victoriilor sale, el intenționa să elimine Electorii și să refacă o monarhie ereditară în favoarea Habsburgilor. La Ratisbonne, el propune Dietei să îl aleagă pe fiul său ca "rege romano-german". Trimisul lui Richelieu, părintele Joseph, a stârnit neîncrederea Electorilor, care au refuzat, în consecință, să îl aleagă pe
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]