1,904 matches
-
pentru drepturile omului. (Ca de obicei, Marile Puteri sunt ocupate cu alte probleme, mai stringente. De înțeles!) 62. Deocamdată, neoantivündünismul este sub control Din păcate, aceste vocalize (în re minor) tind să se transforme din simple exerciții zilnice, într-o elegie tragică coerentă. Ceea ce, în mod cert, nu este în intenția celui ce le consemnează atât de stângaci! Dar un sunet cheamă după el alt sunet, o literă altă literă și iată cum se naște acest puzzle neașteptat. Dar așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mutații geopolitice etc. Într-un al treilea capitol, sunt prezentați "vampirii pămîntului", state și organizații, lucrători in-dividuali, care s-au afirmat în ultimul timp, dar, prin comportamentul lor iresponsabil, amenință pacea, sănătatea economiei și a întregii planete. Capitolul al patrulea, "Elegii din post-tranziție", este dedicat "țărișoarei noastre" și are un pro-nunțat caracter critic la adresa celor care o guvernează, dar și a "ethosului românesc", mai în-clinat spre contemplare și vrajbă decît spre acțiuni concrete și constructive. Nu întîmplător, el se încheie cu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
diferitelor încarnări ale urîtului, cartea se încheie cu un apel la compasiune. În cuprinsul său întîlnim urîtul din natură, urîtul uman, fizic și spiritual, o succesiune de ilustrări la capătul căreia poți exclama nedumerit: "Cît de frumos e urîtul!" IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE O vreme am fost optimist. Dar acum găsesc societatea românească într-un grad avansat de descompunere. Parcă un duh rău trece peste noi. Piramida socială a fost întoarsă cu vîrful în jos, peste tot sunt cultivate adevărate nonvalori
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
222 3.9. Balșoi problema 225 3.10. Noua "Noua Rusie" 228 3.10.1. Dasvidania, d-le Putin! 238 3.10.2. Moscova și lumea 241 3.11. Benazir și stăpînii aparențelor 247 3.12. Istoria urîtului 254 IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE 259 4.1. Economia românească înainte de criză 265 4.2. Brand fără țară (The Land of No Choice) 272 4.3. Relațiile economice româno-franceze 276 4.4. Noi, criza și globalizarea 279 4.5. "Economiile" României față cu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
promoroaca ........................................................................ Și în convoi de iluzii ce luminau ca stele, A fost la groapă dusă speranța vieții mele "64 (s. n.) Avem aici prima dovadă de la înmormîn tarea Casandrei. Pusă în ordinea firească, moartea Casandrei, despre care poetul a scris și elegia Mortua est!, trebuia să preceadă înmormîntarea ei, arătată în Tristeță. S-au emis mai multe ipoteze asupra moti velor de inspirație pentru Mortua est!, fiind trecut în revista mai ales Young, cu ale sale Cugetări nocturne, Bolintineanu, cu O fată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
torturate a iubirii ieșene, și că a fost scrisă, dintr-un condei, mai curînd dintr-o răsuflare, a doua zi după înmormîntarea mamei sale, în august 1876, la Ipotești"193. O cît de mică analiză ne lămurește că, pentru această elegie, poetul trebuia să ciupească alte strune, pe care nu se cîntă imediat după înmormîntare! Poetul se înamorase de Veronica Micle, care era căsătorită și avea și doua fetițe. Fiind cu vreo treizeci de ani mai tînără decît soțul ei, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
trăi Infama rîmîne-vei Cum n-a mai fost și nici va fi O alta-n neamul Evei." (Cînd amintirile)218 Cert este că, în vremea aceea, gîndurile lui rătăceau cu tristețe tot pe la Ipotești. La 1 ianuarie 1880 a scris elegia O, mamă... Pe de altă parte, știindu-l pe bătrînul său tată singur și amărît, s-a gîndit că fratele său, Nicolae, rătăcit prin străini, ar fi mai de folos la Ipotești. În acest scop, a cerut unele relații de la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pag. 296-299. 143. G. IBRĂILEANU, Eminescu, Edit. Junimea, colecția Eminesciana, Iași, 1974, pag. 250-251. 144. Volumul antologic Amintiri despre Eminescu, Edit. Junimea, 1971, pag. 195-196. 145. M. EMINESCU, Opere, ediția PERPESSICIUS, vol. IV., pag. XI. 146. L. GALDI, Centenarul unei elegii uitate: "Cîntecul lăutarului, în volumul Caietele Mihai Eminescu l, 1972, Edit. Eminescu, pag. 47-57. 147. IDEM, ibidem, pag. 50. 148. ȘERBAN CIOCULESCU, Varietăți critice, 1966, Epl, în articolul Motivul lebedei lui Eminescu, pag. 229. 149. IDEM, ibidem, pag. 230. 150
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și visare” pentru a se întreba apoi: „Cum oare se pot combina într-un singur suflet scepticii greci și romanticii germani? Să te zbuciumi în mijlocul unor aporii lirice...” (I, 80). Altundeva notează sec, fără nici un comentariu: „Sfâșiat între cinism și elegie” (I, 19). Mai explicit, cu consecințele care decurg din aceste contradicții, iată: „Prin fire sunt violent Ă prin opțiune, sceptic. Cum să împac tendințe atât de divergente? Cum să trăiesc, în fiecare clipă, în contradicție cu mine însumi? În ce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Jebeleanu "În satul lui Sahia" E. S. P. L. A., 1952, "Bălcescu" E. S. P. L. A., 1952, "Cântecele pădurii tinere", Editura Tineretului, 1953, "Versuri alese" E. S. P. L. A., 1954, "Surâsul Hiroșimei" Editura Tineretului,1959, "Cântece împotriva morții" Editura Tineretului, 1963, "Elegie pentru floarea secerată", Editura Tineretului, 1967, "Hannibal", Cartea Românească, 1973. Ceea ce dă originalitate creației lui Eugen Jebeleanu este motivul morții, desfășurat într-o amplă elegie de-a lungul întregii existențe poetice. De la "Ceea ce nu se uită", unde satira și accentele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
S. P. L. A., 1954, "Surâsul Hiroșimei" Editura Tineretului,1959, "Cântece împotriva morții" Editura Tineretului, 1963, "Elegie pentru floarea secerată", Editura Tineretului, 1967, "Hannibal", Cartea Românească, 1973. Ceea ce dă originalitate creației lui Eugen Jebeleanu este motivul morții, desfășurat într-o amplă elegie de-a lungul întregii existențe poetice. De la "Ceea ce nu se uită", unde satira și accentele elegiace se împletesc, și până la ultimul volum: "Nu o să te uit... cum ai venit... Cu zâmbetul tău de sabie/ totuși un pic tăiată.../ Cu buzele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să-mi aspire fluturele răsuflării". Sentimentul morții este surprins în ipostaza luptei dintre viață și moarte, indiferent dacă gesticulația liniilor de acțiune cuprinde universul, ca în "Surâsul Hiroșimei" sau coboară în interiorul eului luptând cu deznădejde teribilă și solemnă ca în "Elegia pentru floarea secerată" 1 Din dialogul lăuntric proiectat pe cele două coordonate, cel general al umanității și cel biografic, se desprinde "Surâsul peste noapte", care poartă în el mesajul de lumină, în numele căruia poetul întreține cultul renașterii din propria-i cenușă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin parnasianism, prin Ion Barbu, modernizat și prin Rilke. Universul baladelor lui Doinaș amintește de cel al Greciei elenistice, cu o vegetație mediteraneană dimensionată fantastic, cosmicizată, cizelată până la filigran de un meșteșugar însetat de "forme perfecte". Baladele lui sunt meditații, elegii, poeme ale iubirii. Barbizând, Doinaș caută misterele eleusine: "unde-s țărmurile... Nu-s/ Doar azurul jos și sus/ datină pe valuri crețe/ tulburată frumusețe,/ ani de fum, bani de foc/ osie de vis a lumii/ ei în lingușirea spumei/ ard
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunet de corn, asemenea eroului din "La Chanson de Roland", dar numai pentru o clipă: "Să suni până mor către cerul senin/ atunci asfinți după creștete luna/ și cornul sună însă foarte puțin." Un sentiment nostalgic cuprinde baladele, care sunt elegii ale neîmplinirii; fecioarele își pierd frumusețea în unde ("Elegie"); feciorul, sluga lui "Crai de ghindă", așteaptă, trist și tăcut, porunca; grădinarul poartă în el povara unui vis: "ca un cer închis" ("Trandafirul negru"). "Acela-care-nu-se-teme-de-nimic" va fi răpus de "cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Roland", dar numai pentru o clipă: "Să suni până mor către cerul senin/ atunci asfinți după creștete luna/ și cornul sună însă foarte puțin." Un sentiment nostalgic cuprinde baladele, care sunt elegii ale neîmplinirii; fecioarele își pierd frumusețea în unde ("Elegie"); feciorul, sluga lui "Crai de ghindă", așteaptă, trist și tăcut, porunca; grădinarul poartă în el povara unui vis: "ca un cer închis" ("Trandafirul negru"). "Acela-care-nu-se-teme-de-nimic" va fi răpus de "cel ce așteaptă nemișcat, stăpân pe sine și pe vreme!"; omenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezia se caracterizează prin epic, consecință a schimbărilor istorice, expresie a contestării uneori violente, tipică romanticilor, în a doua perioadă poezia se liricizează. Asistăm la o resurecție a baladei și a poemului (balada își pierde epicul și primește accente de elegie, meditație, poeme ale iubirii vezi Doinaș); poezia devine un adevărat fenomen de cultură, livrescul capătă pondere și se cuprinde în lirismul existențial, nuanțând expresia, deschizând simbolurile și stratul imagistic al structurii poetice. Reflexivitatea este una din caracteristicile poeziei de azi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în emoții. Matei Gavril este poet: "Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că a nins./ Dar primul gând de unde s-a desprins/ a început inima mea să vadă." Mircea Dinescu "Invocație nimănui", Versuri, Cartea Românească, 1971; "Elegii de când eram mai tânăr", Cartea Românească, 1973. "Invocație nimănui" (1971) amintește de M. Iacobescu: "Sunt tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr" prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, cu un aer de puritate, în care plutesc petalele roz ca niște pleoape roase de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ideile moderne cunoscute științei și filozofiei 1 (fizica, matematica, geometria devin discipline cu mari deschideri simbolistice). Surprindem și încercarea de a fugi de această vastă și impunătoare cuprindere a realității exterioare prin experimentul imagistic, printr-o poezie ostentativ intimistă, o elegie mai mult contemplativă decât sfâșietoare. Poeții se vor, unii, sentimentali, iar alții caută în formula poeziei de notație sau de cântec folcloric o suprafață liniștită, deschisă înțelegerii, fără spaime și drame,într-un context cald și luminos al existenței diurne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
luminos al existenței diurne 2. Noul conținut poetic, neocolind metrica tradițională și cea a versului popular, se exprimă într-o diversitate de formule moderne poezia este criptică, absurdă, cu subînțelesuri, paradoxală. Poeții au asimilat dadaismul, expresionismul, suprarealismul, ermetismul. Simțim prezentă elegia, ca urmare a redescoperirii liricii eline, precum și traversarea unui spațiu poetic ce are ca punct de plecare pe Baudelaire, Rilke, T. S. Eliot, Paul Valéry, experimente imagistice care presupun asimilarea marinismului și gongorismului, fără ca personalitatea artistică să le fie estompată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ale trupului". Ca și la Radu Stanca, moartea este surprinsă când nostalgic, când într-o erupție carnală furtunoasă; dar îl preferăm în suita de versuri subordonată simbolului cu atâtea pretexte și deschideri intitulat "Rod" sau "Turn" și nu în cântecele elegii sau romanțe, în cântece folk în care textul muzical, prin repetările de cuvinte și versuri, ajunge la manieră. Elementul folcloric, existent atât în primul volum, cât și în cele următoare, este potențat, în ciuda mijloacelor naive de expresie, de un vag
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
El caută în poezie un drum care să-i ridice statuia râvnită, în ciuda atitudinii de indiferență simulată de-atâtea ori: "alt drum spre Hexametri/ mai pur și simplu nu-i/ Unde-am ajuns nu-i nimeni/ în candeli arde vin". Elegia se convertește într-o artă poetică prin care tristețea, melancolia percepute în fiecare vers își face loc direct: "mă cunoaște lumea/ ăla-s care scriu/ ăla ce-ndulcește/ lemnul de sicriu/ ăla ca deșertul/ și ca arabescul/ suflet de cămilă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fierbe sânge de arțar în eprubete bizantine./ și-a ta e țara și cuvântul/ tot neamul meu e-n cimitir/ pe toți i-a cumpărat pământul/ la târgul negru din Izmir". Mircea Dinescu "Invocație nimănui", Versuri, Editura Cartea Românească, 1971; "Elegii de când eram mai tânăr", Editura Cartea Românească, 1973. "Invocație nimănui" (1971) amintește de D. Iacobescu: "Sunt tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceții spre mine își reped/ săgețile vestiri, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie, împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurate de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr (1973) prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, învăluit într-un aer de puritate în care plutesc petalele roz ca niște pleoape
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
L., 1964; Fata morgana", versuri, Editura Tineretului,1966; "Măști de priveghi", poezii, E. P. L., 1968; "Himere nisipurilor", versuri, Editura Tineretului,1969; "Poeme", E. P. L., 1969; "Austru", versuri, Eminescu, 1971; "Arborele vieții", Albatros, 1971; "Petrecere cu iarbă", Editura Cartea Românească, 1973; "Elegii", Eminescu, 1973; "Ave, noiembrie", Editura Cartea Românească, 1975. Florența Albu, poetă fără chemare, în numeroasele volume publicate, nu comunică nici idei nici emoții: În parcul gol, iernatic și temut,/ m-am măsurat cu statuile;/ între șiruri și arbori/ doar eu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]