188,645 matches
-
des Arts. Scriitorul a redescoperit artă simplității. Este, bineînțeles, o simplitate îndelung exersata, care nu are nimic naiv. Sofisticatele tehnici narative învățate sau inventate de-a lungul timpului de autor au primit de data aceasta comandă de a sintetiză firescul. Eliberat de complexe, capabil să fie el însuși (adică blazat și malițios) pe parcursul a peste trei sute de pagini și stăpân pe mijloacele de exprimare, Dumitru Tepeneag face în Pont des Arts ceea ce au făcut întotdeauna mării prozatori: povestește. Povestește ce se
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
la adăpost. Vremurile erau aspre și abuzul oricînd posibil. Așa se face că nefiind găsit postelnicul, domnul bănuind cum stau lucrurile, îl întemnițează pe nimeni altul decît pe bătrînul Arbore, acoperit de atîtea răsunătoare vitejii. Dar e nevoit să-l elibereze pe data, pentru a conduce o bătălie împotriva tătarilor, care năvăliseră într-un colț de țară. Obida însă a rămas. În casa postelnicului Șarpe rămîne mai mare nepotul Luca, rănit, deocamdată, de săgețile primite în picioare în lupta din Codrii
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
Toate cele trei piese sînt traversate, în vesminte diferite, de aceleași obsesii auctoriale sesizabile încă din povestiri: figură intelectualului, eșecul moral, raționalul și iraționalul, știința și filosofia, rigoarea și fantezia. Nu știu dacă vreuna dintre aceste piese reușește să-l elibereze pe cititorul cunoscător al operei dramatice a lui Vlad Zografi din prizonieratul lui Petru. Marea calitate a acelui text este respirația amplă, de deschidere europeană pe care o are, plimbarea ideilor universal-valabile într-o mișcare de anvergură, desprinsa de obsesiile
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
o temnița. Protagonistul românului lucrează într-o mină, urmând exemplul tatălui lui. Împreună cu un prieten, plănuiește să arunce în aer sediul PCR și în acest scop adună acasă dinamita, dar este descoperit de Securitate și trimis din nou în închisoare. Eliberat la 21 decembrie l989, ia parte la Revoluție, riscându-si în repetate rânduri viața. Apoi înființează ziarul Cronică zilei prin care, speră, nu fără o anumita naivitate, să contribuie la înlăturarea comunismului rezidual din România. Toată această aglomerare de fapte
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
și detenție grea, munca în mînă. - 6 iunie 1953 - evadează. Trăiește în libertate o sută de zile. Prins în cele din umră, suporta consecințele dure ale gestului sau de curaj. - 1964 - la presiunile guvernelor occidentale, regimul comunist din România îi eliberează pe deținuții "politici". Ion Ioanid este și el eliberat. - 1969 - pleacă în Elveția, ca turist, cere azil politic în Germania Federală. Este angajat la postul de radio "Europa Liberă". - 1991 - debutează la Editură "Albatros" din București cu volumul Închisoarea noastră
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
s-au prezentat, uniform, cel mai bine, cu toate categoriile lor: intelectuali, țărani, muncitori... Cel mai impresionant caz însă, a fost cazul celor de la Pitești. Nu o dată am ascultat, cutremurați, mărturisiri îngrozitoare. Cel care ne povestea simțea nevoia să se elibereze. Spuneau totul cu o sinceritate care ne zdrobea pe noi, cei care ascultăm. Și nu doar o dată, aș fi vrut cu disperare că mărturisirea să se curme. Îmi amintesc de unul dintre cei care "au trecut" pe la Pitești. După ce a
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
totul cu o sinceritate care ne zdrobea pe noi, cei care ascultăm. Și nu doar o dată, aș fi vrut cu disperare că mărturisirea să se curme. Îmi amintesc de unul dintre cei care "au trecut" pe la Pitești. După ce a fost eliberat, în ^64, la scurt timp s-a dus la Securitate și a cerut să fie din nou anchetat, pentru că "uitase" să mai declare ceva. Se clătinase ceva profund și pentru totdeauna în acel om. Și nu numai în el. Consider
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
civilizație, orașul dogilor și-a creat, în spațiul său global, dar excentric față de nucleul istoric și legendar, o adevărată cetate a artei contemporane: Bienala de la Veneția. Prin această sinteză a lumii de astăzi, prin acest bogat inventar al gîndirii complet eliberate de convenții și al spiritului mereu în avangardă, Veneția și-a confirmat anvergură participării sale la contemporaneitate, dar a făcut-o în depline condiții de securitate și fără nici o concesie de fond; în esență ea continuă să rămînă în afara timpului
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
de o pușcă de vânătoare cu laser ca să fugă de viață anosta de fiecare zi. Personajul lui Dumitru Radu Popa se mulțumește cu un parc public, aflat la dispoziția oricui. Intrând în parc, Vlad privește astfel ambianța încât o reinventează. Eliberat de obligațiile sociale, el vede și ceea ce n-ar vedea în mod obișnuit. În modul acesta își creează un parc propriu, un parc cu patru dimensiuni, inaccesibil altora. În pat cu Linda și Freud Primul dintre cele două "române de
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
unei atitudini simetrice, de aspirația suspendării din timp. Peisajele naturale și chipurile umane, momentele cotidiene și festive, viața și moartea, au intrat în desenele Eugeniei Iftodi într-un mod spontan și definitiv așa cum lumea vegetală intră în iarnă purificată și eliberată de orice element efemer. Amestec de reverie și de observație etnografică, de joc gratuit și de cercetare a înfățișării și a expresiei umane, de observație directă și de scrutare în straturile adînci ale memoriei, ele nu recuperează, așa cum s-ar
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
și "Moarte rușilor". În schimb, scrisesem numai "Trăiască Iuliu Maniu" și "Trăiască PNȚ"." Lucrase la ziarul unchiului său, Ardealul, care apărea la București. Se înscrisese voluntar pe front. Ana, iubita lui Beldeanu, fusese violată și omorîtă de ruși, în Bucureștiul "eliberat". Acest fapt, printre altele, îl va îndârji pe tânărul Beldeanu în lupta sa împotriva comunismului. Tînărul sculptor, (căci Beldeanu era sculptor) nu-și mai poate continua studiile: pentru el, ca și pentru ai săi, începeau persecuțiile și arestările. Oliviu Beldeanu
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
ipoteză care poate ajunge, treptat, de neînlocuit. Un paradox al politicii imediate de la noi e că persoane care au inițial o modestie în atitudine și în prezența lor publică, ajung să se creadă de neînlocuit cînd li se spune să elibereze funcția. În ultimii ani, am văzut asemenea reacții din partea a doi foști premieri, domnii Ciorbea și Radu Vasile, iar mai de curînd din partea actualului primar general al Capitalei, dl Viorel Lis. O situație mai aparte, deși cam de același fel
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
prea multe energii negative, prea multă atenție acordată mondenității în sine și prea puțină aplecare spre spectacolul propriu-zis. Chiar și actorii se întîmplă, dintr-o motivație exacerbată, să supraliciteze cu ostentație în demonstrația lor, deformîndu-și propria creație. După aceea, unii, eliberați de un anumit soi de emoție, își prezintă personajele în nota firească a asumării partiturii. Alții, după cîteva spectacole, cad în extrema cealaltă, rezultat al rutinei: turația motoarelor se reduce considerabil, pot apărea tușele groase, distorsiunile, spre chinul regizorului. Prefer
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
pe nesimțite, este de fapt un monolog, deoarece replicile celuilalt, care aparent îi răspunde, nu se aud. Lepra, stigamtul care îl alungă dintre oameni, s-a dovedit a fi o binecuvîntare care îi permite libertatea de a fi el însuși, eliberat de așteptările celorlalți. Căci acum nu mai e nevoie "să joace nimeni vreun rol... circul a încetat". Propria urîțenie i-a oferit răgazul și posibilitatea de a contempla lumea așa cum e, "o lume goală pușcă, așa cum a făcut-o Dumnezeu
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
determine bărbatul să nu o părăsească, femeia recurge la soluția infailibilă spunîndu-i tinerei ei rivale că așteaptă un copil. Alcoolicul înveterat (același mignon bonom Lorre), denunțat de cel care-l făcuse complice la un jaf, e arestat, dar va fi eliberat printr-un joc al sorții. Destinul intervine și în cazul corpolentului om de afaceri (același masiv Greenstreet), ajuns în pragul falimentului și al sinuciderii: ziarul așternut pe jos pentru a nu murdări podeaua cu sînge conține anunțul cu lozul cîștigător
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
nici inima nu e atît de/ glorioasă pe cît credeam: se/ domolește fără motiv; vorbim/ apoi de o moarte fizică oh ca/ și cum ar Exista: prin ganguri/ igrasioase temple aurii lucitori ochii/ defuncților răsar: semințe/ zadarnice pentru un Pămînt/ Eliberat într-o chietudine/ metafizică!" (Agamemnon șPrefațăț). În același timp însă fiorul dispariției e abordat pe un temei robust, poporan, într-un duh carnavalesc, licențios. Bardul pare a răspunde propoziției marchizului de Sade, după care: Nu există mijloc mai bun pentru
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
Yar, într-un coșmar parcă fără sfârșit. Torturată fizic și psihic, Lisa Erdman dispare și ea în acest masacru oribil. Sau poate că nu? O reîntâlnim în ultimul capitol, obosită, însă pentru prima oară cu certitudinea împlinirii unui destin personal, eliberat de toate suferințele trecutului. Rând pe rând, figuri cunoscute se reunesc în același loc - un lagăr, mai întâi cele care o însoțiseră pe drumul calvarului de la Babi Yar, apoi multe altele. Ceea ce ar putea aduce un parfum de melodramă ieftină
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
moarte: Singurul om realmente liber este cel care nu posedă nimic. În prezența acestor moaște, ale mele, cine a îndemnat mintea Voastră să-mi cerceteze viața?" Într-adevăr, trupul în stare de descompunere din scena răstignirii devine un trup sfînt, eliberat prin scriitură de materialitate ("plutește prin căsoaie"), un trup "blagoslovit", acoperit cu răni sfinte: "ăia din sat l-or fi crezând și sfânt, or fi așteptând să crape și să pună mâna pe moaște". Odată cu mântuirea vieții prin artă - căci
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
interioară. De ce această opțiune? Pentru multe femei care trăiesc într-o societate patriarhală, cum este încă cea românească, mai ales la sat, tradiția este o cămașă de forță, ceva care limitează mișcările la minimum. O femeie care încearcă să se elibereze poartă un nume foarte puțin flateur. Scrierea acestui roman a plecat de la această constatare spre crearea personajului Dina și nu invers. Așa cum am cunoscut-o eu, tradiția nu era decât un lanț, iar viața în astfel de condiții o formă
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
lanț, iar viața în astfel de condiții o formă de prizonierat. Ce e mai trist e că, uneori, cei mai teribili gardieni ai femeilor nu sunt bărbații, ci celelalte femei. Ca să trăiască altfel, femeile ar trebui mai întâi să se elibereze de ele însele. Pe de altă parte, femeile scriitor care își iau libertatea de a vorbi despre femei sunt tratate de colegii scriitori drept feminiște, termen folosit evident în sens negativ. Feminismul este un curent demult depășit, dar termenul ca
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
de Sabina, o rescriere a doua mituri fundamentale pentru cultura greacă și cea latină: Danaidele și Răpirea Sabinelor. Este un mit modern construit în jurul constrângerii femeilor în relația de mariaj și felul fiecăreia de a se salva și a se elibera de cămașa de forță a tradiției. Este vorba despre universul domestic al familiei surprins într-un cadru foarte rustic, construit după modelul satului românesc medievalizat și mitizat. Am folosit chiar o variată a basmului Tinerețe Fără Bătrânețe, care mi se
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
Blaga, Bacovia; urmaș ce nu pune preț pe originalitatea protagonismului debordant, dovadă autocalificarea de poet jertfelnic "necunoscut,/ nepăsător,/ pe crucea dată/ tuturor". Din climatul grav, de captivitate purgatorială poetul se ridică la sentimentul religios al naturii și al firii, se eliberează spre rugăciune, prin căință și adorație, întru thaumaturgica dezlegare a izvoarelor, sinonimă cu desăvârșirea muzicală a ideii poetice. Ispășirea și reculegerea, retragerea din lume în intenționata temniță lăuntrică stau mărturie că pentru Ion Horea poezia este o via crucis, cale
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
de la Sibiu, în 1945, fusese arestat, în două rînduri, o dată, în 1949, pentru scurt timp, a doua oară, în 1956, pentru ani buni, șapte, dacă luăm în calcul și domiciliul obligatoriu de la Lătești, pe malul Dunării, de unde a și fost eliberat în 1964. Aproape douăzeci de ani de absență de pe scena literară, cum se vede. După eliberare, prima colaborare a fost la Secolul XX, consacrată lui Teillard de Chardin, sub o semnătură de împrumut. Abia în februarie 1965, E. Barbu îi
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
din "recunoștință pentru armata roșie", care l-a scăpat de ororile naziste, ce au dus și la uciderea familiei sale. Încheierea episodului era însă previzibilă. Întors la Varșovia, în plin stalinism, a fost arestat, ținut singur, într-o celulă, și eliberat după două săptămâni. Din acest moment activitatea lui Reich-Ranicki se reduce strict la critica literară. Germania îi servea acum exclusiv pentru cronicile despre autorii din R.D.G. - singurii scriitori germani admiși la acea dată în Polonia: Brecht, Anna Segers, Willi Bredeck
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]