7,305 matches
-
căderea (ideea Îmi place să cred că de la mine Îi venise, după ce prăpădisem două umbrele de ploaie și după ce, firește, Îmi Înghițisem cuvenita papară). Cususe, cum văzuse În filmele de război la Ghiță că arătau parașutele, o pânză țeapănă, cu emblema căilor ferate imprimată de zeci și sute de ori, și atârnase sfori de ea. După mai multe Încercări, o adusese la o formă cât de cât convenabilă. Titel stătea În vârful căsoiului de baloți, Îi arăta zburătorului cum să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băieți cum se jucau la zbor. Marele meșter Titel Îi lăsa, pentru câțiva mărunței, să se arunce din vârful până la cer al șirei de paie cu o parașută cusută de el dintr-o pânză imprimată cu zeci și sute de embleme ale căilor ferate. Mihai Enin nu știa de unde se născuse obiceiul ăla de a azvârli măscări În timpul plutirii. Ar fi zburat și el - pregătise un pumn de monede Într-un fund de buzunar -, dar nu se simțea În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-se și îmbrâncind, făceau văzduhul să răsune de strigătele lor. — Stindardul! Steagul auriu! Și capul lui! I-am luat capul! UN PRIETEN ADEVĂRAT Katsuie abia scăpase cu viață, dar armata lui fusese zdrobită. Până în acea dimineață, stindardul clanului Shibata, cu emblema sa aurie, fluturase în apropiere de Yaganase, însă acum nu se mai vedea decât drapelul lui Hideyoshi. Strălucea viu în lumina puternică a soarelui, impresionându-i pe toți cei ce-l vedeau, ca simbol al unei realități ce transcendea înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chipul lui arăta că își regăsise complet seriozitatea. Întorcându-se spre aghiotanți, îi invită să arunce o privire. La apus, într-o regiune mai înălțată, drept în partea opusă soarelui de dimineață, ceva sclipea pe Muntele Fujigane. Nu cumva era emblema lui Ieyasu - stindardul de comandant cu evantaiul auriu? Kyutaro ridică glasul, cu amărăciune: — E trist s-o spun, dar nu avem nici o modalitate de a ține piept unui dușman atât de puternic. Misiunea noastră s-a încheiat aici. Adunându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui profesională, tata m-a dat la Școala Normală din Bârlad și i-am urmat în profesie chiar și la Priponești un timp. După ani și după anumite frământări vă mărturisesc că nu ceea ce am spus până aici despre această emblemă a învățământului românesc este motivul principal al evocării, ci cu totul altceva. Cu peste 30 de ani în urmă, luând parte la o nuntă din Priponești, o verișoară a fostului meu director repeta cu voce tare că, fiindu-i elevă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că așa e bine ca totul să fie în ordine... Nimic deosebit de semnalat, până la 1930 când s-a anunțat că a murit Octavian Paler (parcă îl văd la unele apariții televizate), în urma unui stop cardiac. S-a stins un om, emblemă a publicisticii române, s-a mai pierdut un om de o valoare rară. Păcat! În ziua următoare am telefonat în legătură cu verificarea obligatorie a funcționării centralei termice instalate acum doi ani, iar la știrile TV pe diferite canale, vii dispute politice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe săturate înainte de a scrie. Despre râs, nu prea poate fi vorba, decât la modul românesc de a râde, adică râsul nostru a devenit cu timpul un fel de râsu-plânsu, modalitate de manifestare complexă, care poate să devină chiar o emblemă pentru poporul acesta. Și spuneți și dumneavoastră, care sunteți oameni maturi și responsabili, cetățeni care sunt în măsură, la o adică, să aleagă cu iscusință dintre două rele, Bocul cel mai mic, pardon, voiam să zic, răul cel mai mic
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu doar lozincile ălora, ci scrisul lor, de analfabeți. Toate lozincile alea verzi și viermănoase din jurul crucii încârligate. Așa curaj, da. Anonimă, da, iscălim toți. Iscălise, indescifrabil și pusese capul ăla în trei părți, deasupra. — Care cap, care trei părți? — Emblema tricefală. Nu-i ajungea crucea, trebuia și emblema tricefală. Asta l-a trădat... Dar tata n-a spus nimănui. Se temea, prea începuseră toate să se înnegrească în jur... Sub o aparentă liniștire, da. Părea o acalmie, un început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
analfabeți. Toate lozincile alea verzi și viermănoase din jurul crucii încârligate. Așa curaj, da. Anonimă, da, iscălim toți. Iscălise, indescifrabil și pusese capul ăla în trei părți, deasupra. — Care cap, care trei părți? — Emblema tricefală. Nu-i ajungea crucea, trebuia și emblema tricefală. Asta l-a trădat... Dar tata n-a spus nimănui. Se temea, prea începuseră toate să se înnegrească în jur... Sub o aparentă liniștire, da. Părea o acalmie, un început de speranță, tocmai când uiți să te mai aperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oriunde. La nebunie nu mai ajută nici corupția, degeaba se făcuse tata negustor de vinuri. Pe asta se baza, filozoful. Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit și răzbunător, numai el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Taica,filozof, nebun după chestii d’astea... știi ’mneata, doarștii. Hai că glumești. Îmi pare rău, visăm, nu glumim. Ce-s copil? — Gata, gata, gata! Vrei să-mi spui ceva? Spune, spune. Vrei să-mi spui, totuși, ceva, Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amenințare numai eu o știu. Numai eu și tata, înțelegi? Verosimil, nu? Recunoști că e verosimil, stimabile? Hai că recunoști. Dacă mă iubești, dacă ții la mine, coane burtică, recunoști. Să zicem că avea deasupra textului sau deasupra semnăturii o emblemă. Pe plic, tot o emblemă. Și ce-i cu asta, ce vrei, ce urmărești? Inventezi și încă fără rost... Prea târziu. Degeaba ar regreta doctorul cuvintele, degeaba s-ar întoarce de la ușă, să-l aline pe aiurit. Don Tolea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Numai eu și tata, înțelegi? Verosimil, nu? Recunoști că e verosimil, stimabile? Hai că recunoști. Dacă mă iubești, dacă ții la mine, coane burtică, recunoști. Să zicem că avea deasupra textului sau deasupra semnăturii o emblemă. Pe plic, tot o emblemă. Și ce-i cu asta, ce vrei, ce urmărești? Inventezi și încă fără rost... Prea târziu. Degeaba ar regreta doctorul cuvintele, degeaba s-ar întoarce de la ușă, să-l aline pe aiurit. Don Tolea nu va mai avea chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema anapoda, când adevărul și trucajul se înlocuiesc și se ajută, cap și pajură, chipurile de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
treabă avem? Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul, mutulache, știi ’mneata. Care nici nu e mut, mutulache, deloc! De curiozitate, subt un felinar, am deschis-o. Expeditorul necunoscut. Dar era scrisoarea becherului, jur. Plic cu doliu, cu emblemă, din alea, știi ’mneata. Destinatarul: tata. Care după aceea... știi ’mneata. Doctorul zâmbi, sleit. Scoase o batistă din buzunar, dar renunță la batistă, vru să repete că e obosit, dar renunță. Așa că înlocuitorul reluă atacul. — Viu ori mort, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o... Și-atunci, pac... ultima încercare. Plastografie. A copiat lozincile din ziarele alea verzi și puturoase. Curaj? Anonimă! Da, iscălim toți, da’ să fie anonimă. Și a pus capul ăla în trei părți, în loc de iscălitură. — Care cap, care trei părți? — Emblema! Emblema tricefală! Asta l-a trădat, de fapt. Dar tata nu a spus nimănui. Poate nici nu era sigur. Prea semănau toate și prea se temea de la o vreme. El pe corupție conta, filozoful. D-asta s-a apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și-atunci, pac... ultima încercare. Plastografie. A copiat lozincile din ziarele alea verzi și puturoase. Curaj? Anonimă! Da, iscălim toți, da’ să fie anonimă. Și a pus capul ăla în trei părți, în loc de iscălitură. — Care cap, care trei părți? — Emblema! Emblema tricefală! Asta l-a trădat, de fapt. Dar tata nu a spus nimănui. Poate nici nu era sigur. Prea semănau toate și prea se temea de la o vreme. El pe corupție conta, filozoful. D-asta s-a apucat de vinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
va mai ajuta. Luând în considerare trecutul oricărui stat constituțional, mai ales un stat tânăr ca al nostru... primejdie peste tot. Uite, becherul ăsta. Cine s-ar fi așteptat? Numai că el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Doar îl știi pe taica... — Hai să mergem, gata gluma! — Ce-s copil? Glumă? Visăm, nu glumim. Ce-s copil? — M-am săturat, Tolea, gata, n-avem haz. — Judecă-mă, Bombonel, judecă-mă... așa e, am fost copilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și dacă mă lași să mor, după ce-oi muri, să se întâmple orice, orice, Bombo... Doctorul se ridicase, nu-l mai auzea pe măscărici, Jeny gătise ceva minunat, nu se mai îngăduia amânare. — Mai bine explică-mi chestia cu emblema tricefală. N-am înțeles. — Numai asta n-ai înțeles, iubitule, numai asta? Păi, ia gândește-te la tablourile dumitale. Holbein, Vermeer, Tizian. — Ăștia, pe pereții mei, ești nebun? Tizian? — Ei, asta mai lipsea. Te-ar fi arestat și ți le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Te-ar fi arestat și ți le-ar fi luat, în numele poporului-model însetat de arta-model. Dar ai Pallady și Iser și Petrașcu, maeștrii naționali, nu e puțin. Și un Brauner și un Pascin, dacă nu mă înșel. — Ce-i cu emblema? Care e legătura? — Egiptenii... Renașterea... Europa. Emblema, tricefalul. Tripla suprapunere, emblema prudenței. Despre asta îi vorbeai, cred, în tinerețe, lui taică-meu. Iar mutulache, imprudentul, a auzit. — Eu? Eu să-i țin lecții bătrânului filozof Marcus? Eram un tinerel, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi luat, în numele poporului-model însetat de arta-model. Dar ai Pallady și Iser și Petrașcu, maeștrii naționali, nu e puțin. Și un Brauner și un Pascin, dacă nu mă înșel. — Ce-i cu emblema? Care e legătura? — Egiptenii... Renașterea... Europa. Emblema, tricefalul. Tripla suprapunere, emblema prudenței. Despre asta îi vorbeai, cred, în tinerețe, lui taică-meu. Iar mutulache, imprudentul, a auzit. — Eu? Eu să-i țin lecții bătrânului filozof Marcus? Eram un tinerel, nu i-aș fi vorbit despre ceea ce nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poporului-model însetat de arta-model. Dar ai Pallady și Iser și Petrașcu, maeștrii naționali, nu e puțin. Și un Brauner și un Pascin, dacă nu mă înșel. — Ce-i cu emblema? Care e legătura? — Egiptenii... Renașterea... Europa. Emblema, tricefalul. Tripla suprapunere, emblema prudenței. Despre asta îi vorbeai, cred, în tinerețe, lui taică-meu. Iar mutulache, imprudentul, a auzit. — Eu? Eu să-i țin lecții bătrânului filozof Marcus? Eram un tinerel, nu i-aș fi vorbit despre ceea ce nici eu nu știam. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
specie. Scrisoarea de amenințare numai eu o știu. Dovedește asta că papașa mă iubea cel mai mult? Poate, dacă spui matale. E verosimil că numai eu știam despre scrisoare? Hai că e, recunoaște. Să zicem că avea deasupra textului o emblemă. Eram o muhaia, admit, nu aveam cum înțelege se înseamnă. O imagine tricefală, să zicem. Ar fi imposibil? N-ar fi. Chipul unui bărbat în cele trei timpuri ale verbului? Păi atunci... — Ce-i cu toate astea? Inventezi și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apoi s-a renunțat și la această încâlcită și naivă și excesivă reprezentare. Așa că, nu uita, marii dumitale pictori, obsedați să simplifice această imagine, erau europeni. Tizian, Holbein, ălălalt, Pusi, cum îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e mută? — Ce vrei, ce mai vrei... cuvintele astea, nu știu ce vrei. Termină că înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să mor, nebunule. Sunt mort, ți-am spus, am 99 de ani! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și mă opresc. Drept În fața mea: poarta larg deschisă, iar În uliță: drapelul. Nici În copilărie, cu atât mai puțin În adolescență (ca să nu mai vorbesc de maturitate) nu m-am Împăcat cu „parada” cum le spunea tata insemnelor festive: embleme, banderole, drapele. Mai ales drapelul (pentru care - printre altele - tata a văzut Siberia) mi-a provocat Întotdeauna un sentiment de sărbătoare-obligatorie, deci, tristă; cât despre cele ale altor țări, nu le găseam locul decât pe, eventual, nave (mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]