2,447 matches
-
românii în Italia? Ce proiecte au în minte pentru viitorul copiilor lor? Ce străzi urmează în visul lor poate nu imposibil de integrare? Vom încerca să prezentăm câteva cazuri, fără a avea pretenția de a le surprinde pe cele mai emblematice. O simplă "povestire", o sondă aruncată întâmplător în gaura neagră a procesului de adaptare a tinerilor români din Italia. Ștefan are 22 de ani și provine din Botoșani. Locuiește în Italia de mai mult de șase ani. Școala elementară și
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Ligii Nordului. Evident teoreticienii ecuației român egal delincvent uită să aducă în discuție astfel de exemple. Dar, apropo, privind prejudecățile, să analizăm un mic de episod de neglijență jurnalistică aparent nesemnificativă. Aici însă vom folosi acest exemplu ca un model emblematic. Iată cum presa de informație italiană se poate transforma în presă cu caracter științifico-fantastic, părtinitoare, pe pielea românilor (mai ales atunci când li se asociează, deja deplorabila, sintagmă de rrom). La Tgcom (și împreună, întreaga presă italiană) în data de 8
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Acesta a fost primul contact audio pe care l-am avut cu Italia". Amuzant acest prim contact pe care dumneavoastră, domnule profesor, l-ați avut: se aseamănă cu Nino Mamfredi, imigratul napoletan din Elveția din Pane e cioccolata, un film emblematic care prezintă umilințele suferite de emigranții italieni plecați din sud. " Da, într-adevăr este paradoxal. După câteva ore am ajuns la destinație. Veneția era acoperită de o ceață densă, specifică iernilor. Imaginea pe care am avut-o în fața ochilor a
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
mult decât un pașaport, o origine și cine știe poate chiar un viitor. Care viitor? Acesta este încă incert, dat fiind că România și românii sunt încă "exotici" când nu sunt "periculoși" pentru mulți italieni. Cazul italian, este cu adevărat emblematic pentru dificultățile cu care străinii și românii în particular trebuie să se confrunte pentru a-și păstra propria demnitate și să reacționeze pozitiv la discursuri, legi și metode discriminatorii, ce au fost încurajate în ultimii ani, și nu doar în
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
A. Soljenițîn intră în consonanță, tot atât de atent la relele și la păcatele lumii și la fel de dornic să citească în semnele timpului sensul vieții și al existenței umane. Și acesta nu e nimeni altul decât Fiodor Mihailovici Dostoievski, un creator devenit emblematic, în special, pentru gândirea și creația din cea de a doua jumătate a secolului XX când, după ororile celui de-al Doilea Război Mondial și după relevarea adevăratului chip al comunismului, omenirea trăiește la modul tragic sentimentul unui sfârșit iminent
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
fost probabil reacția cea mai des întâlnită. Existau și oameni care înțelegeau de ce era important să cunoaștem trecutul și care își doreau să fi fost mai simplu să afli mai multe 23. Răspunsurile lui Jorge Semprun la această întrebare sunt emblematice pentru modul în care literatura concentraționară își justifică rațiunea de a fi. În primul rând, scrierile-mărturie sunt necesare pentru "ca să nu se mai repete" atrocitățile regimurilor de tip totalitar. În afară de asta, scriitorul spaniol subliniază câteva elemente esențiale, privitoare la cunoașterea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care fac diferența între narațiunea ficțională și cea factuală, sunt intruziunile auctoriale și naratoriale, prezența naratorilor multipli, precum și incompatibilitățile dintre vocea narativă și viziunea personajelor. În plus, sunt semnalate și alterările secvenței evenimențiale (analepse, prolepse), elementele paratextuale, tropii și numele emblematice pentru personaje. M. Riffaterre plasează și umorul printre indiciile de ficționalitate, precizând că acesta trădează intruziunea auctorială sau poate fi semn al distanțării naratorului însuși de narațiune. Abia din a doua jumătate a secolului al XX-lea, în discuția despre
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
marchează caracterul repetitiv al faptelor prezentate: "La cinci dimineața, ca de obicei, la baraca comandamentului s-a dat semnalul deșteptării cu lovituri de ciocan într-o șină de fier"178. Calculul riguros din final subliniază faptul că ziua descrisă este emblematică: "Asemenea zile în termenul lui de condamnare, de la cap la coadă, erau trei mii șase sute cincizeci și trei. Trei zile mai mult din cauza anilor bisecți"179. Prin intermediul acestor relații temporale ciclice, se obține o construcție circulară, deci închisă. Pe tot parcursul nuvelei
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
-se de acest personaj, scriitorul construiește un artificiu literar, menit să rupă monotonia discursului auctorial: la un moment dat, îi atribuie lui câteva pagini de discurs despre condițiile din lagăr 251. Personaj adus din spațiul ficțional, Ivan Denisovici este zekul emblematic și, creditat ca persoană reală, "contaminează" ficțional Arhipelagul GULAG. Se produce astfel un dublu transfer, o infuzie de ficțional în Arhipelag și de realitate extraliterară în nuvelă. În această carte, coexistă, într-un mod unic, pagini de istorie și pagini
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aceste texte, contemplăm o răsturnare a condiției omenești primordiale de după cădere: pământul, datorită uciderii lui Abel, scăldat de sângele fratern, nu-l va mai face părtaș pe Cain de forța binecuvântării pe care o conține. Uciderea lui Abel creează indiciul emblematic al tuturor asasinilor din istorie: atitudinea violentă a lui Cain devine amprenta inconfundabilă a tuturor războaiele de agresiune și oricărui tip de violență individuală și colectivă: orice ucigaș este fratricid și orice război este un fratricid. Autoafirmarea necontrolată, exprimată în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acestor ramuri în funcție de criteriile istorice și geografice. În general, deosebim patru mari tradiții istorice în sînul mișcării muncitorești europene, la care putem adăuga cîteva cazuri particulare. Ele corespund, în plus, unor arii geografice bine delimitate. Le vom desemna după numele emblematice care însoțesc nașterea lor. Este vorba, în ordine cronologică, de tradițiile: cartiste, democrat-socialiste, social-democrate și comuniste. 1. Tradiția cartistă și laburismul. Este forma cea mai veche de organizare adoptată de mișcarea muncitorească într-o acțiune politică. Trei sînt aspectele care
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
le lege. Schimbarea socială, ca o temă, a reprezentat întotdeauna cel puțin o dimensiune latentă a analizelor sociologice fie că ele au fost dedicate micro- sau macrosocialului. Despre identitate s-a spus nu de puține ori că este un subiect emblematic al ultimelor decenii. Tratate laolaltă, cele două teme capătă o relevanță deosebită, deoarece nu trebuie să uităm că actualele schimbări și transformări sociale nu sunt doar o chestiune de interes pentru cercetătorii socialului: ele sunt prezente și reliefate direct, la
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
dispariție pentru ascendenți, de data aceasta chiar "mai definitivă". Jean d'Ormesson reprezintă această tragedie familială într-un roman care se inspiră în mod direct din vânzarea castelului din Saint-Fargeau, în Yonne, care aparținuse familiei sale [Ormesson, 1974]. Castelul este emblematic pentru identitatea nobilului și, într-o anumită măsură, pentru principiul acestei "credințe în existența unei diferențe esențiale în raport cu cei care nu sunt descendenți ai nobilimii" [Saint Martin, 1993, p. 11]. Or, vedem oameni fără sorginte nobilă, ca în cazul lui
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
predominant burgheze. Astfel, 90% din membrii cercului Bois de Boulogne au patronim comun, dar 8 din cei 12 președinți succesivi de după 1867 poartă un titlu nobiliar, dintre care 5 au fost în funcțiune după 1941. Aducând în prim plan nume emblematice ale aristocrației, burghezia știe să își folosească o parte din capitalul simbolic conținut în aceste nume care, prin chiar forma lor, evocă secole de ascendenți iluștri. Nu numai burghezia este sedusă de strălucirea nobilimii. Reviste precum Gala sau Point de
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
percepute ca de la sine înțelese, cu farmecul evidenței. Căci ele sunt produsul unei educații. Împărtășirea lor conduce la o comuniune a punctelor de vedere, pe care o mai regăsim la nivelul practicii religioase. În străinătate Cartierul Léopold din Bruxelles este emblematic pentru transformarea cartierelor burgheze în cartiere de afaceri. Dacă vi se întâmplă într-o zi să vă plimbați prin Parc de Bruxelles, profitați pentru a arunca o privire și în imediata apropiere, în piața Frère Orban [...]. Treceți de un mic
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată de majoritatea exegeților drept emblematică pentru romanul proustian) ar fi avut drept consecință inevitabilă nu doar disoluția narațiunii de tip silogistic-cauzal, ci și alterarea identității "eului", abolirea distanței dintre "subiect" și "obiect". În treacăt fie spus, pentru Bergson, conjuncția dintre "materie" și "spirit" în unitatea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
propensiuni accentuate spre reflecție solitară și spre abstragere ("ochii îi erau absenți", "retrași în sine, priveau înăuntru"; "lucra în el o forță inconștientă, care-l scotea din logica momentului și-l făcea să se conducă după norme proprii și imprevizibile"). Emblematică în acest sens rămâne scena cu "ploșnița" (din primul roman al ciclului eminescian), care pune capăt confruntării dintre Eminescu și Carp pe marginea "chestiunii evreiești". Lovinescu justifică deci psihologic "mizeria" vestimentară a poetului apreciată ca un "efect" secundar al dezinteresului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
alteori fiind victimele "colaterale" ale stalinismului românesc, "dezghețul" dejist le-a permis multora să revină la catedre universitare, în institute de cercetări, la edituri și periodice. Ca și scriitorii (uneori, cercetătorii literaturii erau ei înșiși scriitori: G. Călinescu e cazul emblematic), profesorii universitari și cercetătorii "reabilitați" într-un fel sau altul, plătind un preț sau altul, erau indispensabili funcționării vastului aparat de propagandă al partidului-stat. și, fie că au lucrat ca "negri" pentru noii mandarini ai culturii publice (ca documentariști, traducători
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
autenticitatea ei. Am abordat și metoda documentării, utilă în analiza operei ca ansamblu de idei literare, ca program estetic și etic. Am sintetizat, așadar, linia generală a receptării, materialele bibliografice, documentele oficiale, voluminosul corpus de scrieri, și cu ajutorul interpretării citatelor emblematice, am evidențiat originalitatea textelor. Prezentarea aspectelor ce țin de traducerile pe care Monica Lovinescu le face în limba franceză și examinarea discursului ficțional, ne-au ajutat să stabilim geneza romanului Cuvântul din cuvinte. Prin metoda comparativă, am verificat relația dintre
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
literaturii, condiția scriitorului și apariția unei nou tip de scriitor. În cultură domină două fenomene: albanizarea și analfabetizarea. Albanizarea presupune autarhia scăderea traducerilor, oprirea accesului la studii internaționale -, iar analfabetizarea scăderea tirajelor, cenzura, eliminarea instituțiilor culturale și promovarea amatorismului. Demolările, emblematice pentru regimul ceaușist, afectează peisagistica urbană de dragul stabilirii unei puteri simbolice, iconoclaste. "Literatura supraviețuiește prin îndârjirea celor ce o fac și prin complicitatea cu valoarea a celor prin grija cărora apare, editori, redactori de carte. Nu același lucru se poate
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
invitația pentru că nu dorește să apară alături de vinovații propriului exil. Cazul are o semnificație mai adâncă decât simpla acuzare de legionarism. El evidențiază metodele presei de influență comunistă care denigrează și diminuează importanța scriitorilor români din exil. Campaniile de discreditare, emblematice pentru confruntarea dintre exilul cultural și orânduirea bucureșteană, cer desfășurări de energii incredibile pentru a fi ținute sub control. Românii din exil, în strădania de a se adapta, se lovesc de arhetipuri cu tentă etnică; spațiul este un arhetip cu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
părintelui său o poartă în toate acțiunile de solidaritate, de recuperare a disidenților. Moartea mamei, sacrificiu asumat în urma căruia fostele colege de detenție i-au putut transmite Monicăi Lovinescu faimoasa replică "Nu ai pentru ce roși, micuța mea"181, este emblematică întregii existențe dedicate luptei împotriva sistemului comunist. Nici vestea decesului mamei lui Virgil Ierunca nu este trecută cu vederea: "Aflăm de moartea mamei lui V. Și o aflăm la modul cel mai atroce. Ultimul mandat pe care i-l trimisesem
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cotidian, ele răspund nevoilor publicului. Desigur, în patru decenii de activitate, ideile, subiectele se repetă pentru că istoria se repetă. Așezate în fluxul lor normal, emisiunile arată stări de fapt. Cele șase volume fac același lucru, deoarece textele înseriate cronologic sunt emblematice pentru perioada din care au fost extrase. Numărul o mie din "Teze și Antiteze la Paris" (18 ianuarie 1990) dezbate problema intelectualului în relație cu politica. Prima emisiune reținută în serie, "Un roman al ambiguității: "Scrinul negru", de G. Călinescu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mai des domeniul literaturii. Ei i se adaugă politica, știința, filosofia, istoria, descoperirile din domeniile umaniste și noile teorii ale cunoașterii. Autoarea analizează comparativ atributele literaturii române cu cele ale literaturii exilului, luând în considerare contextele evoluției lor. Printre temele emblematice din Unde scurte se numără romanul politic, specia scriitorului-delator, subversivitatea, reabilitarea și recuperarea generațiilor, conflictul dintre generații, evazionismul, cenzura, disidența, retrospectivele la sfârșit de an, imaginea comunismului din România, totalitarismul, originalitatea cazului românesc. "Este greu să se certifice o corelație
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Ierunca și începerea dialogului cu țara prin intermediul Radiodifuziunii Franceze; 1952-1958: arestarea mamei; 1958-1964; 1960-1980. Se remarcă reluarea timpului la începutul anilor '60. Nu e vorba de o socoteală greșită, ci de un excurs intenționat asupra perioadei imediat următoare decesului mamei, emblematică inițierii în războiul pe calea undelor. Din 1977 reia notarea cotidiană, primii trei ani sub forma unui "buletin de știri pentru uzul [...] personal"348, apoi mai meticulos până în 2000: șase volume ce au capacitatea de a înfățișa istoria exilului. Anul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]