2,112 matches
-
de ani și în ochii ei căprui licărea viața ca la orișicare vârstă. S-a șters pe față cu o frunză mare de floarea-pâinii. Apoi a așteptat, rezemată de un copac, până când a apărut Zinicu, un bărbat tot așa de emoționat ca și Fănița. Amândoi erau trecuți prin viață, se știau de copii, dar abia atunci, la sfârșitul verii lui 1520, se văzuseră cu adevărat. Erau doi oameni îmbrățișați și îndrăgostiți pe care Zogru îi simțea din amândouă părțile, ca și când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
amiezei câteva păhăruțe ca niște degetare, pe jumătate umplute cu lichior de coacăze. Pentru Zogru a fost un moment crucial. El a fost convins, și încă mai este, că ea a intuit adevărata lui existență, iar gândul acesta l-a emoționat până la lacrimi. S-a ridicat de la masa de cărți, lăsând din mână ciubucul cu diamant, s-a scuzat vag și aproape insultător și a luat-o drept spre Zoe, din ce în ce mai îngrozită de ce urma să se întâmple. Și pentru că vedea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca un apucat. Preotului acestuia i se dusese vestea pentru desenele lui și, cu mintea lui Zogru și mâinile popii, s-a chinuit câteva ceasuri să facă un desen care s-o reprezinte pe Zoe. Nu era mulțumit, dar îl emoționa eșarfa subțire și ochii rotunzi și neclintiți. Mai vedea încă floricelele mici cusute pe eșarfă, deși pe hârtia lui nu erau decât niște ghemotoace negre, desenate cu cărbunele. A ascuns desenul acesta, făcut pe un petec de hârtie, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spusese el și se desprinsese din locul ascuns, tăvălindu-se ușor în apa mocirloasă și rămânând mai apoi pe burtă. Era prima oară când își auzea numele spus de cineva complet necunoscut, iar efectul a fost devastator. S-a apropiat emoționat de apă și s-a așezat turcește pe malul moale ca o marmeladă. Omul Negru era într-adevăr un copil. Nu erau prea multe de spus. Plecase să-și caute părinții și se rătăcise. După ce înotase în valuri de nămol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
regizoare. Cristi rămăsese cu sămânța-n dinți: Hai fă, nu fi proastă! Mai bine te măriți cu mine și plecăm în Olanda. Și ce să facem acolo? Vedem noi: învârtim afaceri, mai ne plimbăm, mai facem copii. Discuția aceasta o emoționase și se fâstâcise pe neașteptate. Topul ei negru, pe care scria cu auriu Firenze, palpita în ritmul inimii. Pentru ea a fost o propunere serioasă și definitivă. Vara lui 2000 și-a petrecut-o cu Cristi, nici măcar în Italia n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
jur erau destul de animate, în special mașinile treceau pe bulevardul Brătianu cu viteză nebună, ca la curse. Andrei a oprit Loganul în fața casei Giuliei, a coborât și i-a deschis ușa, iar Zogru s-a întins s-o sărute. Era emoționat, n-o mai sărutase de mai bine de-o lună de zile și se simțea cuprins de toropeală, de parcă ar fi înghițit flacără după flacără. Dar, pe când înainta spre Giulia, s-a simțit brusc împins, azvârlit pe trotuarul rece, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
după câte înțeleg eu. Giulia a calculat cam cât îi trebuie lui Bobo să iasă din studio și l-a și sunat. - Ai fost ca lumea și dai bine pe sticlă, mi-a plăcut cum a ieșit. Bobo era încă emoționat și convins că s-a făcut de râs. Nu apucase să spună mai nimic din ceea ce-și scrisese pe hârtie. Avea nevoie să stea cu cineva de vorbă, cu Giulia în mod special. Așa că a venit la ea. Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un scris indescifrabil pe față, iar pe spate un fermoar auriu. Aveam o acoperire perfectă pentru a putea asculta playlist-ul meu. Melodia principală fusese „Fall for you” cântată de Secondhand Serenade. O melodie de dragoste, ale cărei versuri mereu mă emoționează, deși nu sunt îndrăgostită, deși nu simt nimic, sunt rece. Și asta a fost și ultima oră pe ziua de astăzi. Mă întorc acasă, la căldura patului meu confortabil. Deși parcursesem același drum de patru ani încoace, acum părea diferit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu. Deși, dacă stau să mă gândesc, sunt cam aceeași specie de pești. — Ești bine ? spune, văzându-mi lacrimile. — Da. A fost o zi ciudată, atâta tot, spun, ștergându-mi-le stânjenită. Nu-mi prea stă în fire să mă emoționez atâta la vederea unei... pâini. — Mama zice că ai fost un pic supărată. Ridică din sprânceană. De la prea mult frământat ? — De la dospit. Zâmbesc strâmb. De la așteptat. Niciodată n-am fost bună la așteptat. — Îhâm. Privirea mea îi întâlnește ochii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Foarte rău. Cum suntem atât de des chemați să ne dăm cu părerea, În mod firesc demonetizăm aceste păreri printr‑un constant uz sau abuz. Și apoi, desigur, nu mai vezi nimic original, nimic nou, până la urmă nu te mai emoționează nici un chip, nici o persoană. La acest punct intervenise Ravelstein În viața mea. El te făcea să‑ți Întorci din nou fața spre original. Te forța să redeschizi ceea ce tocmai ai Închis. Am mers până acolo Încât Într‑o zi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
întruna. Pentru ei asta însemna Campbell. Însemna răul în stare pură din mine, răul care își exercitase influența asupra a milioane de oameni, creatura dezgustătoare pe care oamenii buni o voiau moartă și îngropată. „Kahm-bală“. Mama lui Epstein s-a emoționat așa de tare auzind despre Kahm-bală și ce punea el la cale, că a venit la ușă. Sunt sigur că nu se aștepta să-l vadă pa Kahm-bală în persoană. Vroia doar să-și arate sila și surprinderea față de aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mătăsoasă, un amestec etnic care ar fi putut intra în nenumărate categorii, de la hispanic la asiatic. Înțelesei de ce MM o pusese să citească rolul Hermiei, una dintre îndrăgostite; Hermia trebuia să fie micuță și întunecată, opusul rivalei sale, Helena. Deși emoționată la început, Tabitha căpătă încredere pe măsură ce înainta și, atunci când se ajunse la marile ei scene, se descurcă destul de bine. Totuși, nu era o prestație care s-o scoată în evidență. Tinerii - Lisandru și Demetru - erau mediocrii, dar revelația a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care reuși s-o înghită cu greu, după o repriză de tuse, părând extrem de jenată. Măcar putea să spună că acesta era motivul pentru care roșise, nu complimentul lui Ben. Era prima dată când o vedeam pe Louise că se emoționează. Îl privea pe Ben ca o adolescentă de cincisprezece ani care s-a îndrăgostit de profu’ de istorie, radiind de plăcere când el o aprobă. — Nu voiam decât să-i calmez, zise ea, încă îmbujorată. Știi, domnișoara Weldon își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fata care stă la bar și zice: „Deci, Margarita, ce faci diseară?“. Mai ești supărată pe mine? adăugă el, pufnind, amuzat. Proastă sincronizare, zisei eu. Ar fi trebuit să aștepți până terminam cu râsul ca să mă întrebi asta. Oi fi emoționat, zise Hugo, cu răceală. Dumnezeu știe de ce. Poate, dacă mă gândesc mai bine, e pentru că știu că ești în stare să-mi arunci în cap cine știe ce obiect casnic, să mă lași lat și apoi să mă omori în șuturi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai multe daune decât o armată, pentru că în mintea multora, ei par mai degrabă animale, decât făpturi omenești. Și în țara mea, dumneavoastră știți, există mai mulți oameni dispuși să ocrotească animalele, decât ființele omenești. O sută de yubani pot emoționa publicul mai mult decât zece mii de muncitori cerând un tratament corect. Căută în buzunare, nu găsi țigări și întinse mâna cu siguranța că Gubern îi va oferi de îndată un pachet. Îl luă fără să-l privească, aprinse bricheta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cândva, În seara când Îi spusese că e Însărcinată cu Raffaele, ceva despre aurul care era bătut Într-o foiță subțire. Nu, nu subțire, ci diafană; așa se iubeau ei unul pe celălalt. Atunci nu Înțelese cu adevărat asta, prea emoționat de veste ca să Încerce să Înțeleagă engleza. Însă imaginea Îl lovi acum, când lumina lunii se Întindea peste lagună ca argintul bătut Într-o foiță diafană. Iar Ruffolo, sărmanul, nesăbuitul de Ruffolo, zăcea mort la picioarele lui. Șalupa se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mulțumesc că m-ați ajutat să fiu un școlar bun, să scriu compuneri pentru revista școlii, să desenez și să cânt. Îmi amintesc ce mulți musafiri au venit la noi în clasă când am avut lecție deschisă. Eram atât de emoționat și doream să nu vă dezamăgesc. Nu îndrăzneam să răspund, dar dumneavoastră m-ați privit zâmbind și mi-ați dat curaj. Toți colegii parcă se luau la întrecere și erați mândră de noi. Doamna directoare ne-a lăudat și ne-
Doar un trecător prin destine.... In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_585]
-
propune oamenilor în toată firea să se joace? „Nu, nu. Pune ea ceva la cale.”, gândi simplu Victor. „Nu-s eu deștept, dar mă prind...”. Crăpă puțin ușa dulapului... Într-un fel pe care nici el nu-l pricepu, era emoționat să nu fie găsit; îl speriau acele momente din copilărie! Începea să țipe de frică, avea sentimental că jocul mereu putea să se transforme orișicând într-unul mortal. Capul începu să-i zvâcnească de temerile dezgropate după atât de mulți
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
dezgustat. N-a reușit să înțeleagă exact ce spunea. Dar era foarte probabil că lordul Fairbourne apărea și el în propoziție. Capitolul 10tc " Capitolul 10" Crăciunul se apropia, iar Alice era la fel de nerăbdătoare ca un copil. Momentul acesta festiv o emoționase întotdeauna. Dar primul Crăciun petrecut cu copilul lor avea să fie așa de special încât ochii i se umpleau de lacrimi numai când se gândea la asta. „Special“ era unul dintre termenii care puteau descrie decorațiunile lor de Crăciun. Pomul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
surprins de gestul meu, m-a întrebat: Ce anume ți-a rămas? I-am răspuns imediat că m-a impresionat mult insistența sa asupra persoanei: „mereu trebuie pornit de la persoană!”. Răspunsul lui îmi răsună și acum în urechi și mă emoționează: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că în tot acest timp nu am străbătut inutil drumul până aici, la facultate!”. Pentru el cred că era o confirmare providențială a sensului profund al activității sale ca profesor și o motivație nouă pentru viitor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
îl pui în juvelnic”, încheie Alexandru. Din când în când, acesta o lăsă pe Frusina să arunce undița și să vadă dacă a priceput meștesugul! Și, ca un paradox, ea a prins un crap măricel, de aproape un kilogram. Se emoționă și se fâstâci ; nu reușea să mai țină undița în mâini; îi tremurau mâinile și picioarele. Chiar începuse să bată din picioare ca un copil. - Ajutoooor! Este un pește mare, îl simt, este prea greu pentru mine! Alexandru începu să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
har, exclusiv În duh și În adevăr, la Înalt nivel stilistic, ceea ce ne dovedește cu prisos că autorul stăpânește ca un magistru subtilitățile sintactice ale limbii române. Iar talentul artistic e vădit În numeroase pagini beletristice. De fapt, fiecare pagină emoționează și captivează Într-atât Încât, așa cum se Întâmpla cu orice carte bună, n-am putut să ne despărțim de acest jurnal fascinant și de aceea reluarăm lectura. Este aceasta proba peremptorie că autorul, care-i doctor În științe medicale, este
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
1994, adică În timpul cursurilor școlare. Nefiind pensionar, ci activ, la catedră, n-am putut participa la Înălțarea sfântului locaș mislean. Însă am ținut să fiu prezent la primul hram, În 8 septembrie 1995. Toate cuvântările rostite cu acest prilej au emoționat profund asistența numeroasă, dar discursul care ne-a plăcut cel mai mult a fost cel pronunțat de Doamna Aspazia Oțel Petrescu, pe care mulți au supranumit-o Încă de atunci „Aspazia Gură de Aur”. Când locuiam În București și, apoi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
părut că roibu Ăsta era până la urmă oarecum simpatic. Nu pentru că Îl prinsese pe nebun și nici pentru că rămĂsese cu buza umflată din cauza faptului că nu urma să se lase cu pârnaie, ci cu un banal ospiciu. Nu. m-au emoționat tinerețea și naivitatea lui nemărginită de a fi ambițios În lupta cu răul. răul e o apă adâncă și vicleană și nu te poți bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuță care dă cu laba ca să șteargă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
părut că roibu ăsta era până la urmă oarecum simpatic. Nu pentru că îl prinsese pe nebun și nici pentru că rămăsese cu buza umflată din cauza faptului că nu urma să se lase cu pârnaie, ci cu un banal ospiciu. Nu. M-au emoționat tinerețea și naivitatea lui nemărginită de a fi ambițios în lupta cu răul. Răul e o apă adâncă și vicleană și nu te poți bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuță care dă cu laba ca să șteargă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]