1,699 matches
-
Când se ducea să se roage la Biserica Adormirii, o aștepta afară, ca un câine vagabond, o oră și jumătate. De fiecare dată când ieșea din Kings’ Hotel, vizavi de clădirea Terra Sancta, Îl găsea pe Fima În fața ușii turnante, emoționat, ciufulit, cu ochii arzând. Când se ducea la muzeu o urmărea pas cu pas, prin fiecare sală. Când ea se Întoarse În Franța, o urmă la Paris, ba chiar până acasă la ea, În Lyon. Într-o noapte cu lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chiar atunci un coup de tele-phone Elenei, cu aerul acela de intimitate pe care-1 lua către doamna PJallipa, față de Marcian. Odată chemată Elena la telefon, trecuse receptorul lui Marcian, nevoit să-și decline prezența și să întrebe când era binevenit. Emoționată, Elena nu băgase de seamă emoția lui Marcian. și, cu glas puțin alterat, îi spusese că era dorit în orice joie cu nerăbdare. Modestia doamnei Drăgănescu, a cărei reputație de mândrie îl speria, îneîntase pe Marcian. Se putea deci devota
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care și Elena și Marcian aveau temeri, se petrecuse foarte bine. Preocupată de muzică și măgulită în pasiunea ei, Elena nu pusese nici o rezervă în primirea făcută artistului. Mândria și răceala ei abdicase. Ca și la telefon, fusese simplă și emoționată. Găsindu-se în atmosferă prielnică și obicinuită, Marcian luase și el atitudinea iui obicinuită: predominase. Raporturile se desenase limpede și plăcut de la început. Cu ceilalți participanți ai concertului, Marcian se arătase cordial ca om, iar, în ce privește muzica, cu acea autoritate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
completează cu improvizații hazardate, apropiindu-se alarmant de mult de modul în care coana Chirița simulează folosirea limbii franceze: „Cu aplecare conștientă spre escatologic, Nicolae Pandelaș îl îmbracă în haina verdatră a optimismului susținut de gustul trudei neclamate, sugerându ne (emoționat) că abia apoi vine satisfacția.“ „Prozatorul Ion Gălățeanu mă pune într-o dificultate mai severă. Fiind deja etichetat de niște confrați, mă încearcă o undă de iatrofobie. Ca s-o atenuez, dar și pentru că un bob de ancilaritate nu strică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Beau în fiecare noapte / Câte o stea / Și-mi înnod aripile / Cu gânduri.“ (De plictiseală) „Ating cu pleoapele mele / Sticla liniștii.“ (Împăcare) „Stau la fereastra neliniștii / Și încep să toc în dinți / Presimțirea.“ (Neliniște) „Sprijineam cu privirile aerul / Care plutea emoționat / În jurul meu, / Și încercam să îndrept / Curcubeul.“ (Încercare) „Mă trec fiorii / Cu gândul la hoții / De suflete. / Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez: / Eram eu!“ (Eram eu) În ultimul fragment de poezie citat se remarcă versurile „Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu viață. În mod surprinzător, autorul recurge la neologisme rebarbative chiar și în poemele de dragoste, care prin definiție pretind o anumită gingășie. Ne vine greu să ne-o imaginăm pe femeia care, pe o bancă, în parc, ar asculta emoționată un poem ca Denominațiunea ascunderii, rostit de poet în stilul său declamativ, spre consternarea trecătorilor: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar trebui să chemi pompierii. Inghit ´ irea unui tub de cauciuc Faptul că un autor are o poziție socială înaltă nu schimbă valoarea cărților sale. Nici în bine, nici în rău. Schimbă însă reacția față de ele. Mulți comentatori se simt emoționați încă dinainte de-a deschide acele cărți. Parcă și hârtia lor e mai mătăsoasă... Când a debutat cu un volum de versuri, Radu Vasile era prim-ministru. Lansarea volumului a fost, bineînțeles, fastuoasă. Au vorbit atunci oameni subțiri, ca Andrei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
suntem hoți. Nu sunt banii noștri. Spune-mi cât era acolo? — De fiecare dată când număr Îmi iese altceva. — Cât ai numărat ultima oară? — Șase sau opt mii. I-am Înșirat pe toți pe podea. Dar am fost mult prea emoționată ca să Îi număr corect. Presupun că sunt mult, mult mai mulți și nu te pot lăsa să păstrezi nimic din ei. N-o să fac asta. Firește că urma să păstreze din ei, era sigur. Colecționară de gunoi, vânător de comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a trebuit să-mi conduc fata la școală am înțeles că emoțiile din prima zi, vor fi și a doua zi, și a treia zi, așa cum au fost și în cea de-a 100 zi. Vorba Mirunei: Ne-am simțit emoționate, dar am înțeles și că 100 de zile de școală înseamnă putere și forță de la învățat. Sper ca starea de bine din acea zi să fie trăită de fiecare copil. Vă dorim 100 de clipe fericite!
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Ana Scutelnicu, Miruna Scutelnicu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107368]
-
că trebuie să fii ucis. N-ai greșit cu bună știință. Și, din fericire, n-ai izbândit În aceste misiuni. Dar vei fi cu totul iertat doar atunci când vei izbândi În misiunea pe care ți-o Încredințez. Amir ridică privirile, emoționat. Era gata să facă orice. - Află care sunt misiunile Cuceritorilor În acest moment. Află unde se desfășoară și trimite pretutindeni mesageri. Să Înceteze. Nimeni nu va fi ucis sau torturat de Cuceritori Începând cu prima zi a acestui an. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și soția lui. Ne-a deschis un bărbat înalt și masiv, care respira greu și pe care eu îl recunoșteam după mâna infirmă. După o scurtă ezitare, prietenii din școală s-au strâns în brațe și au fost un pic emoționați. Apoi ne-am așezat pe verandă, ne-am prefăcut veseli și am mâncat toți patru pește: cambule prăjite, crocante. Să cânte, de pildă, Regele ielelor, ca pe vremuri nu a vrut. Dar nu a durat mult până când am ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se lăsa alintată fără a-și înceta serviciile. Cum Doru era nerăbdător să lase pe Lenora singură cu Lina, Mini îi făcu acest mare serviciu, manifestând dorința de a vedea vestibulul cel părăsit. Hallipa se scula să o conducă. Lenora, emoționată ca de cine știe ce întîmplare, strigă: - Dar cum lași pe Eliza?. Cu un aer de plictiseală, cu un gest nervos al mâinilor abia oprit și mușcîndu-și buza, Doru așteptă ca pintenoaga Eliză să scoboare cele trei trepte de asfalt ale terasei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie, trase la perete; un pian ruinat; o sobă mare de fier și viață veselă și ieftină. Murim de foame și de urît", miorlăie leșinat Mika-Le lui Greg emoționat, care numaidecât pune unt pe pâine. Se mănâncă prost, ce e drept, dar vin băieții cu suplimente. Nu m-am trezit odată cu pictorul că-mi spune să plimb uneori pe ; domnișoara? "Zut! i-am spus. Drept cine că iei?" S-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cum își îndreaptă pașii hotărât spre locul de unde va cumpăra stropi de sănătate. Ajung la școală. Forfotă mare. Doamne, este sărbătoare. E prima serbare de opt Martie pe care o organizez. Am pregătit o scenetă și copii așteaptă costumați și emoționați. Mă văd copil, într-un colț de vis, spunându-mi cu emoție poezia dedicată mamei. Uit versurile și emoția mă sugrumă. Copiii mă înconjoară și-mi întind floricele de plastic. De ce nu le-aș adora? Sunt bucăți de rai desprinse
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
judecătorul. Să fie introdusă în sală martora! Aprodul făcu strigarea și în sală intră asistenta Clara Dobrescu. Fu condusă la pupitru, unde depuse jurământul, apoi avocatul o îndemnă să povestească pe scurt ceea ce știa în legătură cu obiectul procesului. Aceasta era vădit emoționată, dar cu o voce tremurândă, încurajată de avocatul Jan Mocanu, începu: - Eram prietenă bună cu Olga Stamate, pe atunci Dragomir. Lucraserăm amândouă timp de câteva luni în secția de chirurgie, după care ea s-a transferat la secția de ginecologie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ai motive să te îndoiești de ceva? - Nu, nicidecum! Președintele comisiei m-a felicitat, la fel și ceilalți membrii din comisie, dar până nu văd negru pe alb... Alte cuvinte nu mai rosti. Atât Ina cât și Alex erau profund emoționați, dar se stăpâneau din răsputeri să nu-i transmită și lui Mihăiță starea lor. Vișinel îl bătu cu palma pe spate ca un gest de încurajare, spunându-i: - Totul va fi bine, bătrâne! Rătăciră un timp pe străzile din preajma conservatorului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul. Am incercat sa ma amăgesc singură, Șam, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. — Am comis destule greșeli mari în viață, spuse Șam emoționat. Chiar și fără participarea mea - cu cincizeci la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el și-i puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse aminte femeii că melonul său continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
munte cu aceeași emoție de a face cunoștință cu urșii și că, undeva în apropierea lacului Capra din Făgăraș, am asistat la un fenomenal și feeric apus, astrul zilei urma să dispară în speranța unui nou răsărit. În acel peisaj, emoționat, copleșit de splendorile naturii transilvănene, am rostit acel jurământ că, dacă va fi să mor cândva în război, să mor pentru Transilvania - pe pământul Transilvaniei... Dragii mei, Gloria și Andrei Pandrea, vă doresc tot ce poate fi mai bun, începând
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
București. O iarnă în care cei singuri vor fi și mai singuri, iar cei fericiți vor fi și mai fericiți. Și Mișu, fericit, îi oferi o ultimă după-amiază de dragoste lui Popa. * La biserică totul fusese în regulă. Domnul Popa, emoționat, cu părul pieptănat peste chelie, o călcase pe picior pe mireasă, care înjură zdravăn exact când preotul se pregătea să înceapă slujba. În rest, rochia miresei a fost la mare înălțime. Ca și a nașei, care era portocalie, din supraelastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ca la nunta Marianei, își făceau vânt cu două evantaie chinezești gemene. Arătau bine, atâta că burta doamnei Popa era mult mai mare și rochia portocalie făcea eforturi supranaturale (dar îi era ușor, fiind de supraelastic) să nu crape. Horațiu, emoționat, se uita întruna la ceas, mutând de fiecare dată ghiveciul în mâna cealaltă. După ce, cu ajutorul Maicii Tereza, așa cum citise uimit în ziare, reușise să se achite de obligația de a-l răpi pe Popa, heruvimul se trezise bulversat și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și totul era din vina lui Mișu. Sala era plină ochi cu tineri blonzi, forțoși, care se antrenau cu dinții strânși și fibrele plesnind. Nici urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă de actrițe și de tineri emoționați. Toți bărbații ăștia erau mai puternici și mai motivați decât el. * Maica Tereza apărea cu regularitate, la orele 18.00, cu aura strălucitoare și scăunelul pliant. În cele două luni de vizită zilnică nu le adresase nici un cuvânt celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în zbor cocori spre alte zări Și-n poarta casei iar a bătut Toamna ce-a domoală Veste să-i deie c-a inceput Noul an de școală Clopoțelul drag sună voios Și ne așteaptă-n prag prietenos Globul terestru emoționat ‘Bun venit!’ ne spune Iar catalogul nou ne-a urat Numai note bune. TOAMNA “Nici una dintre voi nu mă întrece în frumusețe în bogăție! Nu credeți că peste tot, pe unde trec, pamântul îmi dăruiește rodul? Am din belșug struguri
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]