KorAP: Find »[drukola/base=energic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...162 >

4,041 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

Balamber se întrebă dacă nu cumva - întrucât luptase în armată și avusese, cu siguranță, contact cu mercenarii huni - bătrânul călugăr nu era în măsură să-i înțeleagă dialectul; într-adevăr, sprâncenele lui Canzianus se încruntau deja, neliniștite, prevestind un protest energic. Ei și: cu atât mai rău! — Femeile lăsați-le în pace! Pe toate! Am vorbit limpede? Luați, în schimb servitorii și câțiva oameni mai robuști ca să facă muncile din tabără și să încarce carele și duceți-i jos. — Dar... izbucni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Și, într-adevăr, după cum stăteau lucrurile, era chiar mult. Deja îi venea greu să creadă că războinicul acela cu chip sever și insondabil ar fi avut din când în când nevoie de o femeie. Era, fără îndoială, un om încă energic: pieptul puternic și bicepșii masivi se reliefau prin bluza de in, și totuși, chiar dacă țeasta rasă îl făcea probabil să pară mai tânăr, avea probabil aproape șaizeci de ani, iar duritatea privirii sale, laolaltă cu imobilitatea sa plină de forță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
fu străpuns de sulița unui burgund ce venea aproape frontal. în scurtă vreme, nici ceilalți nu avură o soartă mai bună - curând, dintre ei rămăsese în viață numai unul. Era un războinic nu tocmai tânăr, uscățiv și țeapăn și totuși energic, cu părul strâns la ceafă într-o coadă lungă. înconjurat acum, se apăra agitând sabia și mutându-și permanent calul din loc în căutarea unei căi de scăpare, dar pe oriunde încerca vedea venindu-i în întâmpinare războinicii burgunzi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
o mână de ajutor, incitați de gândul că îl ajută să o captureze pe „Prințesa morții“. Unul dintre ei rotea în aer un laț pentru cai. Li se repezi împotrivă cu mânie. — Plecați! le strigă, însoțindu-și ordinul cu gesturi energice ale brațelor. Duceți-vă de aici! Stupefiați, înspăimântați, cei doi traseră de hățuri și, întorcându-și caii, se duseră îndărăt. Frediana, între timp, nu se mișcase din loc. Aștepta acolo, în mijlocul câmpiei, gata de luptă, cu sabia în mână. Balamber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
face mai întâi mai multe tentative inutile și nu fără să aștepte binișor, să intre în cortul lui Atila și să-i vorbească. Iar Divicone al nostru era prezent. Solicitat de Etius să-i confirme cuvintele, bagaudul încuviință din nou energic, apoi începu să vorbească pe un ton gros, dar hotărât: — E adevărat. Eudoxiu i-a spus lui Atila că bagauzii de pe Loira l-ar primi ca pe un eliberator și că ar lupta pentru el. A promis că s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
îl ai a dispoziție e scurt, riscă un răspuns, iar eu nu aș vrea să lipsesc de la bătălie. Cum se întâmpla adesea, chipul lui Etius se lumină de mai multe ori într-un zâmbet larg și cuceritor. Cu un gest energic, îi puse o mână pe braț, privindu-l cu ochi arzând de optimism și hotărâre: — Așa ceva nu o să se întâmple! Mai mult, nu trebuie cu nici nu chip să se întâmple: fiindcă, până în a doua săptămână a lui iunie, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
chicoteala lor neîntreruptă, își aținti asupra lui privirea severă, alanul o lăsă să plece, nu fără să o asigure, cu un semn al mâinii și cu un zâmbet irezistibil, că aveau să se revadă mai târziu. în vreme ce Divicone, care încuviințase energic intervenția lui Vitalius, își reluase deja istorisirea: — Câinele, între timp, începuse să se învârtă în jurul carului, mârâind și amușinând fără încetare, până ce reuși să enerveze calul, înțelegeți? Atunci l-am rugat pe animalul acela să-și cheme înapoi câinele; dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
eu eram oarecum altfel decât ceilalți și încă ceva: că reușeam întotdeauna să-i aduc aminte pentru ce lupta. Câte am mai făcut împreună! — Și câte villa prădate! Câte gâturi tăiate! îl întrerupse Metronius, ridicând ironic din sprâncene. Divicone reluă energic: — Numai când nu aveam încotro! Eudoxiu nu era un vărsător de sânge, ci un răzbunător al celor asupriți. De altfel, mulți dintre cei care îl urmează sunt creștini devotați. Văzând zâmbetele ironice ale ascultătorilor, se înfierbântă: — Da, așa e, vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
cel care a trădat legea Bagaudiei, și încă și credința în Domnul nostru! Bagauzii nu au făcut niciodată cârdășie cu dușmanii lui Cristos. Fără să-l asculte, Sebastianus îl întrebă pe bagaud unde se ascundea Eudoxiu. Acea scutură din cap energic. Nu știu. Poate știa Bassianus. Eu nu știu nimic. Metronius, care aruncase de acum ce mai rămăsese din tăciune, îl apucă pe bagaud de vesta de in și îl zgâlțâi cu brutalitate. Bineînțeles că știi! Haide, scuipă: unde e asasinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
acestea, vremuri grele! Flavia i se adresă cu vocea sa suavă, dar pe un ton șovăitor: — Hippolita, poate că Cetegus are dreptate. Nu e nimic dezonorant în vremuri ca astea să fugi de un pericol ce te copleșește! Hippolita scutură energic din cap: Nu! Cu goții, tatăl meu a putut să ajungă la o înțelegere. Cu acești noi barbari, dacă va fi nevoie, se va întâmpla la fel. Bătrânul suspină: — Eu te înțeleg, domina. Fidelitatea ta față de Penați îți face cinste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
domina! Sunt oameni care au scăpat și fug încoace. Emerentianus se întoarse spre scară: — Trebuie să plecăm, spuse cu hotărâre. Cilonus îl ținu de un braț. — Să plecăm? strigă. Unde? Jos nu mai e nimic de apărat. Tânărul se desprinse energic. — Și casa mea? în sat e mama mea, ai uitat? Hippolita îi aruncă lui Cilonus o privire cumplită: — Tu ce mai cauți aici? Du-te la postul de pază, la soldații tăi! în timp ce Emerentianus cobora furios scările, Cilonus îl privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
ei îi păru absurdă, soldatul îi vorbi într-un murmur confuz, pe care cu greu reuși să-l deslușească: — Câți sunt? încleștându-și brațele, ea continua să strige prostește: — Doi. Vin aici! Au ucis-o pe Flavia și... Soldatul încuviință energic, dar îi puse o mână pe gură. — Du-te de aici, domina. Dar scoate-ți sandalele și caută să nu faci zgomot. Mergi lângă ceilalți. De treaba asta mă ocup eu. Fixându-l perplexă, Hippolita făcu câțiva pași împleticiți în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Nu! Așteaptă încă un moment! Era un soldat în grădină. S-a oprit să mă apere. — Dar, domina, dacă tu i-ai văzut în grădină, acum probabil că sunt în clădire și, deci, în curând... Neclintită, Hippolita scutură din cap energic. — Așteaptă, îți zic. Neliniștiți, ochii ei scrutau curtea largă. Luna plină era din când în când umbrită de trecerea norilor, dar mantia de nori îndepărta strălucirea ce se ridica din satul în flăcări, proiectând când și când, licăriri de lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
în sufletul său, frica lăsă locul răzvrătirii și unui impuls disperat de a salva tot ce putea din lumea ei. Automat, făcu câțiva pași înainte, de parcă ar fi vrut să aleargă ea însăși să stingă incendiul, însă Clemantius o apucă energic de un braț și o trase înapoi. — Trebuie să intri, domina! Alături de el reapăruse Cilonus. — Ce faci, Hippolita? Vino înăuntru, repede! îi strigă, apucând-o, la rândul său. Hippolita se zbătea să scape din strânsoarea celor doi bărbați, lupta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Observa un grup de barbari, care, la douăzeci de pași de redută, sporovăiau între ei cu însuflețire, cu privirea fixată asupra terasei. în mijlocul lor, în șaua unui splendid murg, de distingea un bătrân războinic, deosebit de înalt, uscățiv, dar cu înfățișare energică, îmbrăcat în haine închise la culoare. Omul părea să dea ordine celorlalți, care erau cu toții fără cai, cu siguranță ca să se poată mișca în voie în interiorul viila-ei și să poată lua parte la jaf. Acela de jos trebuie să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
deja de el și acum glumeau și râdeau unii cu alții și cu mulțimea de femei care, până în momentul acela, se amuzaseră asistând la manevre, iar acum veniseră lângă ei, în mijlocul luminișului. Metronius se repezi în mijlocul lor și îl înșfăcă energic pe primul care îi ieși în cale, un tip deșirat, ce se sprijinea cu ambele mâini îi sulița lui, și îl azvârli îndărăt aproape de Almiro. Veni imediat rândul unui băiat robust, cu un aer arogant, care încercă zadarnic să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
de un azuriu intens pe un chip palid, lung și subțire, dar cu trăsături puternice: în privirea sa directă și pătrunzătoare, ce se luminase imediat de un zâmbet cordial, nu întâlni nici o urmă de fragilitate; dimpotrivă, citi reflexele unui caracter energic și o expresie de așteptare nerăbdătoare. — îți urez sănătate, Prefectule! îi spuse imediat cu o voce fermă, chiar dacă ușor răgușită, și îi veni în întâmpinare, prompt, cu brațele deschise simplu, pregătite pentru o îmbrățișare. Așadar, îmi aduci vești de la Magister

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
de puțin păreau să-i întărească de o sută de ori hotărârea. Observând că unul dintre câini îi dădea târcoale, Balamber se puse în fața lui și îl goni cu un picior; apoi, scoțând din foc un tăciune arzător, îl agită energic pe dinaintea botului celuilalt; acela o luă și el imediat la fugă, însă nu prea departe, căci, cu un șuierat rapid, implacabil, securea unui războinic îl ajunse și în țintui în noroi după câțiva pași. Rezervele se împuținau, iar pentru cină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu dispreț și netezindu-și energic rochia, întocmai cum ar fi putut face un adevărat hiung-nu. Postându-se între fată și acei războinici - care, văzând ce făcea ea, deveniseră deodată atenți și în mod evident iritați -, Balamber o întrebase care era motivul acelui gest jignitor. Roșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
ucide pe toți; și în plus, sunt aliații noștri. Acum nu e momentul să te răzbuni. O s-o faci cu mâna ta într-o zi când o să fii, în sfârșit, în stare să stai în șa. Făcu apoi un semn energic către conducătorul vehiculului să se ocupe de ea, îi dăduse pinteni calului și se îndepărtase pentru a ajunge în capul coloanei, fără să-i arate în vreun fel admirația vie pe care simțise pentru ea. Știa bine prin ce trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
fie limpede! strigă cu voce fermă, încărcată de mânie, că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul va ajunge până aici, ei bine, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt! Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic și tremurat, îndreptă degetul spre stiva uriașă pe care servitorii săi o alcătuiseră din toate lucrurile sale și adăugă: — Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor! Un murmur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
nu e un împărățel roman nevolnic; e aici și nu o să părăsească. îngrijiți-vă de răniți, puneți-vă iarăși în ordine unitățile, alcătuiți dispozitivul de apărare al taberei și aveți încredere în mine. Tăcu, în sfârșit, și, cu un gest energic al brațului, invită căpeteniile să transpună discursul său în ordine precise. încetul cu încetul, mulțimea se rări și îl lăsă pe Atila lângă rugul său, împreună cu cei mai de încredere sfetnici. Oamenii continuau să vină dinspre câmpul de luptă, acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
lucrurile și se întoarse împreună cu Mandzuk să-i grăbească pe aceștia din urmă. îi găsi opriți cu toții, căci carul din frunte, cel în care călătorea Go-Bindan intrase într-o groapă și își pierduse o roată. în timp ce câțiva războinici, după indicațiile energice ale lui Mandzuk, lucrau de zor ca să-l repare, copila veni lângă el, cu pasul ei hotărât. — Lasă-mă să călăresc pe calul tău, Shudian-gun! se rugă ea. — Și ce-o să mă fac cu tine? glumi Balamber. Locul femeilor e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
se îndreptă apoi spre războinicii săi. „Să fie limpede!“ strigă cu voce fermă, „că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul ne atacă, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt!“ Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic, îndreptă degetul spre stiva imensă pe care servitorii săi o alcătuiseră din șei, covoare, bijuterii, arme felurite și adăugă, cu un glas care vibra: „Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925

Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock-uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o "cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din "centru

Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]