2,332 matches
-
mâncare înainte să mă ocup de asta. I-am făcut semn chelnerului care se pare că uitase că sunt o nesimțită și ne-a adus șervete curate, deși nu-mi suflasem nasul în primul. Îmi puteți aduce un mic dejun englezesc, vă rog? Cu de toate? Plus ceai, suc de portocale și multă pâine prăjită. Chelnerul radia, dându-mi de înțeles că apetitul meu compensa nesimțirea de adineauri. Kieran ceru același lucru. Eu m-am întors spre el. — Așa, acum spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Există probabil un cuvânt latin pentru asta, dar noi nu-l știam. Vocabularul nostru era restricționat sever de faptul că nu aveam încredere decât în cuvintele acceptate și ușor de construit la Scrabble. Lynn a întins masa pentru un ceai englezesc autentic cu prăjiturele și jumătăți de sanvișuri fără coajă. Dar când a adus o farfurie de scones calde, iar m-a pălit. Amintirile mele au fost întinate încontinuu de weekendul petrecut cu Ed. În ciuda anilor în care am băut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New Grove House, la cină, clasica pulpă englezească de vacă sau de oaie, pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să ajungă și pentru musafirii sosiți Întâmplător și pe care Du Maurier - mereu ultimul care intra În sufragerie, anunțându-și sosirea cu acorduri marțiale și Îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Canalului Mânecii. Du Maurier era cu mult mai bine integrat și mai dornic să Își afirme trăsăturile de englez, cu un simptom amuzant În faptul că insista să vorbească limba franceză, pe care o cunoltea la perfecție, cu un pronunțat accent englezesc; dar atașamentul său față de Franța și de tot ceea ce era francez constituia o legătură Între cei doi. Du Maurier făcea mereu apel la amintiri dragi din copilăria petrecută În Passy sau din zilele studenției din Cartierul Latin, În timp ce Henry era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În loc de mirare. — Da, mă Întorc la Florența. — Dar de ce? — Nu cred că e nevoie să te conving pe tine de frumusețile Florenței? spuse ea cu un zâmbet. Nu, dar... Ezită să dea o ripostă. — M-am săturat de peisajul rural englezesc și de distracțiile londoneze. Ce m-ar mai putea reține aici? Henry nu avea nici un răspuns. Dacă i-ar fi spus: „Eu“, nu se știa În ce direcție avea să se Îndrepte conversația. Ca și cum i-ar fi sesizat jena, Fenimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maupassant (din fericire, vorbeau franțuzește). Nu pot, Guy, Îi replică el. N-o cunosc. — Atunci trimite-i un bilet prin chelner. Spune-i că ne-ar face plăcere să o cunoaștem. — Nici nu mă gândesc. — Aș face-o eu, dar englezeasca mea nu-i destul de bună. — Așa ceva nu se face aici, Guy, protestă Henry. Cu neputință. — Și de ce, mă rog? vru să afle Maupassant, servindu-se cu vin, spre disperarea chelnerului care stătea În apropiere și care considera că aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fie fermecătoare, fie revoltătoare - roșesc la gândul că eu am găsit-o fermecătoare.“ Henry primi această scrisoare la Veneția. Se afla În Italia Încă de la Începutul lui decembrie, când simțise imboldul irepresibil de a fugi de frigul umed al iernii englezești și de festivitățile greoaie ale Crăciunului englezesc, și plecase după Fenimore la Florența. Era epuizat după eforturile depuse la Prințesa Casamassima și puțin descurajat de primirea rece care i se făcuse cărții publicate la finele lui octombrie. Du Maurier o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că eu am găsit-o fermecătoare.“ Henry primi această scrisoare la Veneția. Se afla În Italia Încă de la Începutul lui decembrie, când simțise imboldul irepresibil de a fugi de frigul umed al iernii englezești și de festivitățile greoaie ale Crăciunului englezesc, și plecase după Fenimore la Florența. Era epuizat după eforturile depuse la Prințesa Casamassima și puțin descurajat de primirea rece care i se făcuse cărții publicate la finele lui octombrie. Du Maurier o Înălțase În slăvi - „pe cât e de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai era nevoie să o Întrebe cu cine credea că ar fi putut să se Însoare. Unul dintre lucrurile pe care păreau să le aibă În comun cele două femei, În afară de interesul pentru persoana lui, era plăcerea de a frecventa englezeasca instituție a pensiunii, unde doamnele necăsătorite puteau beneficia de mese servite În intimitatea camerelor lor; pe continent, fie mâncai la o masă În public, fie Închiriai o casă și Îți angajai servitori. Dar, la puțin timp după ce Fenimore se stabilise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Doamna Vibert. Intriga era vag inspirată dintr-o poveste a unui relativ obscur scriitor francez, Henri Rivière, pe care o citise În La Revue des Deux Mondes cu douăzeci și cinci de ani În urmă și o transferase În decorul unui conac englezesc de țară. Tânărul erou era Îndrăgostit de pupila tatălui său, moștenitoarea unei averi. Fosta amantă a tatălui, dna Vibert, Își făcea apariția pe neașteptate, aducându-i cu ea pe fiul lor nelegitim și pe un tutore cu intenții perfide. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ale Angliei o făceau mai sensibilă la depresii și că, din toate colțurile lumii pe care le vizitase, Veneția Îi satisfăcea În cea mai mare măsură simțurile și Îi calma spiritul. Își amânase mutarea și mai răbdase Încă o iarnă englezească pentru a Încheia romanul la care lucra de mai mulți ani, Horace Chase. Acum, că acesta era terminat și Începuse să fie publicat În foileton de Harper’s, nu mai avea nimic care să o rețină. Îi scrise lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pante neîndurătoare. Era adevărat că familia Du Maurier, sau tribul, cum era Înclinat să Îi denumească, fiindcă erau de-acum atât de mulți - nu numai copii, ci și gineri și nepoți - păreau să prospere În mediul oferit de o stațiune englezească de pe litoral, Într-un asemenea context dur. Făceau baie În apa Înghețată, de pe plaja care se Întindea la nord-est de port, și, la vremea refluxului, jucau cricket pe nisip. Vâsleau În sus pe râul Esk, trăgând barca de frânghii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se spunea că Fenimore căzuse, sau se aruncase, de la fereastra dormitorului de la etajul al doilea al Casei Semitecolo, În primele ore ale zilei de miercuri, 24 ianuarie. Convingerea nezdruncinată că Își pusese singură capăt zilelor Îl cuprinse imediat, iar ziarele englezești din zilele care urmară Îi dădură dreptate. Dar mai era un element de ambiguitate, de care se agățau, Într-un impuls ușor de Înțeles, sora și celelalte rude ale lui Fenimore. Fusese bolnavă și zăcuse la pat timp de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic englezească față de prezența lor colectivă În număr mare și, În același timp, Împrietenindu-se cu evrei și admirându-le calitățile artistice și intelectuale. Ba chiar umbla zvonul că Little Billee avea ceva sânge evreiesc În vine, În urma comentariului naratorului cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
puțin un metru optzeci Înălțime (i-ar fi putut poza lui Du Maurier pentru o ducesă), se Îngrijea ca În camere să fie o ordine desăvârșită și Îi pregătea baia dimineața. Mâncarea era potrivit de bună și, din partea unui hotel englezesc, nu te puteai aștepta la mai mult. După săptămâni de șovăială, ideea de a se stabili aici pe perioada verii fusese una bună, venită În ultimul moment. Se hotărâse să nu se ducă În Italia, căci nu avea nici o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se dovedea, În realitate, mai dificilă decât anticipase) și se apucă să scrie o comedie cu titlul provizoriu de Doamna Gracedew. Eroina eponimă - rol destinat lui Ellen Terry - era o văduvă americancă frumoasă și bogată, cu gust pentru conacele istorice englezești precum Summersoft (un fel de Osterley), unde era amplasată acțiunea. În decursul unei singure după-amieze, ea salva casa din mâinile unui filistin cu vederi Înguste, care deținea ipoteca, o Înapoia proprietarului de drept și accepta să se mărite cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mă mișc pe tălpile de cauciuc al ghetelor americane cu șireturi și, în oglinda retrovizoare, nu arăt rău. Dar, dacă obiceiul juvenil de a mă tot strâmba mi-a trecut pe parcursul vieții cotidiene din lagăr, asta rămâne incert. Numai ceaiul englezesc pus deoparte, pe care cel în continuare nefumător l-a primit la schimb pe țigări și pe piuneze de argint, cu ambalajul lui exotic cu tot și cu cantitatea enormă de lame de ras obținute prin troc, reprezintă toată averea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la țară, până departe în Hunsrück, acolo unde, cum credeam noi, se termina lumea, atât de melancolic se unduiau dealurile. Călătoriile de genul ăsta cu trenul erau obișnuite, se numeau „cursele hârciogilor“. În schimbul a ceea ce îmi mai rămăsese din ceaiul englezesc, al lamelor de ras și al pietrelor de brichetă dorite pretutindeni, pe care le procurasem de pe piața neagră din Köln, am făcut rost de cartofi și de varză albă. Când unei țărănci însărcinate, care împărțea cu muncitorul ei francez statornicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fratelui ei mai tânăr cu privirea sumbră sau de aceea a bunicii ei, care mai ațipea uneori. Numai privirile erau cu putință. Oricum, buricele degetelor ni se mai atingeau uneori. Am mai putut să ne spunem câte ceva cu ajutorul unor cuvinte englezești. Dar ceea ce începea să se contureze ca posibilă iubire rămânea, asemenea fulgilor, în aer; și chiar portretul făcut după capul cu proporții, după părerea mea, exagerate pe lungime a rămas doar în stadiul de schiță; imediat după plecarea mea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atât de sigur eram de neajunsurile tuturor produselor cernelii de până atunci. Abia poeziile născute în aerul berlinez au fos cu totul ale mele, au vrut să fie rostite, citite, tipărite. Și tot așa, acele desene în peniță pentru broșura englezească ce urma să devină, sub titlul Avantajele găinilor-giruetă, cea dintâi carte a mea, nu sunt de văzut ca o anexă ilustrativă, ci ca o continuare și anticipare grafică a poeziilor. Ele au luat naștere, cu o peniță capabilă de linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
I ai familiei mele. Oricum, e prea târziu acum. Au fost trimise cu poșta și-o să ajungă aici mâine dimineață. N-avem noi bafta asta, mi-am spus, gândindu-mă la atitudinea relaxată a poștei irlandeze, prin comparație cu poșta englezească. Dar n-am zis nimic cu voce tare. Cu siguranță că atunci când actele nu aveau să apară la timp, James avea să mă facă să mă simt de parcă și asta era tot din vina mea. Dar cred că totuși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avut vreun câine, dar nu asta contează. Mai rău! Aș fi putut s-o asmut pe Helen asupra lui. La ce se așteptase? Ca drumurile de la aeroportul din Dublin să fie ticsite de băștinași care să-l ovaționeze, fluturând steaguri englezești? Vrusese fanfare și covoare roșii? Să se declare sărbătoare națională? Iar eu să-l întâmpin la ușă îmbrăcată într-un neglijeu sexy, să-i zâmbesc și să-i declar cu voce răgușită: „Bine-ai venit, iubitule“? Sincer, eram absolut nedumerită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un disident. Îmi amintesc cu un rînjet de om salvat cum ne spunea savantul să nu mai mîncăm cotlete că facem infarct instantaneu pe care mulți Îl și făceau mîncînd ca analfabeții conserve și zgîrciuri. Acum, marele savant de renume englezesc amenință că s-a apucat de scris ceva și mai fundamental, Istoria alimentației la români din vechime și pînă În prezent. Cred că va avea cel puțin trei pagini. Aș vrea să știu dacă Liv și Bibi sînt lesbiene. „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu vrem ca oamenii noștri să creadă... — Ce să creadă? Edward coborî glasul și șopti: — Blestemul. — Blestem? Ce blestem? — Blestemul castelului Hacrio. — Bine. Te duc la Jason. Sunt sigur că îl va interesa cazul. — Mă bucur. Acum vorbea cu accent englezesc. Suna mult mai bine. Își smulse barba falsă și zâmbi. Sunt extrem de încântat de cunoștință, domnule Maple, spuse el. Richard, surprins, îi întinse mâna. Își strânseră mâinile. Sunt extrem de încântat de cunoștință, domnule...domnule Whiter. — Te rog, spune-mi Edward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
despre o familie omorâtă într-o noapte cu furtună într-un vechi conac dărăpănat. L-a impresionat foarte mult. — Serios? spuse Graham, ciulindu-și urechile de cineast. Cum se chema? — Nu cred că ai auzit de el, am spus. Era englezesc și nu era făcut de intelectuali marxiști. — Ooo, vrei să mă jignești! Joan aduse două sfeșnice, puse unul pe masă și pe celălalt pe policioara căminului, apoi stinse toate luminile. Abia vedeam ce făceam, dar trebuie să recunosc că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]