2,305 matches
-
Nyssa). Ne-am putea gândi că trupul eshatologic va învia din sâmburele de Viață euharistică găzduită, vizibil, de corpul sensibil. „Sămânța” trupului eshatologic este ascunsă în trupul biologic, dar relația dintre cele două „trupuri” rămâne, până la transfigurarea totală, cel puțin enigmatică (dacă nu cumva insolubilă). Pentru Henry, este crucial să observăm că secretul Vieții revelate de Dumnezeu în Hristos poate fi experiat în tonalitatea inocentă a bucuriei și suferinței. Aceste registre afective coincid însă cu explozia uitării de sine. Ceea ce contrazice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lectură, astfel că munca meticuloasă de a citi sau de a asculta materialele este absolut necesară pentru o înțelegere pertinentă a conținuturilor cercetării. Chiar și pentru cercetătorii cu experiență îndelungată în realizarea studiilor narative, orice text nou păstrează un aer enigmatic, e un mister viu care generează un amalgam de sentimente: tulburare, provocare și empatie. O altă trăsătură a cercetării narative se referă la poziția ipotezelor în economia studiului. Cercetătorul are de obicei un subiect de studiu sau o direcție generală
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de convingător caracterul selectiv și relațional al noțiunii de model 152. La o lectură atentă a pasajului invocat de Tagliagambe ne putem da seama că între cele două „lumi” (Eudossia „reală” și desenul ei din covor) se stabilește un raport enigmatic, însă nu arbitrar. Deși covorul „nu reprezintă orașul, nu îi seamănă, (...) ci îl face să devină accesibil din punct de vedere cognitiv”153, el deschide totuși un câmp vast de virtualități, ajutându-ne să vedem cum oscilează granițele dintre diversele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tramă de imagini”. Capacitatea de a privi în jur (capacitate într-o oarecare măsură epică) este dublată de o hipersensibilitate care transformă lucrurile în povești sau în proiecții epice ale unui sentiment de intensă singurătate. Povești misterioase - întrucât sunt neterminate, enigmatice récits inachevés - care lasă loc imaginației noastre reconstitutive să intervină; cel mai adesea putem vorbi doar de cadre ale unor narațiuni posibile, mai mult prefigurate, cu personaje prinse parcă în durata unui film de câteva minute, în care nu se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
maniacale a lucrurilor, a măruntelor evenimente sufletești, a gesturilor și tabieturilor singurătății zilnice, ne încurajează să bănuim - în ciuda (sau poate tocmai datorită) simplității sale - un joc complicat de forțe între interioritate și exterior. În acest sens am putea interpreta și enigmatica mărturisire pe care scriitorul o făcea într-un rând: „Poetul se simte întotdeauna la mijloc, implicat între două forțe pe care trebuie să le echilibreze, să le medieze. Poezia: balans, pendulare, rămășag nesfârșit”338. Tocmai utilizarea unor procedee minimale contribuie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
personale”358 (se vorbește despre trei morți apropiați - mama, o soră necunoscută, fratele mai mare: simple fapte, dar cu rezonanțe îndepărtate, neliniștitoare, complexe). Așadar, în ciuda simplității sale, a transparenței copleșitoare în care se dizolvă parcă orice mister, acest poem rămâne enigmatic. Deși pare să dea câștig de cauză rememorării în defavoarea închipuirii, întregul text este construit, în fond, în jurul unei enigme, aceea a prezenței absentului, enigmă comună imaginației și memoriei: o ființă a fost odată prezentă, a fost absentă, a revenit. Oscilând
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care se arată sub Înfățișarea unui chip de femeie. Este obiectul terorizant și fascinant de care am vorbit mai Înainte, principiul Însuflețitor de care Încearcă să se apropie și nu poate bărbatul căzut la gînduri grele. În poemul citat, ființa enigmatică primește determinări noi. Unele s-au și văzut: să aibă un ce misterios și dulce, bunăoară. Dar frumusețea n-ar fi Întreagă și profundă dacă n-ar avea și o latură morală. Idealul lui Alecu Văcărescu este ca frumosul să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o schemă de tratament, nu de un adevăr științific; din acest punct de vedere, conceptualizarea clinică poate fi un mit. Mitul este definit ca o narațiune tradițională emanată de o societate primitivă imaginându-și explicarea concretă a fenomenelor și evenimentelor enigmatice cu caracter fie spațial, fie temporal, ce s-au petrecut în existența psiho-fizică a omului, în natura ambiantă și în universul vizibil ori nevăzut; aceste evenimente sunt în legătură cu destinul condiției cosmice umane, dar omul le atribuie obârșii supranaturale care datează
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
nu vede cum prin concesii se poate ajunge la vreo înțelegere cu o nație care vrea totul în chip brutal, fiind gata a o lua de la capăt. Discuția nu avu noroc în direcția aceasta, deoarece Pomponescu, prudent, schiță un zâmbet enigmatic, spre a insinua complexitatea problemelor și trebuința de a examina un material deocamdată nedivulgabil. Hagienuș, Gulimă-nescu, Dan Bogdan chiar n-aveau nici un gust să contrarieze pe Pomponescu, de aceea nu alimentară controversa. Dintre toți, numai Ioanide rămăsese complet absent și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Filipinele? Astfel de nume apasă ca o fatalitate, dizolvă personalitatea!") După ce ieși servitoarea, Ioanide se simți invadat de o neliniște, ca și în ipoteza de a vorbi cu Pica. Vârsta critică a lui Doru, privirea lui echivocă, aci supusă, aci enigmatic de recalcitrantă, reprezentau pentru el probleme, și oricât își da silința să evoce sufletul său de la vârsta respectivă, se simțea intimidat. Luase totuși o hotărâre și trecîndu-și palma dreaptă peste capul ras își constitui o ținută solemnă. Câteva ciocănituri precipitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schița acest gest chiar când n-avea nici o emoție intelectuală de înfruntat, automat și preventiv în fața oricărui obiect nou. Când privise mozaicul de pe tavan, Bogdan avusese o clipă aceeași ironie de rumegare a impresiei. G. Călinescu Devenit rece, prin efectul enigmaticei rezerve mentale a lui Dan Bogdan, Ioanide se așeză într-un fotoliu și, ca într-o întrevedere obișnuită, așteptă de la musafir, cu o anume interogație din ochi, motivarea vizitei matinale. Bogdan întîrzia s-o dea și, cu tot aerul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
hatârul, o chestionă în prealabil: - Și zici că e bună? - Infailibilă! - Dacă zici tu, așa o fi.Și arhitectul bău tizana astringentă, făcând o grimasă, privit cu aere victorioase de Elvira. Totuși, incorigibil, Ioanide, ridicîndu-se de la masă, spuse aceste vorbe enigmatice, fixând teribil pe Tudorel: G. Călinescu - E adevărat că mă doare capul, însă nu mă doare capulmeu. Plictiseala pe care i-o pricinui Doru cu secretele lui era mult mai mare decât și-o închipui. Într-o zi, dând ochii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i de-ajuns? Mi-a albit părul, mi s-a distrus ficatul. . - Din ce, domnule? Ce ți s-a întîmplat? . - Nu pot să spun nimic, nu mi s-a întîmplat nimic! Numai avem dreptul să vedem și să auzim. . - Ești enigmatic. . - Vin gorgonele, furiile infernale! . - Domnule Suflețel, fii serios, ce stai aici? N-ai nimic! Te vrea lumea, te dorește! . - Nu pot să ies, nu mai vreau să văd lumea. Am aici peVirgil, cu asta mă mai hrănesc! . - Nu pricep ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
opun, ele participă, sub forma mimului, la extinderea raționalității formale a rentabilității acesteia. Unul dintre fervenții ei partizani poate justifica astfel o "economie solidară", a cărei vocație ar fi de a păstra sau de a reconstrui "legătura socială", invocând o enigmatică "rentabilitate socială"114. Pot fi observate așadar diferitele regimuri de înscriere a raporturilor comerciale și de reconstrucție a logicilor financiare în câmpurile muncii și ale întreprinderii, dar și într-un ansamblu de sfere de inserție socială în aparență rupte de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a unei relatări epice. Este vorba de drama românească între autor și fantasmele lui, între scriitor și viziunea lui asupra lumii. Fantasticul se raportează la două versiuni ale noii tendințe: procesul de reevaluare a realității, a unei realități eterogene și enigmatice, un labirint în care autorul se pierde. Pentru această nouă ipostază s-a folosit în literatura de specialitate termenul „intrarealitate”. Literatura de aventuri se înrudește cu fantasticul prin înclinația pentru senzațional. Se poate identifica această legătură în romanul politist. Unii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cărui operă se inspiră din romanul gotic, din fantasticul romantic german și amestecă terifiantul, oniricul, halucinantul investigației psihologice cu stările maladive, nevrotice, morbide, căci coexistă atracția pentru terifiant (horror) și tendința spre fantastic, care dau naștere la episoade halucinante și enigmatice. Printre cele mai reprezentative opere ale lui Edgar Allan Poe putem enumera Prăbușirea Casei Usher, William Willson, Balerca de Amontillado, Pisica neagră, Ligeea, Hruba și pendulul, O pogorâre în Maelstrom, el forțând frontierele imaginarului, îmbinând viața cu moartea într-o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
literar, fantasticul se dezvoltă și în literatura română, având ca reprezentanți pe Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Mihai Eminescu etc.. Categoriile fantasticului românesc oscilează între fabulosul feeric, fantasticul miraculos, fantasticul mitologic, fantasticul filozofic, fantasticul enigmatic sau fantasticul absurd. Fabulosul feeric reprezintă modalitatea specifică basmului românesc, cu observații de natură morală sau socială, căci omul se confruntă cu ființele fabuloase pe care le învinge. Universul este populat de eroi aparent nătângi, cheflii, suciți, isteți, buni, în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și a lucrurilor căci până și în icoană s-a strecurat diavolul. În acest text observăm că în sat, ritualurile funerare se degradează, iar oamenii se înstrăinează, migrând dincolo de marginile cotidiene sau trăiesc într-o fatalitate a visului. În ceea ce privește fantasticul enigmatic tema specifică este transfigurarea infernală a ambianței în locul vitalității naturale, iar autorii preferă substituția enigmatică, realitateamască, personajul blestemat, solidar. În opera Masca de Alexandru Macedonski identificăm un fantastic apărut pe neașteptate în viața cotidiană, un fantastic al artificialului, cu schimbări
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
observăm că în sat, ritualurile funerare se degradează, iar oamenii se înstrăinează, migrând dincolo de marginile cotidiene sau trăiesc într-o fatalitate a visului. În ceea ce privește fantasticul enigmatic tema specifică este transfigurarea infernală a ambianței în locul vitalității naturale, iar autorii preferă substituția enigmatică, realitateamască, personajul blestemat, solidar. În opera Masca de Alexandru Macedonski identificăm un fantastic apărut pe neașteptate în viața cotidiană, un fantastic al artificialului, cu schimbări de identitate, dublate, cu o ficțiune terifiantă introdusă subtil în planul realității. Răufăcătorii aflați în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și absurd, apărând în această operă tentația halucinantului, instalarea în nenorocire și acceptarea ei ca pe un lucru firesc, presimțirea, angoasa dezastrului, subiectivitatea autorului, atracția pentru stările limită convertite fantastic, prin intensificarea suprafirească a șocului insolit, dorința de mister, substituția enigmatică (realitate mască), transfigurarea ambianței. Așadar, făcând o sumară analiză a operelor fantastice din literatura română ajungem la concluzia că unul dintre cei mai mari importanți autori de proză fantastică rămâne cu siguranță Ion Luca Caragiale, căci el apare ca un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
estetică, textualizată în diferite forme (specii) literare, care își are originea în dialectica real-nereal, logic-ilogic, obiect-semn, finit nedefinit, care are un caracter dilematic, instituind prin aceasta ambiguitatea percepției și a labirintului de semnificații, care implică felurite modalități de insolitare (straniul, enigmaticul, miraculosul etc), care produce sentimente de neliniște, teamă, spaimă, teroare, iar instituirea lui nu poate avea loc decât pe baza unei convenții deliberat acceptate atât de emițător (creator), cât și receptor (cititor), în virtutea unor presupoziții subiectiv-obiective, supuse în permanență devenirii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
întregește atmosfera secolului ironic și amestecat, în care scepticul Coignard se ciocnea de magicieni și de invocatorii salamandrelor. Nu știm dacă în acești ani Caragiale ar fi cunoscut și alte culegeri mai vechi, din povestirile lui France, străbătute de elemente enigmatice și de supranatural. Însă opera lui France, care l ar fi interesat probabil pe Caragiale, Revolta îngerilor, în care mitul alternează cu fantasticul și cu reducția umană, a apărut la doi ani după moartea acestuia. Pentru câteva dintre scrierile avute
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ea, dar acceptă anumite semne de întrebare. Admiratorul lui Shakespeare crede că pe lume există mai multe lucruri decât se pot cunoaște de un singur om. Din acest motiv cochetează chiar cu enigmele mărunte, fără însă a construi un teritoriu enigmatic opus celui inteligibil. Satanismul din opera lui I.L. Caragiale nu este nicidecum semnul vreunei neliniști personale; imaginea de scriitor anxios, pe care doresc unii critici să o impună, nu pare a avea justificare. Trebuie să remarcăm că două din povestirile
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la persoana a treia și cele câteva indicii cu privire la acțiunea forțelor malefice, elemente care sunt figurate sunt presărate în trecere. Această alternare între relatarea pățaniilor unui ingenuu și intervenția acestor puteri oculte este sporadică și mai redusă. Elementele devin puncte enigmatice de suspensie doar în final, atunci când tânărul trece iar prin fața conacului, vrea să se uite înapoi după fată, dar ,,a apucat să cotească la dreapta pe după morile bisericii și prispa conacului nu se mai poate vedea’’. Din această povestire lipsește
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
iar prin fața conacului, vrea să se uite înapoi după fată, dar ,,a apucat să cotească la dreapta pe după morile bisericii și prispa conacului nu se mai poate vedea’’. Din această povestire lipsește desfășurarea simultană de notații pitorești și de implicații enigmatice, lipsește contrastul dintre desenul fin trasat și subtext, față de cel din povestirea anterioară. Văzut în sine ca simplă formulă epică, modul de rezolvare a temei în La conac, se apropie de acela identificat în Kir Ianulea. Portretul celui aflat în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]