9,846 matches
-
cunoștințe. Într-o notă de subsol, adăugată acestor rânduri, Kant admite că mulți ar putea pune la îndoială existența fizicii pure. Replica lui scurtă, cuprinsă în aceeași notă, este că „la începutul fizicii propriu-zise (empirice)”, adică la baza ei, stau enunțuri ca acela despre conservarea cantității de materie, despre inerție, despre egalitatea acțiunii și reacțiunii. Nota se încheie cu observația că fizica pură „merită, desigur, ca știință specială, să fie expusă separat, în toată întinderea ei, mai mare sau mai mică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care se bazează conceptul empiric de materie), inerție ș.a.m.d., care ne împiedică să o numim o știință a naturii întru totul pură”40. În lumina acestei precizări, expresia fizică pură poate să apară drept derutantă. Kant distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar a priori, nu și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
materie), inerție ș.a.m.d., care ne împiedică să o numim o știință a naturii întru totul pură”40. În lumina acestei precizări, expresia fizică pură poate să apară drept derutantă. Kant distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar a priori, nu și „pure”, în sensul strict al termenului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
împiedică să o numim o știință a naturii întru totul pură”40. În lumina acestei precizări, expresia fizică pură poate să apară drept derutantă. Kant distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar a priori, nu și „pure”, în sensul strict al termenului. Iată de ce expresii ca fizică rațională sau
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
numim o știință a naturii întru totul pură”40. În lumina acestei precizări, expresia fizică pură poate să apară drept derutantă. Kant distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar a priori, nu și „pure”, în sensul strict al termenului. Iată de ce expresii ca fizică rațională sau fizică generală, care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întru totul pură”40. În lumina acestei precizări, expresia fizică pură poate să apară drept derutantă. Kant distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar a priori, nu și „pure”, în sensul strict al termenului. Iată de ce expresii ca fizică rațională sau fizică generală, care sunt folosite uneori de Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
precizări, expresia fizică pură poate să apară drept derutantă. Kant distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar a priori, nu și „pure”, în sensul strict al termenului. Iată de ce expresii ca fizică rațională sau fizică generală, care sunt folosite uneori de Kant, ar fi preferabile expresiei fizică pură. Oricum
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care sunt folosite uneori de Kant, ar fi preferabile expresiei fizică pură. Oricum atributul „pur”, din această expresie, va trebui să fie luat doar în sensul de cunoștință a priori 41. Din punctul de vedere al temei noastre, observația că enunțurile fizicii pure nu sunt „pure”, în sensul strict al termenului, merită atenție. Să ne întrebăm de ce a asociat Kant matematica pură cu ceea ce el a numit „fizică pură”. Răspunsul ne stă la îndemână. Atât matematica, cât și fizica pură, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu sunt „pure”, în sensul strict al termenului, merită atenție. Să ne întrebăm de ce a asociat Kant matematica pură cu ceea ce el a numit „fizică pură”. Răspunsul ne stă la îndemână. Atât matematica, cât și fizica pură, sunt constituite din enunțuri sintetice a priori. Pentru formularea problemei filosofiei transcendentale, ca problemă a posibilității judecăților sintetice a priori, au fost, așadar, necesare două rezultate prealabile. Primul rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a priori, și nu analitice. Al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cât și fizica pură, sunt constituite din enunțuri sintetice a priori. Pentru formularea problemei filosofiei transcendentale, ca problemă a posibilității judecăților sintetice a priori, au fost, așadar, necesare două rezultate prealabile. Primul rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a priori, și nu analitice. Al doilea rezultat, nu mai puțin important, a fost acela că la începutul sau la baza științei matematice a naturii stau enunțuri sintetice a priori, enunțuri ce nu pot fi derivate din experiență, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
două rezultate prealabile. Primul rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a priori, și nu analitice. Al doilea rezultat, nu mai puțin important, a fost acela că la începutul sau la baza științei matematice a naturii stau enunțuri sintetice a priori, enunțuri ce nu pot fi derivate din experiență, ci fac abia posibilă cunoașterea naturii corporale. Pare greu de contestat că autorul CRP a ajuns la această concluzie cercetând nu cunoașterea în genere, ci examinând fundamentele științei exacte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a priori, și nu analitice. Al doilea rezultat, nu mai puțin important, a fost acela că la începutul sau la baza științei matematice a naturii stau enunțuri sintetice a priori, enunțuri ce nu pot fi derivate din experiență, ci fac abia posibilă cunoașterea naturii corporale. Pare greu de contestat că autorul CRP a ajuns la această concluzie cercetând nu cunoașterea în genere, ci examinând fundamentele științei exacte a epocii. O concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
contestat că autorul CRP a ajuns la această concluzie cercetând nu cunoașterea în genere, ci examinând fundamentele științei exacte a epocii. O concluzie care a stat apoi la baza delimitării lui Kant de proiectul derivării empirice a tuturor conceptelor și enunțurilor despre fapte, proiect pe care îl atribuia lui Locke și Hume. Ceea ce Kant va afirma în mod explicit: „Dar derivarea empirică la care au ajuns amândoi nu se poate concilia cu realitatea cunoștințelor științifice a priori pe care le avem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Traducerea expresiei Anfangsgründe prin principii mi se pare preferabilă nu numai pe temeiul conciziei. Dacă spunem fundamente ne gândim la ceea ce susține o construcție, care este în acest caz știința matematică a naturii. Iar dacă spunem temeiuri atribuim prin aceasta enunțurilor lucrării capacitatea de a „întemeia” această construcție. Or, expresia principii lasă înțelegerea relației dintre metafizica naturii corporale și știința propriu-zisă a naturii mai deschisă interpretărilor. 2. Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, traducere de Nicolae Bagdasar și Elena Moisuc, ediția a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
W. Beck, „A Prussian Hume and a Skottisch Kant” (1978), în S. Tweyman (ed.), David Hume. Critical Assesments, vol. VI, Routledge, London, 1995, îndeosebi pp. 269-274. 18. Insistând asupra „dependenței” lui Kant de Newton, autorul scrie: „El (Kant) credea că enunțurile bazate pe experiență nu pot fi incompatibile cu principiile fizicii newtoniene.” (St. Körner, Kant, Vandenhoek & Ruprecht, Göttingen, 1967, p. 39. ) 19. Vezi P.F. Strawson, The Bounds of Sense. An Essay inKant’s Critique of pure Reason, Methuen & Co., London, 1975
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Prolegomene și Principiile metafizice ale științei naturii. De cele mai multe ori, expresia folosită de Kant pentru a desemna știința matematică a naturii este știință propriu-zisă a naturii sau fizică propriu-zisă. În opoziție cu fizica pură, fizica propriu-zisă este constituită din totalitatea enunțurilor asupra naturii corporale, care sunt „bazate pe principii empirice”1. Fără îndoială că interesul lui Kant pentru știința naturii a fost unul strict filosofic. În perioada de dezvoltare a gândirii sale numită „critică” el a examinat știința matematică a naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
9. Prin expresia fizică pură, Kant ar fi avut în vedere, de fapt, teoria lui Newton. Iar în Pmsn Kant ar fi dat o deducție a teoriei lui Newton 10. Kant ar fi gândit știința ca episteme, în sensul că enunțurile ei pot și trebuie să fie derivate dintr-un mic număr de principii a priori. Până și un precaut filosof contemporan al științei a putut să afirme că lui Kant „i se poate atribui punctul de vedere că părți centrale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
face posibil în genere conceptul general al materiei și de a voi să explicăm a priori determinarea și diversitatea specială și chiar specifică a acesteia”16. Dincolo de asemenea avertismente, sugestiei că legi ale fizicii propriu-zise ar putea fi derivate din enunțuri a priori i se opune o obiecție de principiu. Cum ar fi putut Kant să creadă că legi cum sunt legea gravitației, legi pe baza cărora putem explica și prevedea o mare diversitate de fapte accesibile observației, ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a Principiilor matematice ale filosofiei naturale, ca și in corespondența sa, Newton va caracteriza legile mișcării drept principii „deduse din fenomene și făcute generale prin inducție”. Inducția - afirma el - este dovada cea mai înaltă care poate fi adusă în favoarea unui enunț al filosofiei naturale, expresie prin care desemna ceea ce numim astăzi fizică teoretică. În formularea regulii a IV-a se precizează că „certitudinea unei legi experimentale”, adică a unei legi deduse din fapte prin inducție, depinde de „certitudinea” observațiilor și experimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
formulate și „demonstrate” în Pmsn. Filosoful se distanța în acest fel de un punct de vedere care s-a impus tot mai mult în conștiința științifică a epocii, punctul de vedere că legile cele mai generale ale lumii fizice sunt enunțuri care pot fi intemeiate exclusiv prin raportare la datele observației și experimentului. Deși s-a detașat de raționalismul excesiv al vechii filosofii a naturii, Kant a rămas atașat unui raționalism mai moderat, care se exprimă în convingerea că demnitatea superioară
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
secolului al XVIII-lea27. Poate fi, oare, restrâns orizontul reflecțiilor și analizelor lui Kant asupra științei matematice ale naturii la categoriile și principiile formulate în CRP și în Pmsn? Acei comentatori și interpreți care susțin că pentru Kant nu există decât enunțuri pe de-a întregul a priori, cum sunt principiile filosofiei transcendentale și ale metafizicii naturii corporale, pe de o parte, și enunțuri cu privire la corelații stabilite prin generalizarea datelor observației, care sunt contingente, lipsite de orice necesitate, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
formulate în CRP și în Pmsn? Acei comentatori și interpreți care susțin că pentru Kant nu există decât enunțuri pe de-a întregul a priori, cum sunt principiile filosofiei transcendentale și ale metafizicii naturii corporale, pe de o parte, și enunțuri cu privire la corelații stabilite prin generalizarea datelor observației, care sunt contingente, lipsite de orice necesitate, pe de altă parte, vor da un răspuns pozitiv la această întrebare. Hansgeorg Hoppe, de exemplu, afirmă că pentru Kant toate acele corelații proprii lumii fizice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la relația distincției legi cauzale - regularități pur contingente cu distincția judecăți de experiență - judecăți de percepție, suntem conduși spre concluzia că prin formularea celei din urmă Kant a indicat modul cum se constituie cunoașterea noastră empirică - experiența - ca sistem de enunțuri cu valabilitate obiectivă, care au atributele universalității și necesității. Judecățile de percepție devin judecăți de experiență dacă ele sunt integrate într-un sistem ale cărui principii sunt a priori. Judecățile de experiență sunt elemente componente ale acelui sistem al cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care o are în vedere Kant între valoarea obiectivă a unei judecăți și universalitatea necesară a relației pe care o exprimă această judecată merită o subliniere specială. Dacă conceptele valabilitate obiectivă și universalitate necesară sunt pentru Kant sinonime, urmează că enunțurile care constituie sistemul științei au toate atributele universalității și necesității. Judecățile de percepție, în calitate de constatări privitoare la asociații constante între percepții, nu fac parte din acest sistem. Ele ar putea fi caracterizate drept „materia primă” pentru constituirea unei ierarhii de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prin integrarea judecății de percepție în sistemul care este știința naturii, adică prin transformarea ei din judecată de percepție în judecată de experiență. N O T E 1. Aici sunt utile două precizări. Prima este că, pentru Kant, din clasa enunțurilor care nu pot fi formulate independent de informațiile pe care le oferă simțurile (care sunt „bazate pe principii empirice”) aparțin științei numai cele ale căror obiecte pot fi construite în intuiție și pot primi, în consecință, o descriere matematică. A
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]