2,401 matches
-
Cine este statul?" enunțarea fiind organizată pornind de la acest punct de reper. Subiectul își poate tematiza astfel propriul enunț datorită faptului că sistemul limbii îi oferă structuri pertinente și că tematizarea nu este un fenomen extralingvistic. De asemenea, prezența subiectului enunțării este vizibilă în "eu". Dacă, în acest caz, eul este interpretat ca desemnându-l pe Ludovic al XIV-lea, aceasta se întâmplă datorită unor cunoștințe exterioare enunțului propriu-zis, deoarece în afara acestui context, eu îl poate desemna pe oricare alt individ
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
alt individ care ar enunța această propoziție; însă una dintre regulile limbii afirmă că o persoană nu se poate institui ca locutor decât desemnându-se drept eu. Limba posedă deci un element a cărui funcție este de a permite însușirea enunțării de către subiecți. S-ar putea obiecta că tematizarea și eul nu sunt decât fenomene marginale și că, în esență, limbajul trebuie analizat independent de faptul că le permite subiecților să producă acte de enunțare particulare. Desigur, este posibilă o dezbatere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
funcție este de a permite însușirea enunțării de către subiecți. S-ar putea obiecta că tematizarea și eul nu sunt decât fenomene marginale și că, în esență, limbajul trebuie analizat independent de faptul că le permite subiecților să producă acte de enunțare particulare. Desigur, este posibilă o dezbatere pentru determinarea unei limite a legitimității folosirii perspectivei enunțiative, însă toate teoriile întemeiate pe o perspectivă enunțiativă postulează faptul că nu ar exista o concepție adecvată privind structura limbajului dacă nu admitem că ea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pentru determinarea unei limite a legitimității folosirii perspectivei enunțiative, însă toate teoriile întemeiate pe o perspectivă enunțiativă postulează faptul că nu ar exista o concepție adecvată privind structura limbajului dacă nu admitem că ea este menită să facă posibil actul enunțării. 1.3. Situația de enunțare Noțiunea de situație de enunțare se află în centrul oricărei reflecții asupra enunțării. Este vorba despre un sistem de coordonate abstracte, de puncte de reper față de care trebuie să se construiască orice enunțare: și înainte de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
legitimității folosirii perspectivei enunțiative, însă toate teoriile întemeiate pe o perspectivă enunțiativă postulează faptul că nu ar exista o concepție adecvată privind structura limbajului dacă nu admitem că ea este menită să facă posibil actul enunțării. 1.3. Situația de enunțare Noțiunea de situație de enunțare se află în centrul oricărei reflecții asupra enunțării. Este vorba despre un sistem de coordonate abstracte, de puncte de reper față de care trebuie să se construiască orice enunțare: și înainte de toate, nu există enunțare fără
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
toate teoriile întemeiate pe o perspectivă enunțiativă postulează faptul că nu ar exista o concepție adecvată privind structura limbajului dacă nu admitem că ea este menită să facă posibil actul enunțării. 1.3. Situația de enunțare Noțiunea de situație de enunțare se află în centrul oricărei reflecții asupra enunțării. Este vorba despre un sistem de coordonate abstracte, de puncte de reper față de care trebuie să se construiască orice enunțare: și înainte de toate, nu există enunțare fără determinare personală și temporală. În
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
faptul că nu ar exista o concepție adecvată privind structura limbajului dacă nu admitem că ea este menită să facă posibil actul enunțării. 1.3. Situația de enunțare Noțiunea de situație de enunțare se află în centrul oricărei reflecții asupra enunțării. Este vorba despre un sistem de coordonate abstracte, de puncte de reper față de care trebuie să se construiască orice enunțare: și înainte de toate, nu există enunțare fără determinare personală și temporală. În acest cadru, categoriei persoanei îi sunt atribuite trei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
posibil actul enunțării. 1.3. Situația de enunțare Noțiunea de situație de enunțare se află în centrul oricărei reflecții asupra enunțării. Este vorba despre un sistem de coordonate abstracte, de puncte de reper față de care trebuie să se construiască orice enunțare: și înainte de toate, nu există enunțare fără determinare personală și temporală. În acest cadru, categoriei persoanei îi sunt atribuite trei poziții: de enunțător, de co-enunțător și de non-persoană: * poziția de enunțător este punctul de origine al coordonatelor enunțiative. În franceză
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de enunțare Noțiunea de situație de enunțare se află în centrul oricărei reflecții asupra enunțării. Este vorba despre un sistem de coordonate abstracte, de puncte de reper față de care trebuie să se construiască orice enunțare: și înainte de toate, nu există enunțare fără determinare personală și temporală. În acest cadru, categoriei persoanei îi sunt atribuite trei poziții: de enunțător, de co-enunțător și de non-persoană: * poziția de enunțător este punctul de origine al coordonatelor enunțiative. În franceză, marca sa este pronumele JE (EU
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cât și opuși. Termenul de "co-enunțător" nu este totuși lipsit de riscuri: nu trebuie să considerăm că cele două poziții sunt simetrice; * poziția non-persoanei corespunde entităților care sunt prezentate ca nefiind susceptibile să-și asume un enunț, un act de enunțare. Între această poziție și poziția enunțătorului și a co-enunțătorului există o relație de "ruptură". De aceea, E. Benveniste a preferat să vorbească despre "non-persoană", și nu despre " persoana a treia ", cum se obișnuia în tradiția gramaticală. Însă în ceea ce privește situația de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Între această poziție și poziția enunțătorului și a co-enunțătorului există o relație de "ruptură". De aceea, E. Benveniste a preferat să vorbească despre "non-persoană", și nu despre " persoana a treia ", cum se obișnuia în tradiția gramaticală. Însă în ceea ce privește situația de enunțare, problemele de terminologie se dovedesc rapid redutabile. Fără îndoială, din dorința de simplificare, în învățământul gimnazial, nu sistemul de coordonate lingvistice abstracte este numit "situație de enunțare", ci dispozitivul de comunicare concret în care se asociază locutorul, alocutarul (=destinatarul), momentul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
persoana a treia ", cum se obișnuia în tradiția gramaticală. Însă în ceea ce privește situația de enunțare, problemele de terminologie se dovedesc rapid redutabile. Fără îndoială, din dorința de simplificare, în învățământul gimnazial, nu sistemul de coordonate lingvistice abstracte este numit "situație de enunțare", ci dispozitivul de comunicare concret în care se asociază locutorul, alocutarul (=destinatarul), momentul și locul enunțării. O asemenea întrebuințare este evident echivocă. Să presupunem că, într-o seară, un jurnalist realizează un reportaj sportiv în camera sa de hotel pentru
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
terminologie se dovedesc rapid redutabile. Fără îndoială, din dorința de simplificare, în învățământul gimnazial, nu sistemul de coordonate lingvistice abstracte este numit "situație de enunțare", ci dispozitivul de comunicare concret în care se asociază locutorul, alocutarul (=destinatarul), momentul și locul enunțării. O asemenea întrebuințare este evident echivocă. Să presupunem că, într-o seară, un jurnalist realizează un reportaj sportiv în camera sa de hotel pentru un cotidian național. Care este "situația de enunțare" a articolului? Putem considera că ea este dată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se asociază locutorul, alocutarul (=destinatarul), momentul și locul enunțării. O asemenea întrebuințare este evident echivocă. Să presupunem că, într-o seară, un jurnalist realizează un reportaj sportiv în camera sa de hotel pentru un cotidian național. Care este "situația de enunțare" a articolului? Putem considera că ea este dată de jurnalistul care își scrie textul în cameră, într-un anume moment, pentru un anume public. În acest caz, numim "situație de enunțare" contextul empiric al producerii enunțului. Însă putem considera și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
hotel pentru un cotidian național. Care este "situația de enunțare" a articolului? Putem considera că ea este dată de jurnalistul care își scrie textul în cameră, într-un anume moment, pentru un anume public. În acest caz, numim "situație de enunțare" contextul empiric al producerii enunțului. Însă putem considera și că "situația de enunțare" este situația asociată acestui gen de reportaj: în acest caz, condițiile reale de producere a textului devin irelevante; ceea ce contează este punerea în relație a rolului jurnalistului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
considera că ea este dată de jurnalistul care își scrie textul în cameră, într-un anume moment, pentru un anume public. În acest caz, numim "situație de enunțare" contextul empiric al producerii enunțului. Însă putem considera și că "situația de enunțare" este situația asociată acestui gen de reportaj: în acest caz, condițiile reale de producere a textului devin irelevante; ceea ce contează este punerea în relație a rolului jurnalistului (care după ce ar fi asistat la meci, i-ar fi făcut o prezentare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar fi asistat la meci, i-ar fi făcut o prezentare și o evaluare) și a rolului cititorului (care ar fi interesat de acest sport) într-un reportaj inclus în tipul respectiv de ziar. În al doilea caz, "situația de enunțare" este situația implicată de cutare sau cutare gen de text, punerea în scenă a cuvântului. 1.4. Contextul producerii și scena de enunțare Când luăm în considerare fraze izolate extrase din conversații, distincția dintre cele două accepții ale "situației de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acest sport) într-un reportaj inclus în tipul respectiv de ziar. În al doilea caz, "situația de enunțare" este situația implicată de cutare sau cutare gen de text, punerea în scenă a cuvântului. 1.4. Contextul producerii și scena de enunțare Când luăm în considerare fraze izolate extrase din conversații, distincția dintre cele două accepții ale "situației de enunțare" poate părea complicată în mod inutil, însă lucru deosebit de clar în cazul textelor literare ea se impune pe îndată în abordarea textelor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este situația implicată de cutare sau cutare gen de text, punerea în scenă a cuvântului. 1.4. Contextul producerii și scena de enunțare Când luăm în considerare fraze izolate extrase din conversații, distincția dintre cele două accepții ale "situației de enunțare" poate părea complicată în mod inutil, însă lucru deosebit de clar în cazul textelor literare ea se impune pe îndată în abordarea textelor ce țin de genuri desprinse din situația imediată a cuvântului. De exemplu, regăsim aceeași ambiguitate și în cazul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în mod inutil, însă lucru deosebit de clar în cazul textelor literare ea se impune pe îndată în abordarea textelor ce țin de genuri desprinse din situația imediată a cuvântului. De exemplu, regăsim aceeași ambiguitate și în cazul romanului: situația de enunțare va fi și cea a activității de producere a unei opere, în circumstanțe specifice, de către un scriitor (Madame de La Fayette, Balzac...) și situația de enunțare narativă, adică scena pornind de la care povestirea pretinde că este produsă. Diferența clasică dintre "scriitor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
situația imediată a cuvântului. De exemplu, regăsim aceeași ambiguitate și în cazul romanului: situația de enunțare va fi și cea a activității de producere a unei opere, în circumstanțe specifice, de către un scriitor (Madame de La Fayette, Balzac...) și situația de enunțare narativă, adică scena pornind de la care povestirea pretinde că este produsă. Diferența clasică dintre "scriitor" și "narator" se bazează tocmai pe această discrepanță: primul este persoana François-René de Chateaubriand, al doilea instanța care susține enunțarea din René. Cititorul unui roman
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Fayette, Balzac...) și situația de enunțare narativă, adică scena pornind de la care povestirea pretinde că este produsă. Diferența clasică dintre "scriitor" și "narator" se bazează tocmai pe această discrepanță: primul este persoana François-René de Chateaubriand, al doilea instanța care susține enunțarea din René. Cititorul unui roman nu ia contact cu cel care a scris textul, cu persoana care este autorul textului, ci ocupă locul naratarului, loc atribuit de enunțare. Esența literaturii constă în faptul că nu pune în relație creatorul și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discrepanță: primul este persoana François-René de Chateaubriand, al doilea instanța care susține enunțarea din René. Cititorul unui roman nu ia contact cu cel care a scris textul, cu persoana care este autorul textului, ci ocupă locul naratarului, loc atribuit de enunțare. Esența literaturii constă în faptul că nu pune în relație creatorul și publicul decât prin punerea în scenă a instituției literare. Chiar dacă un roman se vrea autobiografic, eul naratorului este raportat la figura unui "narator", și nu la persoana care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și publicul decât prin punerea în scenă a instituției literare. Chiar dacă un roman se vrea autobiografic, eul naratorului este raportat la figura unui "narator", și nu la persoana care a scris cu adevărat textul, el provine dintr-o scenă de enunțare definită prin text. Spre deosebire de ceea ce lasă să se înțeleagă imageria romantică, textul literar nu este un "mesaj" care circulă de la sufletul autorului la cel al cititorului, ci un dispozitiv ritualizat, în care se distribuie roluri. Pentru a lămuri echivocul din cadrul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Spre deosebire de ceea ce lasă să se înțeleagă imageria romantică, textul literar nu este un "mesaj" care circulă de la sufletul autorului la cel al cititorului, ci un dispozitiv ritualizat, în care se distribuie roluri. Pentru a lămuri echivocul din cadrul sintagmei "situație de enunțare", cel mai bine ar fi ca noțiunea să fie lăsată în seama lingviștilor care analizează enunțurile dintr-un punct de vedere strict lingvistic. Când vine vorba despre texte (ce țin de "genuri", adică de dispozitive de comunicare definite socio-istoric), vom
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]