1,945 matches
-
activitate. Însuși conținutul său noțional, atât de variat, încearcă o împletire a domeniilor care o folosesc. Apoi, și noile teorii legate de cunoaștere arată că evoluția, din acest punct de vedere, este un proces discontinuu, cu tranziții, marcat de rupture epistemologice care, pentru a fi depășite impun renunțarea la raționamentele anterioare și clădirea altora noi, total diferite. Lucrarea intitulată “Tranziții de fază” își propune să sublinieze rolul fizicii- știință, în arealul științelor naturii (geografie, geologie, biologie,chimie). Granițele interdisciplinarității au fost
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
rapid abandonat în detrimentul altor proiecte mai puțin inspirate. De aceea, singura soluție pentru revigorarea teologică consta în restaurarea vechiului învățământ enciclopedic, cu valabila sa ierarhie a științelor în care studiul teologiei venea pe ultimul loc, după ce se însușiseră toate metodele epistemologice. Au fost necesari trei ani pentru ca proiectul de lege să ajungă la forurile legislative. În 1930, preluând o idee a lui Nae Ionescu, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române pretindea guvernanților să țină cont de propriile observații referitoare la învățământul universitar teologic
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
teză apare astfel pentru simplul motiv că tot ceea ce există în sfera cunoștinței umane aparține realității sensibile, actualului, dacă ne raportăm la terminologia naeionescienă, și nu virtualului. Dar realitatea mai poate semnifica și altceva, și anume o formă de existență epistemologică care corespunde unor planuri ontologice: actualul și virtualul. Dar realitatea sensibilă mai poate semnifica și realitatea de experiență personală. Prin urmare, realitatea poate fi cunoscută de ființa umană în două moduri: fie sub forma ei specifică, fie sub o anumită
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
la catehetică, omiletică, drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică: frumusețea divină arhetipală, frumusețea umană, frumusețea artei; relațiile dintre contemplația sensibilă, contemplația estetică și cea mistică; de asemenea autorul distinge relațiile dintre artist și opera sa, mai ales chestiunea kenozei
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
abolirii barierelor. Contribuția antropologiei se întemeiază în primul rând pe o metodologie privilegiată: ancheta de lungă durată pe teren, observația participativă, comunicarea directă cu subiecții sociali care au ei înșiși interpretarea lor despre lume. Ea se bazează apoi pe bogăția epistemologică care are istoria drept fundament, istorie care este totodată una a conceptelor și a ipotezelor teoretice. Studiul acestei istorii, cu prelungiri în preocupările noastre contemporane, este esențial, deoarece toate științele umaniste au la bază presupoziții antropologice, implicite în cele mai multe cazuri
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
legate de maternaj la locuitorii insulelor Bidjago din Guineea-Bissau, el va fi obligat să se intereseze de posedarea femeilor de spiritele defuncte masculine. În anii 1970, eforturile pentru a descifra realitatea socială din interior au dus la reinterpretarea, pe plan epistemologic, a experienței "de teren". Această reflecție a anchetatorului asupra lui însuși se va numi curând reflexivitate, o dimensiune critică ce apare azi drept un principiu fundamental al analizei transculturale. Eliminarea rolului anchetatorului în procesul de scriere al clasicilor antropologiei a
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
științific, fundamentat pe confruntarea unor argumente raționale, cu singura grijă de a desprinde legi, regularități, structuri. Ceea ce este în discuție azi este faptul de a ști dacă autonomizarea științei și cercetării introduce, în raport cu toate celelalte forme de cunoaștere, o falie epistemologică sau dacă o categorie izolată sub numele de "știință" nu este decât o formă relativă de cunoaștere printre toate celelalte forme de cunoaștere. Punctul de vedere istoricist, după care nu există nici un adevăr universal, ci numai enunțuri parțiale explicabile în
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și ocupă partea din față a scenei. Într-un portret schițat din trăsături largi de penel, putem afirma că empiriștii continuă să creadă în valoarea observațiilor, refuză rejudecarea "achizițiilor disciplinei" și se mențin, cel mai adesea, la distanță de discuțiile epistemologice. Dacă am citi dezbaterile din revistele cele mai de vârf, am putea crede că monografia etnografică descrierea cea mai completă posibil a unei unități sociale este depășită, cam ca romanul realist din secolul XIX în literatură, declarat muribund de atâtea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
două modele moraliste de filosofare politică? Așa cum au insistat Eva Erman și Niklas Möller, această afirmație destul de confuză - și în privința căreia Williams nu face nimic pentru a o dezambiguiza 59 - poate fi interpretată în mai multe sensuri, printre care unul epistemologic, unul conceptual, unul temporal (sau cauzal) și unul justificativ. Or, despre moraliști se poate spune că împărtășesc teza "priorității moralului asupra politicului" numai în sensul justificativ. Niciun moralist nu susține și nu a susținut, în mod evident, teze (atât de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
metafizica denotă și ele acest lucru. Problematizarea va fi, în acest context, cum sunt posibile matematica pură, fizica pură, metafizica, sau, într-o formulă generală: cum sunt posibile judecățile sintetice a priori? Se are în vedere posibilitatea acestora sub aspect epistemologic, nu psihologic. Sau, într-o formulare diferită, cum pot căpăta niște judecăți, care nu-și au izvorul în experiență, adică apriori și care nu sunt nici deducții logice, deci propoziții analitice, dreptul de valoare de cunoaștere obiectivă, respectiv judecăți sau
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
cunoaștere obiectivă, respectiv judecăți sau propoziții sintetice. În această problemă, fundamentală a gnoseologiei kantiene, sunt implicate distincțiile dintre analitic și sintetic, a priori și a posteriori. Prima distincție are o natură logică, iar cea de a doua este o disociere epistemologică. Distincția analitic-sintetic are o natură logică, deoarece în propozițiile analitice adevărul sau falsitatea derivă din semnificația termenilor propoziției, în timp ce propozițiile sintetice au un conținut factual. Pe de altă parte deosebirea dintre a priori și a posteriori este una epistemologică, între
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
disociere epistemologică. Distincția analitic-sintetic are o natură logică, deoarece în propozițiile analitice adevărul sau falsitatea derivă din semnificația termenilor propoziției, în timp ce propozițiile sintetice au un conținut factual. Pe de altă parte deosebirea dintre a priori și a posteriori este una epistemologică, între două tipuri de cunoaștere. Prin a priori Kant a avut în vedere cunoașterea independentă de experiență, dar nu sub aspectul genezei. El considera cunoașterea ca fiind dependentă, în ce privește originea, în totalitate de experiență. Numai că există un tip de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
calitativă, în general, și în studiile etnografice, în special. George Marcus, referindu-se la reflexibilitatea în etnografie, consideră că ea deschide noi posibilități: despărțirea de ideologia obiectivității, distanțarea și transparența realității conceptelor; necesitatea de a explora dimensiunile etice, politice și epistemologice ale cercetărilor etnografice, ca o parte integrală a producerii cunoștințelor despre alții. Există, conform autorului anterior citat, patru stiluri de reflexibilitate: - reflexibilitatea subiectivistă, care respinge principiul obiectivității și acordă cercetătorului, cu capacitățile lui autoreflexive și intuitiv empatice, cu experiențele lui
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
o fac posibilă, cum ar fi externalitatea observatorului, obiectivitatea tehnicilor utilizate etc.reflexibilitatea intertextuală ce vizează reprezentarea reprezentărilor existente în momentul cercetărilor etnografice de descoperire și de descriere a unor populații ce nu mai fuseseră studiate anterior; - reflexivitatea ca poziționare epistemologică și ca practică în cercetările etnografice feministe, care presupune luare în considerare a experienței subiective a cercetătorului, un anume esențialism retoric și apelul la logica binară (masculin/feminin, cultură/natură). Adăugăm că în studiile etnografice se face distincție între reflexibilitatea
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
singură condiție: să respecte codul deontologic profesional de efectuare a cercetărilor, ceea ce presupune calificare adecvată, corectitudine și obiectivitate. b) Componenta metodică. Este componenta metodelor, tehnicilor, procedeelor și instrumentelor de lucru, precum și a strategiilor de cercetare socială. c) Componenta de natură epistemologică. Este componenta de evaluare a rezultatelor cercetării și a construcției teoretice, în ultimă instanță de certificare a statutului științific al sociologiei. COMPARAREA NOȚIUNILOR DE METODOLOGIE ȘI METODĂ A teoretiza înseamnă, înainte de toate a ordona, a sistematiza rezultatele primare ale activității
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
fi modalitatea de înregistrare a datelor iar ca instrument de investigare - ghidul de observație. Apărută sub presiunea unor insuficiențe ale funcționării socialului, sociologia a evoluat prin proliferarea metodelor până la a-și contura metodologii de investigare bazate pe o anumita concepție epistemologică. Numărul metodelor fiind foarte mare, se impune utilizarea unor criterii de grupare prin care să se surprindă apropierea sau convergența lor. După criteriul temporal, Plano vorbește de metode longitudinale sau viziunea în lungime (biografia, studiul de caz, studiile panel etc.
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Goff) ale unei istorii particulare și reflectă o anumită semnificație a timpului care îl străbate și care îi asigură dinamica internă (în special prin unitățile narative reiterate). Această înțelegere a sistemului imaginarului nu putea să survină decât într-o paradigmă epistemologică generoasă și relativistă, ce a făcut posibilă ieșirea din cadrele "gândirii tari" ale "istoriei politice", pe care discursul filosofic al secolului XX în general o repudiază. În teoria actuală a imaginarului modernității, memoria colectivă, spre exemplu, nu mai e garantul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
istorie, pentru imaginea identitară pe care și-a stabilit-o, pentru locul ei în raportul cu alteritatea, oricare ar fi aceasta. Discursul științific istoriografic din secolul XX a participat el însuși în ce privește metodologiile și perspectiva filosofică asupra trecutului la experiența epistemologică a modernității; a oglindit dilemele socio-politice ale societății, precum și mutațiile valorice survenite la nivel ontologic în psihicul colectiv. Istoriografia, renunțând la a mai citi trecutul prin grila ideologică a "istoriei politice", a devenit o știință complexă și a intrat în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și filosofia istoriei propun un alt tip de discurs și o altă formă de lectură/narare a trecutului, fără a nega însă rolul jucat în continuare de direcția nomologică. Premisele acesteia - ontologică (trecutul este un obiect de studiu "exterior" istoricului), epistemologică (există un adevăr unic, care trebuie descoperit), pragmatică (istoria factualistă este singurul mod de a reconstrui trecutul exact așa cum a fost) (Topolsky 10) − sunt și astăzi acceptate de numeroși cercetători și oricum cunoscute și comentate pe mai departe în filosofia
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de creație 10. Prin urmare, opera e o formă a existenței narative liniare, a determinării sale în timp și este determinată de o formă dinamică a cunoașterii ce cuprinde expresiile spirituale ale conceptului de techné. Dacă opera prezintă o cunoaștere epistemologică a modului de aducere în existență a unui obiect, arta este o îndemânare artistică bazată pe imaginație și pe experiența ce duce la o formă sau o expresie finală a obiectului. Se creează un raport de auto-determinare între artist și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiectivitate de văz și de atingere care ajung, cu ajutorul contemplației, obiecte estetice. Când separăm creația de artă ne confruntăm cu o confuzie a descoperirii operei și a înțelegerii procesului de creație. Granița dintre artă și creație este dată de delimitarea epistemologică dintre arta ca activitate subiectivă și știința ca activitate științifică. Viața prin adevăr sau binele prin adevăr, ca virturți universale, nu pot fi oferite de procesul creativ ce este înțeles ca un subiectivism al faptelor. Creativitatea la nivel subiectiv este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fi însușite și de obiecte de ritual sau de obiecte ceremoniale. Viziunea platoniciană duce spre o insuficiența existențială a operei. Ele nu pot exista autonom întrucât caracteristica lor nu se poate realiza în afara implicației subiectului. Caracteristicile lor sunt de natură epistemologică și ontologică întrucât, prin intermediul lor se pot cunoaște și pot exista. Nu există ideea de autonomie absolută în cadrul artei. După cum deja am văzut, Platon consideră că artele sunt reprezentaționale și mimetice. Obiectele de artă sunt dependente ontologic și inferioare obiectelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
face să simțim imaginea mai activă în anumite tipuri de artă precum pictura, sculptura sau fotografia. Mai precis, în artele în care cuvintele lipsesc imaginea devine autoritară și conlucrează cu simbolicul artei. Artele vizuale folosesc imaginea ca înțelegere psihologică și epistemologică. Prin intermediul imaginii, subiectul se identifică cu lumea artistică, în timp ce lumea artistică este o prezentare a lumii reale sau fantastice. Imaginea intuițională este încărcată cu un înțeles care duce la efectul oglizii ce transferă subiectul în cadrul artei. Orice formă de judecată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lingvisticii, semnificantul ține de imagine sau de simbolulul cuvântului sau al reprezentării. Astfel, prezența devine prezență a prezenței doar prin înțelegerea simbolului prezenței. Prezența obiectului de artă nu poate fi prezență absolută fără absența prezenței sale transcendentale. Mai multe probleme epistemologice și ontologice sunt implicate în dimensiunea fenomenologică a teoriei substituției reprezentării, care duce la mai multe reprezentări prin intermediul prezenței ce funcționează ca substitut pentru reprezentare. Dimensiunea epistemologică poate fi reformulată în termenii unei critici veritabile a teoriei asemănării. Teoria asemănării
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]