3,970 matches
-
de Însuși titlul său, spre relevarea „drumului spre Marea Unire”, cu sublinierea „meritelor unei noi generații”, de care ținea și Iorga, animată de „valori spirituale”, suscitante de „solidaritate nouă a nației”, de un „nou ideal al acesteia”, față de „generația veche”, eroică prin actele Unirii și Independenței, dar și consumată de politicianism. Într-o atare orientare de mare demers istoriografic, constituirii Regatului i-au fost rezervate mai puțin de două pagini, „tradiționalistul” Iorga „neiertând”, se pare, „trecerea” obstinată de liberali a momentului
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
datorită numărului mare, școlile primare din București au fost Împărțite În grupe de câte zece unități, urmând ca serbările să se organizeze În trei locuri: la Șosea, În grădina Eliad și la Filaret. La toate grupele s-au recitat poezii eroice, s-au interpretat În cor cântece patriotice și s-au ținut cuvântări, imensul public spectator fiind Încântat de reprezentațiile copiilor. Pe lângă explicațiile referitoare la Întreita semnificație a zilei de 10 Mai, cei care au luat cuvântul au ținut să mulțumească
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
atelier de reparații radio. Sub pseudonimul pe care îl adoptă, cele dintâi versuri îi apar în 1933, la revista ,,Lanuri” din Mediaș. Mai colaborează la ,,Convorbiri literare”, „Crișul negru”, ,„Jurnalul literar”, ,,Luceafărul”, ,,Lumea nouă” (Sighișoara), ,,Naționalul nou”, ,,Pagini literare”, „România eroică”, „Transilvania”, „Tribuna Sibiului”, „Universul literar”. Biografiei puțin spectaculoase a lui S. îi corespund coordonate la fel de obișnuite pentru activitatea sa literară. În noiembrie 1935-octombrie 1936 scoate la Mediaș, împreună cu poetul Gheorghe Munteanu, revista ,,Darul”. Editorialul îi exprimă crezul cu privire la sentimentul național
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
care vine Papa (2002). Autorul pare să fi rămas fidel manierei sale, adaptându-și doar, cu zel oportunist, tematica la vremurile actuale. Reportajul îl reprezintă mult mai adecvat pe T. Sunt scrieri „la cerere”, vehiculând ideile propagandei oficiale despre „timpul eroic” al socialismului, cum se întâmplă în Altitudinea curajului (1974), Călătorie spre „Fructul Soarelui”. Prin noul destin al României (1987), Opțiunea Metrou (1989), pe când Duminica era ziua mea de plâns (1984) servește „obiectivele” politicii antioccidentale: indivizi care se întorc spăsiți în
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
act de returnare a agresivității asupra propriului său corp pe care „distrugându-l” își suprimă propria sa viață. 4) Procesul oblativ: în cazul acesta suicidul este interpretat ca un act sacrificial. Prin aceasta el corespunde cu tipurile de suicid altruist, eroic. 5) Procesul ludic: este cel în care suicidul ca o formă de factură sublimată a jocului cu moartea (sporturile extreme, cascadoria etc.). 6) Instinctul morții: explică actele de suicid ca pe o anumită înclinație sau dispoziție psihologică morbidă contrarie instinctului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la care se apelează în cazul unei morți inevitabile și care apare mult mai greu de suportat de către individ decât moartea pe care și-ar putea-o produce singur. e) Suicidul moral, este cel care se raportează la o datorie eroică de la care individul nu se poate sustrage decât cu prețul dezonoarei. f) Suicidul-elecție apare ca o stare psihică particulară caracterizată printr-o atracție irezistibilă a individului către moarte, dar care pentru ceilalți apare de neînțeles, ca un act absurd. Teoria
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anticetc " Definiții și înțelesuri antice" Desigur acestea sunt tacite sau explicate în limbaj alegoric și simbolic. Odată decriptate, pot fi „traduse” în limbajul științei moderne, aproximativ în felul următor. Înțelesul mitic și homeric. Curriculum înseamnă soarta predestinată să se autodesăvârșească eroic a omului în cursa sa de la naștere și până la moarte în conformitate cu Necesitatea inflexibilă (Ananke)28. Înțelesul pitagoreic. Curriculum este eleutheros paideia, educația liberă secretă, menită a-i apropia de oameni de zei de-a lungul mai multor vieți, în conformitate cu metempsihoza
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Bineînțeles, erau complet diferiți de pedagogi (paidagwgo"), care erau simpli sclavi de încredere. 16. Cf. W. Jäger, Paideia. Die Formung des griechischen Menschen, Berlin - Leipzig, 1934, vol. I, și Marrou, op. cit., vol. II, note. Despre educația lui Ahile pentru areté eroică, vezi explorarea noastră hermeneutică Mitul lui Chiron (Aramis, București, 2000). Vezi și R. Cohen, La Grèce et l’hellénisation du monde antique, PUF, col. „Clio”, Paris, 1948, pp. 309-310; A. Brenot, Recherches sur l’Ephébie attique et en particulier sur
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nave cosmice cu viteze superluminice etc. Copiii nu mai citesc poveștile lui Andersen, Creangă și ale fraților Grimm, ci aventurile lui Harry Potter. O uriașă literatură SF a orientat, în anii ’60-’80, privirile adulților spre viitor, cu grandioase epopei eroice despre cucerirea cosmosului și războaie intergalactice. Începând din anii ’90 au revenit la modă temele biblice. Însă locul Satanei a fost luat de „marile comploturi” și „conspirații împotriva lui Dumnezeu”, a papei și a religiei. Noii diavoli sunt pământeni (sau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
despre „rasele inferioare, în primul rând evreii”. Fiecare se pretinde „filantrop”, invocă autoritatea științei și își asumă drept misiune reeducarea întregii omeniri creând un „om nou”, arian sau sovieticus 4. Fiecare vizează, de asemenea, să suscite devotamentul entuziast și acte eroice impunând în același timp dreptul și datoria de a ucide. Pe de o parte, intensitatea crimei (camerele de gazare); pe de altă parte, o extindere fără egal (peste șaizeci de milioane de morți). Acest puternic grad de „conaturalitate” a fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ceilalți mineri. Cei 35000 de mineri alcătuiau o „mulțime psihologică” și un „suflet colectiv” (ca să folosesc câțiva dintre termenii consacrați de Gustave Le Bon în lucrarea sa de referință, Psihologia mulțimilor). Probabil că ei erau, măcar parțial, și o „mulțime eroică” (în schimb, în 14-15iunie 1990, cu prilejul celei mai violente mineriade din postcomunism, în care minerii - alții decât cei din 1977 - au maltratat studenți și, în general, pe oricine era bănuit a fi intelectual, aceștia s-au dovedit a fi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără cărăruie,/ Negru înflorește/ Nalt, împărătește”) din Baladă, Cioban murind, Manole vorbește zărilor, și, deopotrivă, reînvierea unui etos eroic, ce nu apune odată cu moartea lui Avram Iancu sau a lui Horea, Cloșca și Crișan, din Crăișor de munte, Trei umbre, noaptea, restituie emoții adevărate în marginea emoției colective, cu o perfectă intuire a tonalității participative. Totuși, meritul poetului este
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
antologii din precedentele, sumarul tot mai rarefiat al ciclurilor reluate indică ultima grilă a „actualităților” partinice. Principala marcă „realistă” a reprezentat-o, timp de un deceniu, reportajul versificat, așa-numita lirică epică, pretinzând a capta „pulsul” vieții noi prin fabulații eroice. Atât temele zilei - priorități de partid în consolidarea regimului -, cât și modelele de vers admise - de la metrul baladei populare la catrenele cu rimă regulată - se pot inventaria în variante standard, câte o imagine ingenioasă fiind anevoie de detectat: lupta pentru
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
din nou la domnie, Țepeș moare într-o luptă, ucis de ai săi, care îl luaseră drept turc. Pe lângă informațiile istorice conținute, povestirea despre Vlad Țepeș se impune prin elemente caracteristice literaturii medievale: satira, sarcasmul, ironia dialogurilor, tablouri grotești și eroice. Mai vechi probabil decât celelalte două versiuni, povestirile românești despre Vlad Țepeș s-au transmis doar pe cale orală, prezența lor, identificabilă ca sursă de inspirație, fiind atestată și prin recente cercetări de folclor în satele argeșene învecinate reședinței voievodale de la
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
instituite de Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca în teatrul lui
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
accesului la împlinire. Lupta pentru esențele transistorice revine sub forma umbrei omniprezente a Cetății, a cărei înrădăcinare în trecut apare ca unică pavază în fața turpitudinilor prezentului socialist, mergând de la degradare morală până la crimă. Dreptul la neuitare al „inocenților” capătă accente eroice și sensuri vizibil politice. Jocul cu umbre, subintitulat „roman (oarecum) parodic”, redactat în 1988, dar publicat abia în 2000, reia, cu nuanțe kafkiene, problematica reconstruirii identității prin recursul la memorie, în contextul anamnezei (aici, cu justificare terapeutică), al obsedantei vinovății
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
ale existenței; mitul iubirii, între retorica celebrării și „războiul” între sexe; scriitorul - magister ludi; impactul scriiturii asupra trăitului; intertextualitate, pastișa, ironie, „ordinul ironic” etc. „Cum poate viața să devină esențială?” este întrebarea la care încearcă să dea un răspuns eposul eroic. În jurul acestei interogații sunt construite părțile unui eseu, sintetizate în două sintagme preluate din Homer: „bărbații Ares” și „fabricanții de ecouri”. „Bărbații Ares”, metaforă pentru tipologia eroica, subsumează personaje ale vârstei mitice (Ghilgameș, Ahile, Ulise) și istorice (Alexandru Macedon, Cezar
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
să devină esențială?” este întrebarea la care încearcă să dea un răspuns eposul eroic. În jurul acestei interogații sunt construite părțile unui eseu, sintetizate în două sintagme preluate din Homer: „bărbații Ares” și „fabricanții de ecouri”. „Bărbații Ares”, metaforă pentru tipologia eroica, subsumează personaje ale vârstei mitice (Ghilgameș, Ahile, Ulise) și istorice (Alexandru Macedon, Cezar). Țintă vieții lor este exemplaritatea și dobândirea nemuririi. Nemurirea înseamnă înfrângerea limitelor temporale, precum în scenariul inițiatic din Epopeea lui Ghilgameș sau din basmul Tinerețe fără bătrânețe
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
România nouă”, „Universul”, „Ilustrațiunea română”, „Universul copiilor”, „Tribuna română”, „Săptămâna CFR”. În 1913 îi apare o traducere în versuri după Les Romanesques de Edmond Rostand și în 1914 întâiul volum de versuri, Leii de piatră. Următoarele culegeri de versuri sunt Eroice (1915), Poeme eroice (1915; premiat de Academia Română în urma raportului lui B. Delavrancea) și Suflet și uzină (1919). Este membru al Societății Scriitorilor Români din 1914, membru în conducerea SSR din 1919, membru al Societății Autorilor Dramatici Români din 1923. Figurează
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
Ilustrațiunea română”, „Universul copiilor”, „Tribuna română”, „Săptămâna CFR”. În 1913 îi apare o traducere în versuri după Les Romanesques de Edmond Rostand și în 1914 întâiul volum de versuri, Leii de piatră. Următoarele culegeri de versuri sunt Eroice (1915), Poeme eroice (1915; premiat de Academia Română în urma raportului lui B. Delavrancea) și Suflet și uzină (1919). Este membru al Societății Scriitorilor Români din 1914, membru în conducerea SSR din 1919, membru al Societății Autorilor Dramatici Români din 1923. Figurează ca redactor al
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
popas reflexiv, orice angajare sentimentală și, în general, se cantonează în orizontul ideilor comune, ca atunci când compune o imprecație la adresa idolului Aur. Limbajul este adecvat, colorat neologistic, într-o frazare abil retorică, ce dovedește o mare ușurință a versificării. Poeme eroice sunt, din acest motiv, mai puțin atinse de aerul vetust al altor producții contemporane de același gen, deși sunt în descendența accentuată a modelelor V. Cârlova, V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga. Nu întâmplător, autorul a fost înscris în continuarea
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
lirica franceză, din Ruy Blas de Victor Hugo, piesele L’ Aiglon de Edmond Rostand și Eriniile lui Leconte de Lisle, versuri de Alfred de Musset, François Coppée, Jean Richepin ș.a., precum și din poezia germană. SCRIERI: Leii de piatră, București, 1914; Eroice, București, 1915; ed. 2, îngr. Barbu Delavrancea, București, 1921; Poeme eroice, București, 1915; Pe-aicea nu se trece (în colaborare cu Corneliu Moldovanu), Iași, 1917; ed.3, București, 1938; Cupletele din celebra revistă „Di granda”, București, 1919; Suflet și uzină
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
de Edmond Rostand și Eriniile lui Leconte de Lisle, versuri de Alfred de Musset, François Coppée, Jean Richepin ș.a., precum și din poezia germană. SCRIERI: Leii de piatră, București, 1914; Eroice, București, 1915; ed. 2, îngr. Barbu Delavrancea, București, 1921; Poeme eroice, București, 1915; Pe-aicea nu se trece (în colaborare cu Corneliu Moldovanu), Iași, 1917; ed.3, București, 1938; Cupletele din celebra revistă „Di granda”, București, 1919; Suflet și uzină, București, 1919; O noapte la Mircești (în colaborare cu Alfred Moșoiu
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
1937; Barbă-Roșie, București, 1940; Cruciada noastră, București, 1942; Războiul nostru sfânt pentru țară și cruce, București, 1943; Crăiasa piticilor, București, 1945. Traduceri: Edmond Rostand, Romanțioșii, București, 1913. Repere bibliografice: G. Topîrceanu, „Leii de piatră”, VR, 1913, 11-12; G. Topîrceanu, „Poeme eroice”, VR, 1915, 11-12; Paul I. Prodan, Teatrul românesc în război, București, 1921, 56-58; Aderca, Contribuții, I, 471-472; Ion Marin Sadoveanu, „Bizanț”, G, 1925, 8; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 219-223; Ion Anestin, „Maria din Mangop”, VRA, 1933, 306; Lovinescu
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
București, 1981; Autografe, București, 1983; Intrarea în pădure, București, 1984; În grădina de lumină, București, 1984; Pasteluri și balade, București, 1987; Un caz neobișnuit, București, 1989; Descoperirea păsării Sitela, pref. George Macovescu, București, 1989; Cristalul de sare, București, 1990. Antologii: Eroica, București, 1984 (în colaborare cu Cornel Popescu). Traduceri: James Hilton, Scadența destinului, București, 1940, Stella Monsell, Craiova, 1994; Lajos de Zilahy, Pijamaua neagră, București, 1941. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 858, Ist. lit. (1982), 944; Radu Tudoran, „Hai cu
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]