29,871 matches
-
imagistică, tridimensională posibil, dacă între timp nu se va fi inventat și genul de tehnica de filmare în care spectatorul se vede înconjurat de eroii fantasticului serial, alături de Rastignac și baronul de Nucingen; concret, în film, devenind acum și mirosul eroilor și locurilor în care se desfășoară acțiunea; cum mirosea, de exemplu, cabaretul parizian Very, unde, alături, prin peretele subțire al localului se auzea clar conversația celor patru ași ai lumii gazetărești, Bixiou, Blondet, Finot, Couturier; ce parfum folosea prințesa de
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
speculații. Vorbește, cred că Blondet, în separeul cabaretului Very, alături de Finot, Bixiou, Couturier, conversație reprodusa de Autor care o aude prin peretele despărțitor împărțind în două salonul mare al cabaretului. După o frază lungă, pe teme economice. ..."Rezultă, - trage concluzia eroul balzacian, - un simplu adevăr pecuniar pe care nu l-am văzut scris nicăieri... - Care? făcu Bixiou. - Debitorul este mai tare decît creditorul. - Oh! exclama Blondet, eu, in ce ai spus, văd parafrazaraea unei vorbe de-a lui Montesquieu, vorba în
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
care ar trebui s-o dezvolte orice scriitor - și anume: a fi de folos poporului. Artă este o misiune, rămîne mereu în picioare comandamentul poetului vates, vestitor al izbînzilor vremii lui. Să te bați la Troia e fără sens astăzi, eroii sînt la cîmp, în uzine, în mine, în văzduh". Și tot Divinul critic, captiv al "actualizării" redundanțe și al festivismului vacuu: "O poză este și aceea de a scrie pentru ămîineă. Toți mării creatori au scris pentru ziua de ăaziă
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
se amuză un om fără însușiri Totò Istrati, "memorialistul" și, în ultima parte, personajul principal al românului este un om fără însușiri. Are și o figură ștearsă și ochi deschiși la culoare, aproape albi, complet inexpresivi. Spre deosebire însă de eroul lui Musil, el își trăiește nimicnicia cu un fel de fervoare. Și-o etalează, este mândru de ea și, oricum, o folosește că pe un sistem de protecție, dizolvându-se în peisajul social ori de câte ori simte un pericol. Marea și aproape
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
să se dezbrace și apoi îl îndeamnă să vină într-un salon în care de fapt așteaptă mai mulți musafiri cu figuri grave, instalați în fotolii. Această întâmplare era povestita uneori în cafenelele Bucureștiului interbelic că o întâmplare reală, numele eroilor diferind de la un povestitor la altul. Dacă facem un efort de memorie culturală, ne "aducem aminte" că și alte episoade din român au circulat inițial că folclor citadin. Petru Dumitriu a colecționat acest folclor și l-a prelucrat. Dintr-o
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
a științelor de toate felurile, numai fabule, personaje, scenarii, perspectiva și așa mai departe. Poveștile au invadat laboratoare, tratate de psihologie, chestionare de sociologie, ecuații matematice, si mai știu eu ce soft bazat și el pe vreo intrigă buclucașa, cu eroi dar și personaje negative (virușii). Dar toate acestea s-au petrecut cu un preț. Povestea a fugit, de fapt, din literatura. Aciuîndu-se prin alte sălașuri intelectuale, a dispărut de unde îi era, la drept vorbind, locul. Din române, din nuvele, din
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
a auzit-o vreodată cu adevarat, dar în mod cert a transfigurat-o în muzică să. Cu o teribilă candoare în priviri și un suav mister al gesturilor, vrăjind clapele pianului într-o plutire continuă excelent cinematografiata de Lajos Koltai, eroul interpretat de Tim Roth își permite să se desprindă de viață cu seninătate căci a cum spune personajul a "Toate au un sfîrșit și nimic nu-i infinit". Doar legendă, doar artă, doar filmul...
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
află, într-o zi: De Chine șont venus leș pihis longs et souples Qui n'ont qu'une seule aile et qui volent par couples... * Nu știu de ce, nu terminasem schița. Peste nici un an, Z.,pe care-l alesesem că erou al ei, murise de-a binelea, otrăvindu-se cu verde de Paris. De-atunci, știu cîta încărcătură ucigașa sau rău prevestitoare pot conține în ele cuvintele, mai ales cînd sînt inspirat scrise.
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
acestui Țesu da seama textul însuși: "Mitologia ne îngăduie să vedem cât de curvari erau zeii greci ai Olimpului. Miturile grecești sunt un amestec de puritate și bestialitate. Zeii se culcă cu muritoarele, zeițele își dispută amanții dând naștere la eroi, semieroi și damnați (sic!, din nou) într-o amestecătura în care cu greu te descurci. Olimpul celest pare o copie destul de fidelă a dorințelor și perversiunilor omenești. Găsim în mitologie și o zeița care trebuia să rămână virgina: Artemis. Dar
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
i se încredință potolirea răscoalei în județele Teleorman și Vlasca, pentru că ar fi evitat asasinatele că în județul Iași, unde era prefect. Cum Stere fusese nihilist în Basarabia și deținut în exil siberian timp de opt ani, (Elisa mărturisește că eroul nu a povestit nimic despre acele întîmplări apoi relatate cu har în românul sau), "regele Carol avea împotriva lui Stere toate prejudecățile și a rămas cu ele pînă la urmă și niciodată nu a admis să facă parte din vreun
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
lasă păgubaș pe un general precum și pe poporul său,...un general, catolic, probabil, care, la cuvîntul de onoare dat de inamic, se duce la întîlnirea cu inamicul, care inamic, rînjind în modul cel mai animalic, îl execută pe loc pe erou... Și mai este un lucru, pe lîngă aceste restituiri și întîmplări tragice. Viitorul însuși va scoate din catastifele sale notița de plată. Ce va trebui plătit, se va plăti, musai. Mă gîndesc la politologii români care confundă mitul cu realitatea
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
o oarecare distanță, literar vorbind, față de realitățile post-decembriste, să le dea răgaz, acestora, să-și precizeze cursul și fizionomia. Este adevărat că nu doar lumea de dupa 1989 apare în român, ci și aceea dinainte, din anii ultimi ai regimului Ceaușescu, eroii aparținând în egală măsură, putem spune, și unei epoci și celeilalte. Dar aceea dinainte îi era scriitorului cunoscută, elucidata, o înfățișase în românele care-i creaseră faima de critic aproape pe fata al totalitarismului, pe când aceasta de sub ochii noștri, cu
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
nu mai pot suporta: întreaga mizerie din jur se insinuează în mine, clipă de clipă, mă umilește...." "", acestea sunt cuvintele cu care românul începe, dar ar fi putut să se și încheie cu ele, simetric, pentru că rezumă, anticipator, însuși destinul eroului, condiția să incertă pe care nicicum, până la sfârșit, nu și-o poate clarifica. Acest Matei Popa, ziaristul post-revoluționar (tot ziarist era, ne amintim, eroul-povestitor din Fetele tăcerii), nu este, într-adevăr, un învins, nici înainte de ^89, nici după aceea, pentru că
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
atacase în numele dreptății și adevărului. Le rezista chiar dacă aceștia scot la iveală dosare mistificate despre trecutul său, îi incendiază locuința ș.a.m.d. Le rezista dar nu-i învinge, mafia securistica și "clonele de activiști" proliferând mai departe implacabil. Destinul eroului, acest om al vremii noastre, "nici învins, nici învingător", este proiectat pe marele ecran social, cartea nerestrângându-se numai la cazul său ci producând una dintre cele mai cuprinzătoare și mai elocvențe imagini ale lumii care ne conține. O lume
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
mult mai mult decît o impresionantă și ingenioasă utilizare a efectelor speciale. Există așadar cîteva elemente abil îmbinate. Povestea în sine este o sinteză a cîtorva genuri cu succes garantat la public. Mumia este un film de aventuri devreme ce eroii trec prin peripeții nenumărate în căutarea unei comori. Este un film istoric a vezi plasarea prologului în Egiptul antic, precum și aură de legendă ce învăluie totul a ce asigură suficientă culoare locală și exotism. Este un horror, ceea ce crează fiori
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
film de suspense atîta timp cît puterea răului pare a fi invincibila și se multiplică la nesfîrșit. Este, în sfîrșit, un film parodic în măsura în care încordarea și tensiunea acțiunii fiind uneori întrerupte prin intermediul unor replici ce pun sub semnul întrebării dacă eroii înșiși se iau în serios au ba. Fiecare dintre genurile enumerate mai sus este tratat în mod echilibrat, în așa fel încît să nu existe nici un fel de discrepanta. Paliere aparținînd unor zone diferite capătă coerentă în ansamblu, ceea ce nu
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
cea mare, află vestea la radioul din mașină... Exemplificările ar putea continua a dar cele de pînă acum par a fi suficiente spre a sugera procedeul folosit de autor în această cronologie a secolului: istoria este una prin excelență germană, eroii ei șunt oameni de rînd, (cu cîteva rare excepții a între care, apariția scriitorilor Ernst Junger și Erich Maria Remarque, într-un dialog cvasiimaginar, sau momentul îngenunchierii lui Willy Brandt în fața memorialului victimelor revoltei din ghettoul varșovian...). Episoadele autobiografice șunt
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
Novicov 8), rețin mai întîi opinia lui Tudor Vianu: scriitorul rus "continuă linia românului romantic și a viziunii lui despre om, dar cu o știință într-atît mai adîncă a sufletului omenesc, a laturilor lui cele (sic!) mai obscure, încît psihologia eroilor romantici apare în comparație mult mai schematica și convențională". Dostoievski "a sporit enorm, în lumea modernă, imaginația durerii", fiind "unul dintre cei mai mari tragici ai omenirii, egalul lui Eschil și Sofocle, al lui Dante și Shakespeare"9). Observațiilor criticului
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
lui G. Călinescu - întrucît despre el este vorba -, prin "delir de introspecție", în timp ce Raskolnikov e "un bolnav, produs al unei societăți în descompunere". Cu bizară superficialitate, acelasi critic decretă: "Mîskin nu e la înălțimea lui Don Quijote care, acela, e un erou pozitiv. Don Quijote lupta, deși în numele unui ideal himeric, Mîskin e un contemplativ, un confesor gentil, un Isus (sic) printre cupe de șampanie". Minat de acelasi duh potrivnic, G. Călinescu insinuează că starețul Zosima ar avea concepții atee (!), iar creatorul personajului
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
268, 277, 294, 392 etc.)! Mai grav este că, atunci cînd, precum mortarul, frazele autorului se strecoară printre extinsele excerpte, cititorul avizat sesizează adeseori un amatorism naiv gen: "Așadar, crizele sale de epilepsie șunt la originea epilepsiei prințului Mâschin (sic!), eroul principal (sic!) din Idiotul" (p.21) ori: "Dumnezeu a întors, spre bine, pînă și epilepsia lui Dostoevschi" (p. 191)! În loc de exegeza, Paulin Lecca grupează, la un moment dat, citatele "pe puncte" (în cap. Combaterea hulitorului), nu altfel decît ar fi
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Lucrurile nu se vor relua de unde au fost lăsate - dovadă stă scurta carieră politică a unchiului vechi liberal, lipsită de strălucirea pe care ar fi putut, odinioară, s-o aibă - iar calitatea oamenilor e în schimbare, și nu spre bine. Eroi care nu au făcut caz de rezistența lor, ca Ioana Bassarab, cunoscută graficiană dintre războaie, sunt uitați, ca să le facă loc oportuniștilor de vremuri noi. Dezamăgirile de soiul ăsta sunt presărate peste tot, în carte, de cele mai multe ori fără ranchiună
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
strategie de PR folosită și în cazul accidentului de la Innsbruck, dezvăluie experții în comunicare. Și atunci și acum, copiii au jucat un rol important în ecuație. Atunci, Șerban Huidu i-a apărat pe copiii de pe pârtie, și a fost un erou, acum a fost un părinte grijului.
De ce vrea Huidu să plătească pentru fapta sa () [Corola-journal/Journalistic/24881_a_26206]
-
visceralitatea marginală, George Cușnarencu, în Trandafirul tăcerii depline, fructifică conspiraționismul spectacular. Sau Gheorghe Crăciun, în Pupa russa, folosea momentul istoric pentru anihilarea mecanismului revelat al corporalității. Ingenioasă era opțiunea lui Bogdan Suceavă din Noaptea când cineva a murit pentru tine. Eroul lui Suceavă are conștiința că „trebuie să scrie” despre participarea la evenimente, iar confesiunea live, fluidă, dinamică, a dat primul roman al Revoluției cu brumă de autenticitate. Nu doar perspectiva e aici importantă, cât limbajul. I se potrivește literaturii noastre
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
ale naturii câte am găsit în armată”) și apoi Revoluția însăși, la care protagonistul nu poate participa direct, din pricina unui accident stupid. Internat în spital în timpul evenimentelor, el nu poate ieși, pentru că ar fi dezertor, iar rănit, el devine un erou fără voie în deruta generalizată. Contează, așadar, felul în care i se interzice individului, prin farsele destinului, activarea memoriei istorice. De acest timp al neparticipării se ocupă foarte bine Adrian Buz cu asupra de măsură, populându-l cu personaje și
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
au trăit, de fapt, majoritatea martorilor, cei fără victime în familie, fără experiența accidentelor biografice. Ideea e că toți participanții la un miracol istoric, cum a fost 1989, repede dezumflat, au ales să stea deoparte, scârbiți sau dezorientați. De aceea eroul lui Adrian Buz găsește „adăpostul benefic în indiferență”, firește, blamabil moral, dar unică soluție a receptării istoriei contrafăcute. Nu întâmplător protagonistul are de gând să scrie istoria dramatică a Bucovinei „contaminat de literatura memorialistică”, ca și cum, prin reorientarea spre un moment
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]