1,416 matches
-
un as al aerului cu nouă victorii la activ, a fost declarat dispărut în misiune la sfârșitul zilei. El a fost văzut ultima oară urmărit de trei avioane germane de vânătoare. Trupul său nu a fost recuperat. Una dintre ultimele escadrile britanice care au mai continuat lupta (restul trebuind să se retragă la baze datorită terminării combustibilului și a muniției), a fost escadrila 54, al cărei comandant, Colin Falkland Gray, a reușit să mai doboare un Bf 110. În vreme ce KG 53
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
ultima oară urmărit de trei avioane germane de vânătoare. Trupul său nu a fost recuperat. Una dintre ultimele escadrile britanice care au mai continuat lupta (restul trebuind să se retragă la baze datorită terminării combustibilului și a muniției), a fost escadrila 54, al cărei comandant, Colin Falkland Gray, a reușit să mai doboare un Bf 110. În vreme ce KG 53 se retrăgea spre mare, bombardierele germane și-au lansat încărcătura la întâmplare. Aproximativ 32 de bombe au căzut asupra orașului Shoeburyness. Au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au parașutat și au fost salvați de vase britanice, ridicând numărul total al prizonierilor la nouă. Pierderile relativ scăzute ale grupului în fața atacurilor britanice s-au datorat în principal determinării în luptă a avioanelor de escortă din ZG 26. Această escadrilă de avioane grele de vânătoare a pierdut șapte Bf 110, alte șase fiind avariate. Escadrila 501 a încercat să atace KG 2 deaspura orașului Herne Bay. Cele 15 avioane Hurricane ale RAF au fost blocate de escortele germane Bf 109
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
nouă. Pierderile relativ scăzute ale grupului în fața atacurilor britanice s-au datorat în principal determinării în luptă a avioanelor de escortă din ZG 26. Această escadrilă de avioane grele de vânătoare a pierdut șapte Bf 110, alte șase fiind avariate. Escadrila 501 a încercat să atace KG 2 deaspura orașului Herne Bay. Cele 15 avioane Hurricane ale RAF au fost blocate de escortele germane Bf 109. Avioanele RAF au fost la rândul lor atacați de germanii din II./JG 51. Un
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Restul de 886 de misiuni au fost executate pe timp de zi de cele 861 avioane de vânătoare Spitfire, Hurricane, Defiant și Gladiator aflate în stare de funcționare. Numărul de misiuni operaționale per avioane funcționale a variat însă de la o escadrilă la alta. Grupurile 12 și 13 din centrul și nordul țării, care numărau o treime dintre avioanele de vânătoare funcționale, au executat doar 129 de misiuni de zi, (adică 15% din total), și dintre acestea doar 3 au luat efectiv
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
trimis în luptă o treime dintre avioanele sale funcționale, executând 600 de misiuni, adică mai mult de două treimi din numărul total de misiuni. Fiecare avion Spitfire sau Hurricane participant la lupte a executat în medie 1,7 misiuni operaționale. Escadrila 43 a executat cele mai multe misiuni - 63 de oprațiuni, inclusiv primele cinci ale zilei. Doar 403 din numărul total de misiuni (aproximativ 45%) ale Fighter Command au avut ca țintă cele trei raiduri importante ale bombardierelor germane. 56 de misiuni (peste
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
zboruri de patrulare pentru apărarea transporturilor maritime. Cea mai mare parte a restului de 427 de misiuni (aproximativ 49%) au avut ca obiective avioanele germane de recunoaștere. Britanicii au trimis împotriva a câte două avioane de recunoaștere germane câte o escadrilă de vânătoare. Numărul mare de avioane de vânătoare trimise în misiuni împotriva avioanelor de recunoaștere nu a fost o greșeală. Avioanele de recunoaștere germane au fost silite să zboare la altitudini mai mari, ceea ce a redus posibilitatea executării unor fotografii
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Jos 1.815 avioane de luptă, 487 de avioane de transport și 50 de planoare. Asaltul împotriva spațiului aerian belgian urma să fie declanșat de "IV. Fliegerkorps" (Corpurile aeriene IV) comandate de generalul Alfred Keller. Aceste corpuri erau formate din escadrila de vânătoare "Lehrgeschwader 1" (Stab. I., II., III., IV.), escadrilele de bombardiere "Kampfgeschwader 30" (Stab. I., II., III.) și "Kampfgeschwader 27" (Stab III.). Pe 10 mai, Keller comanda 363 avioane (224 în funcțiune). În sprijinul lui au fost repartizate aparatele
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
transport și 50 de planoare. Asaltul împotriva spațiului aerian belgian urma să fie declanșat de "IV. Fliegerkorps" (Corpurile aeriene IV) comandate de generalul Alfred Keller. Aceste corpuri erau formate din escadrila de vânătoare "Lehrgeschwader 1" (Stab. I., II., III., IV.), escadrilele de bombardiere "Kampfgeschwader 30" (Stab. I., II., III.) și "Kampfgeschwader 27" (Stab III.). Pe 10 mai, Keller comanda 363 avioane (224 în funcțiune). În sprijinul lui au fost repartizate aparatele de zbor ale "VIII. Fliegerkorps" comandate de Wolfram von Richthofen
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
KG 77 și a comandantul Johann-Volkmar Fisser, a cărui contribuție a fost subliniată de generalul Wilhelm Speidel. KG 77 a distrus principalele baze ale AéMI, la aceasta contribuind și KG 54. Avioanele de vânătoare ale JG 27 au distrus două escadrile belgiene la Neerhespen. În după-amiaza aceleași zile, I./St.G 2 a distrus 9 dintre cele 15 avioane Fiat CR.42 de la Brusthem. La Schaffen-Diest, 3 Hawker Hurricane din escadrila 2/I/2 au fost distruse și alte șase avariate
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
54. Avioanele de vânătoare ale JG 27 au distrus două escadrile belgiene la Neerhespen. În după-amiaza aceleași zile, I./St.G 2 a distrus 9 dintre cele 15 avioane Fiat CR.42 de la Brusthem. La Schaffen-Diest, 3 Hawker Hurricane din escadrila 2/I/2 au fost distruse și alte șase avariate de un val de bombardiere Heinkel He 111 în timpul procesului de decolare. Alte două avioane de vânătoare au fost distruse în timpul prăbușirii hangarelor. La aeroportul Nivelles, alte 13 avioane CR42
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
comandanților belgieni. Între timp, în sectorul central, belgienii, după ce nu au reușit să își refacă frontul prin atacuri ale forțelor terestre, au încercat să distrugă prin raiduri aeriene pozițiile germanilor și podurile pe care le cuceriseră pe 11 mai. O escadrilă de aviație, care a încercat să atace pozițiile germane, a pierdut unspezece din cele doisprezece avioane în timpul unui raid. Contraatacurile aeriene ale germanilor au fost conduse de "Jagdgeschwader 26", care a revendicat 82 de victorii aeriene în perioada 11-13 mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
acea zi, patru nu s-au mai reîntors la baze. În același timp, jurnalul de front al Corpului de armate XIX afirma că, datorită activității vânătorii aliate, „Corpul nu mai are la dispoziției propria cercetare cu rază lungă de acțiune... [Escadrilele de cercetare] nu mai sunt capabile să desfășoare cercetarea viguroasă, extinsă pentru că, datorită pierderilor, jumătarte dintre avioane nu mai sunt disponibile”." Cea mai importantă luptă care a fost declanșată pe 12 mai a fost bătălia de la Hannut (12-14 mai). În vreme ce
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
12 noiembrie 1992, Paris) a fost un pilot militar român care a luptat în al Doilea Război Mondial, impunându-se ca unul dintre așii aviației de vânătoare române. Vizanty s-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, iar ulterior în luptele disproporționate duse contra aviației de bombardament americane din vara anului 1944 pentru apărarea Capitalei și a zonei petroliere Ploiești, în calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane de fabricație românească IAR 80
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
prima bătălie de pe Lacurile Mazurice din septembrie, contra Armatei a VIII-a germane, rușii aveau un minimum de 428 de batalioane de infanterie, adică echivalentul a 27 de divizii de infanterie peste 560.000 de soldați, plus peste 250 de escadrile de cavalerie; un număr mare de unități de suport în general mult peste 600.000 de oameni; și aceasta în ciuda pierderii a 200.000 de soldați în bătăliile de la Stallupönen, Gumbinnen și Tannenberg. Astfel, numărul minim de soldați ruși ce
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
Campania terestră ce a urmat, ca și cea navală, a fost un eșec și trupele de uscat a trebuit să fie evacuate de pe peninsula Gallipoli de către de Robeck în noaptea de 8 ianuarie 1916. Ulterior, el a devenit comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote și apoi comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote. După război, de Robeck a devenit comandant suprem al Flotei Mediteraneene și înalt comisar în Turcia, după care comandant suprem alFlotei Atlanticului. Născut
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
un eșec și trupele de uscat a trebuit să fie evacuate de pe peninsula Gallipoli de către de Robeck în noaptea de 8 ianuarie 1916. Ulterior, el a devenit comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote și apoi comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote. După război, de Robeck a devenit comandant suprem al Flotei Mediteraneene și înalt comisar în Turcia, după care comandant suprem alFlotei Atlanticului. Născut ca fiu al lui John Henry Edward Fock, al IV-lea
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
lui Zoë Sophia Charlotte Fock (născută Burton), de Robeck a intrat în Marina Regală drept cadet pe vasul-școală HMS "Britannia" la 15 iulie 1875. Promovat la rang de aspirant la 27 iulie 1878, a trecut pe fregata HMS "Shannon" din Escadrila Canalului în iulie 1878 și apoi s-a transferat la vasul-școală HMS "St Vincent" din Portsmouth în aprilie 1882. Înaintat la gradul de sublocotenent la 27 iulie 1882, a trecut la vasul-școală de artilerie HMS "Excellent" în august 1882 înainte de
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
vasul-școală de artilerie HMS "Excellent" în august 1882 înainte de a se transfera pe canoniera HMS "Espoir" din China în august 1883. Înaintat în gradul de locotenent la 30 septembrie 1885, s-a transferat pe cuirasatul HMS "Audacious", nava-amiral a comandantului escadrilei din China la începutul lui 1886, pe bricul HMS "Seaflower" în martie 1887 și pe cuirasatul HMS "Agincourt", nava-amiral a Escadrilei Canalului, în noiembrie 1887. Apoi a trecut în echipajul vasului-școală HMS "Britannia" în septembrie 1888 și apoi s-a
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
Înaintat în gradul de locotenent la 30 septembrie 1885, s-a transferat pe cuirasatul HMS "Audacious", nava-amiral a comandantului escadrilei din China la începutul lui 1886, pe bricul HMS "Seaflower" în martie 1887 și pe cuirasatul HMS "Agincourt", nava-amiral a Escadrilei Canalului, în noiembrie 1887. Apoi a trecut în echipajul vasului-școală HMS "Britannia" în septembrie 1888 și apoi s-a transferat pe crucișătorul blindat HMS "Imperieuse", nava-amiral din China, în ianuarie 1891 înainte de a reveni pe HMS "Britannia" în august 1893
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
și apoi ofițer inspector la școlile de instrucție de băieți în ianuarie 1910. Înaintat în gradul de contraamiral la 1 decembrie 1911, a devenit amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare în aprilie 1912. De Robeck a primit comanda Escadrilei 9 Crucișătoare, nava-amiral fiind crucișătorul HMS "Amphitrite" în august 1914, imediat după izbucnirea Primului Război Mondial, și a capturat vasele germane SS "Schleisen" și SS "Graecia". De Robeck a devenit apoi secundul amiralului Sackville Carden, al Escadrilei Mediteranei de Est, adică al
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
De Robeck a primit comanda Escadrilei 9 Crucișătoare, nava-amiral fiind crucișătorul HMS "Amphitrite" în august 1914, imediat după izbucnirea Primului Război Mondial, și a capturat vasele germane SS "Schleisen" și SS "Graecia". De Robeck a devenit apoi secundul amiralului Sackville Carden, al Escadrilei Mediteranei de Est, adică al forțelor navale aliate din Dardanele, pe vasul HMS "Vengeance", în februarie 1915. Sackville Carden a primit instrucțiuni să forțeze strâmtoarea și să împingă spre Constantinopol: a făcut o încercare de a realiza aceasta la 19
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
de Cavaler Comandor pentru serviciul prestat în campania Gallipoli la 1 ianuarie 1916, Trupele lui Hamilton a trebuit să fie scoase de pe peninsula Gallipoli de către de Robeck în noaptea de 8 ianuarie 1916. De Robeck a devenit ulterior comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote, cu nava amiral HMS "Britannia", în mai 1916 și comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote, cu nava-amiral HMS "King George V", în noiembrie 1916. A fost înaintat la gradul de viceamiral
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
să fie scoase de pe peninsula Gallipoli de către de Robeck în noaptea de 8 ianuarie 1916. De Robeck a devenit ulterior comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote, cu nava amiral HMS "Britannia", în mai 1916 și comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote, cu nava-amiral HMS "King George V", în noiembrie 1916. A fost înaintat la gradul de viceamiral la 17 mai 1917. Decorat cu Ordinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe în grad de Mare Cruce la
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
Ca răspuns, regele francez Ludovic al XV-lea a trimis șase regimente către Nouă Franța sub comanda braronului Dieskau în 1755. Britanicii, intenționând să blocheze porturile franceze , în februarie 1755, flota franceză naviga deja. Amirarul Edward Hawke a comandant o escadrilă rapidă în zona pentru a-i intercepta pe francezi. La 8 iunie, Edward Boscawen a ordonat tragerea în corabia franceză Alcide, capturând-o cu încă două corăbii. Britanicii au hărțuit transportul maritim francez, sechestrând corăbiile și capturandu-i pe marinari
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]