2,823 matches
-
COMOROȘAN, Sorin (17.VII.1927, Teregova, j. Caraș-Severin), eseist și prozator. Este fiul Elenei (n. Pârvulescu) și al lui Aurelian Comoroșan, jurist. A absolvit școala primară în comuna natală, iar cursurile secundare le face la liceele „Traian Doda” din Caransebeș și „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara, după care urmează Facultatea
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
CONSTANTINESCU, Clitus (5.III.1905, Agighiol, j. Tulcea - 20.I.1977, București), prozator, poet și eseist. Este fiul Ecaterinei și al lui Iordan Constantinescu, învățători. După ce urmează la Iași școala primară și Liceul Național, trecându-și bacalaureatul în 1926, C. se înscrie la Universitate și obține licența în filosofie (1929) și în drept (1931); termină și
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
, Petru (23.XI.1905, Iași - 27.XI.1970, București), eseist, estetician, critic literar și traducător. Era cel de-al treilea copil al Elenei Comarnescu (n. Cernătescu), institutoare, și al lui Petru Comarnescu, funcționar; familia mamei se înrudea cu cea a mitropolitului cărturar Veniamin Costache. Face școala primară (1912-1916) și liceul
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
CONSTANTINESCU, Leontin Jean (18.II.1913, Craiova - 18.XI.1981, Saarbrücken, Germania), poet și eseist. Licențiat al Facultății de Drept din București în 1934, C. își trece doctoratul la Paris în 1940, cu teza La Résolution des contrats synallagmatiques en droit allemand, încununată cu Premiul Dupin Ainé. După o scurtă perioadă didactică la Facultatea de
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
încredințat de C. tiparului în presa românească din exil. Accentul este așezat pe misionarismul eminescian, pe contradicția dintre valențele tradiționale ale culturii și civilizației românești relevate de Eminescu și tipul de societate colectivistă propus prin rusificare. În gândirea politică eminesciană eseistul aprofundează perspectiva istorică, crezul primatului național, critica liberalismului și a formelor goale, „pătura suprapusă” și „clasele pozitive”, sensul etic și călăuza spirituală a neamului, „misiunea noastră ca stat”. Echilibrul judecății de valoare, aprecierea istorică exactă, raportarea juridică a demonstrației critice
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
CONSTANTINESCU, Vasile (18.XII.1943, Mitoc, j. Botoșani - 20.X.2004, Iași), poet, prozator și eseist. Este fiul Anicăi și al lui Dumitru Constantinescu. Urmează clasele primare în comuna natală (1949-1956), studiile liceale la „Mihai Viteazul” din Galați (1958-1960) și la Liceul Teoretic din Săveni (județul Botoșani) între 1960 și 1962. Studiază apoi la Facultatea de
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
și istorie comparată Despre exegeza extremei drepte românești (1998). Lucrări de sinteză, definindu-se în primul rând prin rigoarea și coerența argumentării, dar și prin vastitatea informației, cărțile scrise de C. impun „un critic de ținută universitară cu imaginație de eseist” (L. Ulici). SCRIERI: Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, 1974; Moștenirea modernilor, Iași, 1975; Clasicismul (în colaborare cu Viorica S. Constantinescu), Iași, 1976; Moștenirea modernilor, Iași, 1978; Introducere în literatura clasică europeană, Iași, 1978; Don Juan sau Întoarcerea la
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
CONSTANTINESCU, Mircea (18.VII.1945, București), eseist și romancier. Este fiul Elenei (n. Dobrescu) și al lui Gheorghe Constantinescu. Termină Liceul „N. Bălcescu” la Târgoviște (1963), absolvind apoi secția de filologie a Institutului Pedagogic din București (1966), iar în 1972, Facultatea de Filosofie, secția sociologie, a Universității
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
versuri Ștefan Aug. Doinaș, Ana Blandiana, Ion Pop, Dan Laurențiu, Traian T. Coșovei, critică - Radu G. Țeposu, Al. Cistelecan, Ioan Buduca ș.a. În cursul anilor, printre redactori figurează Călin Căliman, Cătălin Țârlea, Horia Gârbea, Aura Christi. Colaborează scriitori, critici și eseiști de toate vârstele, unii din Basarabia sau din Occident. Semnează articole Al. Vona, Nicolae Balotă, S. Damian, Gabriel Dimisianu, Ion Ianoși, Matei Călinescu, Marin Mincu, Gheorghe Grigurcu, Mihai Cimpoi, Eugen Uricaru, Dumitru Țepeneag, Livius Ciocârlie, Alexandru George, Mircea Ghițulescu, Marian
CONTEMPORANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
, Emil (8.IV.1911, Rășinari, j. Sibiu - 26.VI.1995, Paris), eseist. Este fiul Elvirei (n. Comăniciu) și al preotului Emilian Cioran. Copilăria i-a fost fericită, tinerețea - un dezastru („copilăria mea a fost raiul pe pământ; m-am născut nu departe de Sibiu, într-un sat românesc de munte; de dimineața
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Mozart și ceilalți muzicieni prin care vorbește divinitatea. C. mai comunică o dată această certitudine (un termen pe care îl afli rar în cărțile lui) ofensând pe Dumnezeu, coborându-l la o condiție subalternă: aceea de a fi socotit creația omului. Eseistul alexandrin găsește și pentru această idee minimalizatoare cuvinte corupătoare: cu un capăt desfată, lingușesc dragostea noastră pentru muzică, cu altul insultă simțul nostru religios: „Când asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
, Andrei (3.IV.1952, București), eseist și traducător. Este fiul istoricului literar Paul Cornea. În 1975 a absolvit Facultatea de Istorie și Teorie a Artei a Institutului „Nicolae Grigorescu”, iar în 1980 Facultatea de Limbi Clasice a Universității din București. Debutează publicistic în revista Liceului „Nicolae
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
CIOCULESCU, Șerban (7.IX.1902, București - 25.VI.1988, București), critic și istoric literar, memorialist, editor. Este fiul Constanței (n. Miloteanu) și al lui Nicolae Cioculescu, inginer naval, și frate cu traducătorul Radu Cioculescu; eseistul Barbu Cioculescu e fiul său. Urmează școala primară la București, Liceul „Traian” din Turnu Severin (1913-1920) și este student la Universitatea din București (Facultatea de Litere și Filosofie, 1920-1923, și Facultatea de Drept, pe care nu o termină). Își continuă
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
domeniile de interes științific ale lui C. - germanistica, teoria literaturii și comparatistica, precum și studiile culturale - comunică amplu între ele. În numeroase studii, germanistul se ocupă de mari scriitori (Schiller, Thomas Mann, Kafka, Brecht, Ernst Jünger, Dürrenmatt, Max Frisch) sau de eseistul, istoricul și politologul Valeriu Marcu, pe care l-a restituit atât culturii germane, cât și celei române. Și-a investit formația de istoric în cercetarea unor elocvente cazuri de interferență și comunicare culturală între spațiul german și cel românesc, pe
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
licență despre poezia lui Robert Frost. În 1968 și în 1971 urmează cursuri postuniversitare la Oxford și Birmingham. Își dă doctoratul în 1979, cu o teză despre romanul simbolic al lui Herman Melville și Thomas Wolfe. Debutase ca traducător și eseist în timpul studiilor universitare, în revistele clujene „Steaua” și „Tribuna”. Între 1968 și 1983 este asistent, lector, conferențiar la Catedra de engleză a Universității din Timișoara. În 1983, beneficiind de o bursă Fulbright, s-a stabilit în SUA și a predat
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
BÂRSILĂ, Mircea (19.X.1952, Broșteni, j. Mehedinți), poet, eseist. Este fiul Elenei (n. Ardeiu) și al lui Aurel Bârsilă, țărani. Frecventează școala primară și gimnaziul în localitatea natală, iar liceul în Grădinari (Caraș-Severin) și în Caransebeș. Student al Facultății de Filologie (secția română-latină) a Universității din Timișoara (1974-1978), se
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
vrăjitorul” Bănulescu, Țârlea în postură de „surprinzător romancier realist”, deja clasicul Țepeneag, M. H. Simionescu, „notre grand MHS”, „ruralul” modern Sorin Titel, G. Cușnarencu și alții. Nu lipsesc, în secțiunea eteroclită a Revizitărilor, poeții („Dimov mitograf”, Marta Petreu), criticii și eseiștii (Valeriu Cristea, E. Lovinescu, Ion Ianoși ș.a.). Ceea ce frapează este „stilul” criticului. Scriind despre biografie (Valeriu Cristea) adoptă un ton afectiv, de „biograf”, scriind despre Breban devine el însuși „brebanian”, e postmodern cu postmodernii (Mircea Cărtărescu), modernist cu moderniștii (Sorin
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
BELIGAN, Radu (14.XII.1918, Galbeni, j. Bacău), eseist și traducător. Este fiul Eufrosinei și al lui Nicolae Beligan, șef de gară și actor la Naționalul ieșean. După absolvirea Liceului Internat din Iași, B. pleacă la București, înscriindu-se la Academia Regală de Muzică și Teatru, clasa profesoarei Lucia
BELIGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
BARBU, Eugen (20.II.1924, București - 7.IX.1993, București), prozator, dramaturg, eseist, poet și publicist. Este fiul lui Nicolae Barbu, tâmplar la Atelierele CFR. B. a urmat studiile primare, secundare și liceale în capitală, luându-și bacalaureatul în 1943 la Liceul Internat Schewitz-Thyérin. În același an se înscrie la Facultatea de Drept
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
, Pavel (14.III.1920, Vrăniuț, j. Caraș-Severin - 9.I.1988, Cluj-Napoca), poet, prozator și eseist. Este fiul Rujei (n. Peia) și al lui Pavel Bellu, țărani. A urmat Liceul „General Dragalina” din Oravița, luându-și bacalaureatul la Timișoara (1939). S-a înscris la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, pe care a
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
BENEȘ, V. [Wilhelm] (27.II.1907, Târgu Jiu - 26.IV.1960, București), prozator și eseist. Fiu al lui Gotlieb Beneș, ceramist ceh stabilit la Târgu Jiu în 1900 și căsătorit cu Emma Hubner, de origine germană, B. urmează cursurile școlii primare și primii ani de liceu în orașul natal, își face studiile secundare la Craiova
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
1882, Vlaho-Clisura, Macedonia - 30.V.1949, București), eseist, critic literar, prozator, poet și folclorist. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, care i-au apreciat activitatea de eseist și publicist. Primul volum, De la noi (proză în dialect aromân), i-a apărut în anul 1903. A redactat revista „Grai bun” (1906-1907, 1909). Din 1909 a fost interpret la Legația Română din Londra; până în 1914, a studiat în paralel literele
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
BARBU, Ion (pseudonim al lui Dan Barbilian; 19.III.1895, Câmpulung - 11.VIII.1961, București), poet, eseist și traducător. A făcut carieră și ca matematician, cu numele de stare civilă. Este fiul Smarandei (n. Șoiculescu) și al lui Constantin I. Barbilian, magistrat. Încă din adolescență, aproape tot ceea ce întreprinde B. se constituie fie ca o provocare intenționată
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
rău să mă cert cu dumneata, fiindcă ții oarecum la câini.” Sarcasticul polemist s-a contaminat, așadar, de marea slăbiciune a omului pentru animale, pentru câini în primul rând. Plângând cu lacrimi amare la moartea fiecăruia dintre numeroșii săi patrupezi, eseistul necruțător va scrie pe un bilețel, cu puțin timp înainte de propria lui moarte, următoarele rânduri: „Dacă atunci când mă voi prezenta acolo nu-mi vor ieși înainte toți câinii mei, îți neg, Dumnezeule, existența”. Grav bolnav, B. moare în august 1961
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
1930) - ce marchează, într-un mod simbolic, și sfârșitul carierei sale poetice. Eseurile și articolele sale critice pot fi grupate, din punctul de vedere al (vehemenței) ideației, într-o primă perioadă relativ mai „cuminte”, între 1920 (anul când debutează ca eseist în „Umanitatea”, cu o recenzie la un volum de versuri al lui Nichifor Crainic), și 1921 (când matematicianul pleacă în Germania pentru doctorat) și o a doua, efectiv „incendiară”, între 1927 și 1930. Articolele publicate acum, în „Ideea europeană” (Poetica
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]