1,942 matches
-
pragul plînsului iar eu nu îl iert ci, îl întreb cu aparentă nevinovăție: „-Și nu e? De ce ești demn cînd în halat le numeri clipele rămase și le sedezi crampele înnebunindu-i, trimițîndu-i în somn cînd moartea-i vizitează? Suprimi esențialul. Durerea supremă ce ne sperie face ca trăirea noastră să fie grotescă. E o trezire prea mare care se petrece în noi și spaima ne face hidoși. Ne-ar trebui un liant care să unească luciditatea cu conștiența pentru ca bucuria
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
am întrebat cu amărăciune. Dacă aș fi opus rezistență și ți-ar fi luat o săptămână întreagă să mă convingi? — Haide, Claire, mi-a spus el mieros, nu are sens să gândești în felul ăsta. Te-am convins. Ăsta e esențialul. A urmat o pauză. —Te-am convins, nu? m-a întrebat el. Dacă nu l-aș fi cunoscut pe James, aproape c-aș fi zis că părea nesigur. — Da, James, am răspuns scârbită. M-ai convins. O să fie bine, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Paginile Aurii de San Berdoo, deschise la secțiunea cu tipografii, ajungînd apoi la Încercarea fraților Englekling de a cădea la pace cu procurorul și sărind direct la jigodiile de negri pe care Îi țineau la răcoare. Știa că ea Înțelesese esențialul: se simțea frustrat că nu e chiar atît de deștept, că nu e un autentic detectiv de Omucideri, că era doar tipul bun să-i sperie de moarte pe răufăcători. După un timp discuția Începu să lîncezească, iar Bud nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să piardă tocmai amiciția celui neconsolat de a nu fi fost „înțeles“. Mi s-a întâmplat de câteva ori și mi se va mai întâmpla. Aceasta e însă o poveste cu final fericit: nu numai că n-am avut nimic esențial să-i reproșez lui Stelian Țurlea, ci și nodurile în papură pe care i le-am căutat Îcâteva exprimări forțate, fie în sensul colocvialității, fie în cel al prețiozității) le-a rezolvat de îndată, cu un fel de bonomie profesională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce încă nu se oprea în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, sub soarele ce-i înfierbânta rochia și pielea, incapabilă și de fapt deloc doritoare să caute un petic de umbră. Ar putea oferi o mie de motive în afara aceluia esențial că se încăpățâna să dovedească altora - și ei mai întâi - că se poate descurca și poate trăi și singură. Nu mai aștepta nimic, drumurile se închiseseră și viața părea lipsită de evenimente. Dar se înșela, continua să aștepte, încât trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acea linie de demarcație, gravă și implacabilă, în teritoriul în care lucrurile se continuă, dar fără importanța de până atunci, toate rutină, prin urmare le privești cu indiferență, dacă le mai privești. În acel teritoriu în care nu lucrurile reprezintă esențialul, ci așteptarea. Nu neapărat așteptarea ca ele să se mai întâmple, ci altceva, mai diluat și mai confuz: așteptarea ca stare. De aceea împlinirea în sine a lucrurilor, deși importantă, nu mai este esențială, întrucât deasupra lor, stăpânindu-le, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în jurul ascensorului antediluvian, sub lumina chioară, ținându-se de mână și oprindu-se din loc în loc să se privească, fără o vorbă, doar ea zicându-i brusc: „hai, băiatule“, și trăgându-l mai departe, în vreme ce mintea lui refăcea în flashbackuri scurte esențialul celor aproape o mie de zile, iar emoția s-ar fi trădat în palmele lor transpirate și strânse una în cealaltă, palpitând la răstimpuri, ca niște inimi. Și mai apoi ea l-a mai strâns o dată în brațe, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vreme se mai străduia să lucreze, își așeza teancuri de cărți pe masă, scotea fișe cu scris mărunt, încerca să urmărească filiația ideilor și transformărilor unei teorii o dată cu trecerea deceniilor și secolelor. Fără plăcere. Simțea că lipsește ceva, poate ceva esențial care ori nu-i e dat, ori nu-l pricepe el, deși se află în juru-i. Pe Ioana Sandi n-o mai vedea zilnic. În fiecare zi îi auzea doar glasul grav la telefon, chemându-l sau invitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
este vorba aici de o slujire în spiritul iubirii materne și al mizericordiei creștine.293. Dar vasalul, servul care trebuie să se gîndească să-și slujească Domnul, iar prin acest serviciu trebuie să administreze posesiunile, are deja un alt scop, esențial diferit, care nu mai este ecleziastic; el nu mai este bonus miles Christi Jesu, dacă se implică în afaceri trecătoare care contravin preceptului Apostolului 294; nu se mai regăsește în Biserică, ci este un om izolat, un om ca toți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată de către spațiul acela, ticsit de prezumții iluzorii și impregnat de spaime reale. În fulgurante și caste retrospective, revăzu esențialul: Cristina îl lua de mână, ducându-l printr-o lume degenerând într-o realitate separată, care își regla ritmul alternanței noapte-zi, preocupată de scurgerea ceasurilor sale, ce se prefirau firav și tăcut, ca și nisipul degradat, dintr-o clepsidră hodorogită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și se desfac, vei sta Încă mult timp pe prispa casei tale, zile și zile, dimineți de primăvară, de vară, de toamnă, rareori În lumina zăpezilor sticlinde și nimeni nu va veni - cine știe? Poate voi mai veni, dar nimic esențial nu se va Întîmpla căci ce este esențial se Întîmplă numai o dată În viață; va crește lîngă tine destinul fiicei tale, dar mai norocos decît al tău, mult departe de tine, de cîmpia aceasta fericită-nefericită. Eu, la numai cîțiva zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
învăluit în vis. Ea este cheia judecăților esențiale”. Sintetizând original cuceririle artei muzicale și principiile științei contrapunctice ale epocii, precum și nobilele aspirații ale spiritului uman, Bach realizează în această lucrare cu valoare testamentară o expresie inedită a purității și a esențialului. Prestația excepțională a cvartetului Voces a impresionat prin calitatea sonoră, prin sobrietatea expresivă, prin claritatea exprimării, prin integrarea firească a detaliilor în cadrul secțiunilor ample. Interpretarea Artei fugii, a constituit un omagiu adus cantorului de la Leipzig, dar și un omagiu adus
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
cum, în modul aplicațiunii unei idei se reflectă totdauna caracterul oamenilor cari o aplică, și când acest caracter e hotărât și mare, fie cineva chiar dușmanul ideei, totuși impresia ce-o face asupra lui aplicarea este binefăcătoare. Din nefericire tocmai esențialul acțiunii omenești, caracterul statornic și hotărât lipsește multora din oamenii noștri de stat, iar axioma generală pe care un român trebuie să și-o puie când judecă asupra oamenilor țării sale este că vor face tocmai contrariul de ceea ce-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
după aceea corpul meu fiert va fi aruncat în grădină și cu asta procesul s-ar încheia. Nu alta e soarta a tot ceea ce e viu..." "Ai greșit doar într-un singur punct, spuse el ridicîndu-se iarăși. Și care e esențialul..." Și râse din nou în timp ce se îndepărta lăsîndu-mă singur. Braseria începuse să se umple de ceața fumului de tutun, dar și de acea ceață care emană parcă din rumoarea vocilor, a râsetelor, a fluidului existenței care se intensifică într-un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce spui, o avertizai, când o să iei cuvântul. Ești vulnerabilă! Să nu rămâi perplexă! Nu pot, zice. Adică? Nu pot să rămân perplexă. De ce? Ai uitat ce-ai spus de mine? zice. Am spus multe! Da, zice, dar am reținut esențialul. Care? Se aplecă și îmi șopti la ureche cu un cinism lingvistic care îi aprinsese fața: Ai spus că gândesc cu... Și asta, zic, te ajută să nu fii luată prin surprindere? Da, zice, mă inspiră... Și într-adevăr, mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar iată-mă în sfârșit. Lui Ripley nu-i plăcea să vorbească fără să spună nimic. Iar de când se trezise, viața îi părea scumpă pentru a o pierde cu pălăvrăgeli fără de nici un rost. De ce nu se mulțumeau oamenii să exprime esențialul și se tot învârteau în jurul cozii? ― Au găsit-o pe fata mea? Burke era încurcat. ― Păi, mă gândeam să-ți vorbesc după înfățișarea la comisie... ― După o așteptare de cincizeci și șapte de ani, nerăbdarea mea este de înțeles. (El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Mariei, arhivarul privilegiat al experiențelor ei, deținătorul sever și respectabil al fâșiilor de memorie în care nu figuram: cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare. Din primele noastre întâlniri, păstrasem esențialul. Pielea întinsă, bronzată în culoarea crocantă a franțuzoaicelor. Ochii mari, curioși, cu lucirea neagră a obrăzniciei sub pleoape. Părul negru și el, strâns într-o coadă la spate. Îmi plăceau energia și forța cu care firele fuseseră silite să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
memoria copilăriei), ei ocupau locul de frunte: bunicu’ Vitalian, cu cravașa lui lustruită, lopata Lineman și secretele războiului, și taică-meu Victor, cu ciorapii cârpiți și problemele lui cu Securitatea. Am fost foarte atent la viața taților noștri. Am reținut esențialul din ea: frica, încăpățânarea, și-o brichetă lăsată pe cutia contorului electric, în caz că se ia curentul. Privirea bătea departe, printre CC și Palatul Regal. Dincolo de galerii, la intersecția cu bulevardul Dacia, plutea Cazinoul, transformat de comuniști în teatru și sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
finală a fost mai mare cu 12 decât totalul opțiunilor valabil exprimate, în condițiile în care Anghel a pierdut la o diferență de 13 voturi. Logica e simplă: nu mai candidez, mă retrag, bla, bla, bla... dar partidul sunt eu!" (Esențialul săptămânii, www.adevărul.ro, 3 februarie 2008) În cazul de mai sus, teza "democrația în partid se rezumă la cheful și bunul plac al marelui șef" este susținută de exemplul Partidului Conservator, unde alegerile pentru președinția organizației au fost viciate
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
să sublinieze ideea importanței fondului într-o opera literară. Clar împotriva enunțului, mult citat, în care unii interpreți ai scrierilor sale preferă să insiste în direcția unei concluzii formaliste: "în aller schönen Kunst besteht das Wesentliche în der Form"80. "Esențialul" ar fi, într-adevăr, în poezie, forma, după cum afirmă. Dar formă la care el se referă nu este, credem, una "găunoasa", echivalentă simplei linii, conturului din artele vizuale (cum se înțelegea, preponderent, sub termenii de disegno sau de figură, forma
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
wie die Seele zum Körper, den sie bewohnt"82. Nu o formă străină așteptărilor, neliniștilor și căutărilor omului de răspunsuri sau de referințe existențiale, ci una crescută din conținut; una care expune, în valențele artistice ale limbajului, umanul, viața, universalul. Esențialul în arta frumoasă este forma ajustata la finalitatea contemplării, scrie filosoful, "când plăcerea este în același timp cultură"83; mijloc de educare. Dacă artele frumoase nu sunt puse în relație cu ideile morale, ele nu servesc decât ca obiect de
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
poesía en general, de sus principales especies [Poetica, sau despre regulile poeziei în general, despre speciile ei principale], I, Madrid, La imprenta de Don Antonio de Sánchez, MDCCLXXXIX, pp. 54-55. 79 CJ, § 49, p. 380. 80 [În toate artele frumoase esențialul este forma] Immanuel Kant, Kritik der Urteilskraft [Critică facultății de judecată], Hamburg, Felix Meiner Verlag, 1968, § 52, p. 182. 81 Introducción a la estética, p. 498. 82 [nu ca un corp sub pălăria care îl acoperă, ci că sufletul în
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
este redus, în fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste se reduc la o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste”, „Suprarealismul e însă șca dinamicăț inferior dadaismului. Suprarealismul e în analiză feminin expresionist”), urmează acest adaos: „Și apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar câteva rânduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul însemna deci o absență. ș...ț Suprarealismul a ignorat glasul secolului strigând: INTEGRALISM. După expresionism, futurism
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la noi, ci și pe mapamond, ca răspuns la noile provocări ale istoriei de după încetarea războiului rece și, mai ales, de după evenimentele la Trade World Center din New York, de când America a devenit alta, iar odată cu ea lumea întreagă, deși nimic esențial nu se schimbă în istoria omenirii. Cert e că nu mai avem nevoie de mode exclusiviste precum a devenit postmodernismul politic și chiar cel literar, cu toate că ele vor continua să ne ispitească, transmodernismul nepresupunând că diverse alte isme nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ci cu propria ei personalitate. Argumentul adus de utilitariști în ap]rărea teoriei lor este acela potrivit c]ruia o persoan] ar trebui s] își formeze un bun caracter, întrucat calit]țile morale sporesc utilitatea general]. Un asemenea argument omite esențialul. S] presupunem c] majoritatea oamenilor ar avea un caracter admirabil. S] ne întreb]m apoi care ar fi motivele pentru care perspectiva unui individ asupra vieții ar trebui s] fie considerat] drept model de c]tre ceilalți. R]spunsul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]