2,032 matches
-
de mult ne-ar plăcea să credem. De altfel, cu această mică rezervă ne situăm în miezul filmului lui Luc Jacquet care ne oferă o parabolă sau dacă termenul pare pretențios o fabulă, însă una cu un aer veridic care estompează adeseori frontierea dintre lumi. O relație imposibilă pe care regizorul o oferă ca posibilitate subliniază dimensiunea unei lumi pe care tindem s-o ignorăm cu excepția documentarelor de pe Discovery, Animal Planet sau clasicei plimbări la grădina zoologică, unde animalele ne privesc
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
spune în istoria publicației. Aceste indicații, împreună cu fotografia de foarte mari dimensiuni cu Gheorghiu-Dej în prim plan, în fața microfoanelor, aplaudînd el însuși zîmbitor, fac din această primă pagină una cu totul inedită. Informațiile, sugestiile, conținutul în sine al discursului e estompat de această punere în scenă. Oricum, în stilul deja consacrat, vorbitorul parafrazează aceleași idei, din care se desprinde limpede doar îndemnul nestrămutat la păzirea curentului oficial, fără de care literatura este de neconceput în R.S.R.: „principiile realismului socialist sînt călăuza sigură
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5235_a_6560]
-
neincluderea în antologia poeziei moderne americane propusă de Margareta Sterian (1973). Radu Vancu demonstrează într- o complexă postfață cum figura lui Berryman devine tot mai importantă după moartea sa, într-o revanșă a chipurilor: pe măsură ce unele, prodigioase în timpul vieții, se estompează, al lui Berryman se profilează tot mai mult în memoria afectivă a unei posterități încă uimite de viața și poezia sa, dar care se trezea lent la realitate. Era, după cum remarcă poetul sibian, un caz asemănător cu cele din spațiul
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
somn/ al viorilor mute/ rîuri s-au tras spre izvoare", "stînd în albastru/ orele se fac mai ușoare/ mai adînc arde sîngele/ o suavă maree pînă sub unghii/ și lumina mai lesne se-ncheagă/ în protoplasma gîndirii". Lumea s-a estompat acoperită de metafore și topită în esențe transcendentale. Dar, cum au remarcat criticii, și cu poeme subversive și aluzii directe: "spaimele se-ascund în noi/ ca ziua stelele-n fîntîni", "după ce am purtat îndelung/ lipită aproape de spaima oaselor/ cămașa de
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
cel pe care i l-aș fi concedat anterior - poate nu cu toată inima. Tăria de a-ți recunoaște o culpă metafizică jaspersiană, în toată asprimea ei, culpă pe care un termen ca cel care o subsumează nu o poate estompa savant și nu o poate despărți suficient de culpa morală, pentru cine nu vrea acest lucru. 6. Asumându-și acea vină care consideră că îi aparține, I. Funeriu crede, cu dreptate, că e în măsură acum să se pronunțe asupra
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Aide mémoire. „Versurile lui, știute tuturor, alcătuiau un folclor la care se făceau permanent referințe”, scrie, de pildă, criticul despre acest volum de debut, amânat până în ajunul revoluției. Păcat însă că, odată cu ieșirea la rampă, gloria poetului începe să se estompeze. Faptul că a îndrăznit să „se copilărească” (formula, foarte exactă, îi aparține lui Ion Bogdan Lefter) într-o literatură dintr-odată preocupată de sensurile ei majore nu i-a fost iertat nici până azi. Cel puțin câteva dintre cărțile pe
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
doi amanți din romanului lui Inoue sînt atrași de fapt tocmai de pactul crimei lor. Scena apropierii nelegitime dintre Misugi și Saiko se consumă pe malul oceanului, în timp ce undeva în larg arde o barcă. Privită de la distanță. dincolo de fereastra care estompează zgomote și stilizează estetic lumea de afară, flacăra bărcii, în care vieți sau o viață pier, e frumoasă. În termenii lui T.S. Eliot, ea e corelativul obiectiv al iubirii-crimă. Ca și la cei doi Macbeth, ori Vronski și Anna Karenina
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
din ultimele decenii ale secolului trecut. Se mută într-o țară anglo-saxonă aflată la capătul lumii, ratează un mariaj și, pas cu pas, este cucerită de scrisorile foarte înflăcărate ale fostului ei admirator din tinerețe, al cărui chip se cam estompase în mintea ei. Inițial scrisorile Isabelei sunt politicoase, dar reci, pauzele pentru răspuns sunt lungi, entuziasmul ei pentru această corespondență este aproape de zero. Cu timpul, implicarea ei este tot mai mare, tonul și cadența corespondenței se schimbă evident, pasiunea pune
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
realmente epic, cel avînd în centrul său conflictul dintre jocheii Henri Stewer și Panait Corvin. În ciuda triplei lui motivații (resentimentele învinsului față de învingător, ura celui corupt față de cel ce refuză tranzacțiile și gelozia celui părăsit de iubită), și el se estompează curînd. Odată cu capitolul IV, în care se relatează întîlnirea jocheului Stewer cu Vania Sokanian, fiica patronului său, întîlnire ce ia înfățișarea unui veritabil coup de foudre, la orizont se profilează o poveste sentimentală, melodramatică, a unei iubiri ardente, "imposibile", la
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
pentru un fost președinte. Dacă vă uitați, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Emil Constantinescu (chiar dacă a intrat într-un con de umbră), toți liderii importanți care ies de pe prima scenă rămân cu o cotă de încredere la acest nivel. Pasiunile se estompează, contestarea nu mai este la fel de puternică, nici susținerea, iar din balanța aceasta rezultă nivelul amintit. E drept că Traian Băsescu a intrat rapid pe palierul foștilor, față de alți lideri, dar accelerarea, arderea etapelor, a fost o constantă, în ceea ce-l
Băsescu, popularitate de ”fost”. Cât mai valorează din punct de vedere electoral-sondaj care nu e destinat publicității by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/35918_a_37243]
-
și G. Călinescu) revista se mută (administrativ și redacțional) la București, lăsând Iașiul fără principalul ei factor cultural. Dar până an 1933 de revista va continua să vadă, cu ultimele puteri, G. Ibrăileanu, desi rolul său de critic literar e estompat, locul său fiind nu ocupat ci ăncredintat lui Mihai Ralea. Această chiar ănainte de 1930. Ralea scrie aici (ce-i drept cu impardonabila intermitenta) despre cele mai notorii apariții. Memorabilă e cronică lui Ralea, din 1927, la volumul Cuvinte potrivite
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
o parte somaticul, ca sentiment vital ori colecție a tuturor funcțiunilor viscerale și al ecourilor pe care acestea le trimit în conștiința, iar pe de altă parte canavaua pe care se brodează principalele manifestări ale personalității. Deficitul de individualitate se estompează astfel odată cu senzația funcționării și a reîntregirii. Damien Charron știe acest lucru. Știe și că a fi compozitor este o povară mult mai grea decât a exersa meseria de tălmăcitor al sincretismului artistic. Și va afla, sunt convins, că povara
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
Părul arde și/ se stinge primul, fără să doară. Sfârâind,/ scoate zgomote de catran./ Mi se topește lobul urechii drepte./ Pielea deasupra sprâncenei,/ pleoapa. Prin fantele/ create iese-ntunericul ca dintr-un android.// Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete” (p. 11). Ca și la Geo Dumitrescu (altă referință posibilă), Africa lui Manasia se află sub frunte. Acolo se desfășoară filmul personal, printre impulsuri electrice, chimii subtile și stări imprecise. Acolo își fac
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este în această dezesperare ceva din prăbușirea
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
întorcînd capul, să-i vadă, pornind de la case, de la vizite, de la plimbări în parc, pe îndelete, în cartea cu verande și grădini. Un stil firesc de-a țese o arhivă din legături de viață ori de familie, în stare să estompeze anumite stridențe retorice, făcînd să sune mai potrivit și fraze ceremonioase, nițel caduce la ani și ani de la evenimentul care le-a prilejuit. Abia pe urmă, după ce ai terminat-o de citit ca pe o relatare de cursă cu jaloane
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
incompatibil cu condiția de poet. Și mai este ceva: autorul atât de prețuit de mine trăiește ca un anonim, nu-și exhibă originalitatea. Aproape toți poeții știu să capteze atenția celor din jur. Liviu Capșa mai mult tace și ascultă, estompându-și prezența. Nu întâmplător, este foarte rar menționat de criticii literari printre "optzeciști". Nu-mi rămâne decât să cred că pasiunea pentru poezie rămâne un secret al vieții lui Liviu Capșa. Poate nu întâmplător, prima sa carte a fost una
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
de la cămin, de barurile ceva mai stilate unde cafeaua caldă, țigara și banalizatul Sinatra dădeau iluzia melancoliei citadine, singurătății boeme, a unui decadentism cu ceva stil. (Depășirea etapei estetice a vieții, ar spune Kerkegaard). Prieteniile, sentimentele intense ale tinereții se estompează, se cern, se răcesc. Unii pleacă definitiv în provincie. Valurile vieții. Momentul când nu mai e o traiectorie comunică, scopuri asimilabile. „Nu mai ai ce-i spune.“ Sau senzația că totul se spune, nimic nu se transformă. E momentul când
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
încă lipsit de apărare, încă nelucid. E lovitura care stârnește violența de a te lovi în continuare, adevărata violență fiind îndreptată împotriva ta. Aceasta de la urmă fiind ideea ei. Pledoarie elocventă în jurnal împotriva prieteniei, văzută ca stare intermediară care estompează dramatismul vieții. De aceea, ca să estompăm dramatismul, am avut atâția prieteni în comunism. Prietenia exclude corpul. Acceptați sunt, deci, numai prietenii homosexuali. E adevărat pentru vechii greci și, probabil, acum. Cât timp inversiunea a fost hulită, încât greu de practicat
însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3228_a_4553]
-
E lovitura care stârnește violența de a te lovi în continuare, adevărata violență fiind îndreptată împotriva ta. Aceasta de la urmă fiind ideea ei. Pledoarie elocventă în jurnal împotriva prieteniei, văzută ca stare intermediară care estompează dramatismul vieții. De aceea, ca să estompăm dramatismul, am avut atâția prieteni în comunism. Prietenia exclude corpul. Acceptați sunt, deci, numai prietenii homosexuali. E adevărat pentru vechii greci și, probabil, acum. Cât timp inversiunea a fost hulită, încât greu de practicat, homosexualii nu erau prieteni, ci vânător
însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3228_a_4553]
-
de Europa de Est? E întrebarea la care răspunde cartea lui Larry Wolff. Dispariția Cortinei de Fier nu e doar șansa de a "corecta" o hartă în mare parte instituită de discursul de la Fulton al lui Churchill, ci și ocazia de a estompa consecințele unui mod de gîndire instituit în Epoca Luminilor, pentru că atunci Occidentul construiește, prin opoziție cu propria imagine, ideea Europei de Est. Succesiunea capitolelor cărții descrie etapele construcției: intrare, posedare, imaginare, cartografiere, sfătuire, populare. Autorii acestei "geografii filozofice" sînt călătorii
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
Tudorel Urian Au trecut aproape douăzeci de ani de la căderea regimului comunist. Amintirile încep să se estompeze, zgomotul mediatic și ritmul trepidant al vieții în contemporaneitate lasă prea puțin timp pentru rememorări și analize. Generația celor născuți în anul revoluției este astăzi în băncile facultăților. Este pe cale să se formeze o primă generație de intelectuali care nu
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
fotografii vechi, de la diferite vîrste. Amuzante, derutante, stupefiante și, cîteodată, mai ales cele dintîi, ușor penibile. Există și un punct de ruptură în șirul de texte (în jur de o mie două sute cincizeci!), cînd clișeele (de gîndire, de expresie) se estompează sau chiar dispar și cînd încep să vorbesc în limba mea critică. Nici a epocii de apus proletcultist, tribut, s-ar crede, inevitabil la douăzeci și ceva de ani, cînd nu știam prea bine pe ce lume mă aflu, nici
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
la clasa I, în condițiile în care „bobocii” vin din medii diferite, din familii diferite, iar de multe ori diferențele dintre ei sunt uriașe. Învățătorii vor trebui să lucreze cu ei pentru ca, la sfârșitul anului, decalajele dintre elevi să fie estompate. Mai multă decență l Impusă prin regulament Una dintre noutățile anului școlar 2005-2006 intens comentate a fost noul Regulament școlar, în baza căruia fiecare școală va trebui să întocmească un regulament propriu de ordine interioară. Dintre prevederile acestui regulament, menționăm
Agenda2005-38-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284214_a_285543]
-
plan a PERSONAJULUI GALBEN. Evadate din cușca rațională pe care acesta pare s-o instituie netulburat, creaturile molatice ale lui Teodorovici devin, ca în proiecțiile religioase apocrife, stăpâniți de o - momentan - irepresibilă iubire a aproapelui. Invidiile se domolesc, răutățile se estompează, săruturile nu mai contenesc. Bizareria e convertită în haz imediat ce gestionarul acestor mărunte libertăți revine, autoritar, din culise. Rușinea care-i cuprinde pe toți nu pare să aibă o referință stabilă, dar are, s-ar spune, tradiție. De fiecare dată
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
Mircea Mihăieș Cât de greu se estompează reflexele comuniste se observă în gesturile simple, de zi cu zi. O vezi în dezinteresul oamenilor pentru felul în care trăiesc, în indiferență față de mormanele de gunoaie care le urca până sub ferestre. O simți în privirea intrigata cu care
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]