2,009 matches
-
era vopsit sinistru, în nuanțe maronii, și păstra duhoarea foștilor locatari. De la numărul 12 se auzea o discuție legată de o tranzacție cu droguri. Madeleine începea să semene cu caricatura făcută de soră-sa. Am întins mâna după întrerupător, ca să estompez totul, dar ea mă opri: Nu, te rog. Vreau să te văd. Tranzacția cu droguri degeneră într-o ceartă. Am văzut pe noptieră un aparat de radio și l-am deschis. O reclamă la magazinul Gorton’s Slenderline acoperi imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un motiv precis, dar nu știm care este acela deocamdată. Portul din Aberdeen se Întrezărea prin geamul mașinii, cenușiu și sărăcăcios. Un grup de vase comerciale erau ancorate la mal, cu vopseaua lor În tonuri vesele de galben și portocaliu estompată din pricina ploii. Luminile scânteiau În semiîntunericul după-amiezii, În timp ce containerele erau ridicate din vagoanele-platformă În ambarcațiunile trase la țărm. Logan și Watson se Îndreptau din nou către locuința lui Richard Erskine din Torry. Cineva Își amintise că Îl văzuse pe dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să parcheze la câteva sute de metri de casă, fiind nevoiți să se Întoarcă prin ploaie Înghesuiți sub umbrela ei. Celor de la BBC Scotland li se alăturaseră corespondenți de la Grampian, ITN și Sky News. Luminile albe și supărătoare ale televiziunilor estompau cenușiul clădirilor din granit din jur. Nimănui nu părea să Îi pese cu adevărat de ploaia de iarnă, deși cădea cu repeziciune, formând o adevărată perdea de apă Înghețată. Blonda cu țâțele mari de la Channel Four News Înregistra un material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
e? Dar Logan nu găsi nimic de spus. Ea Îl privi Încă o dată furioasă și porni mașina și făcu apoi o Întoarcere din trei mișcări pe drumul alunecos Înainte de a dispărea cu zgomot În Întuneric. Logan privi farurile din spate estompându-se, trase o Înjurătură În barbă și apoi se Îndreptă agale către cort. Fetița zăcea În același loc În care Isobel o lăsase, echipa de la Identificări fiind mult prea ocupată să urmeze indicațiile legistei pentru a-i Îndeplini ordinele. Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și un castel. Ea nici măcar nu Își Întoarse privirea. — Prea puține dovezi! Izbi cu putere butonul aparatului, găsind un refugiu pentru problemele pe care le avea. — Tre’ să căutăm În continuare, spuse Logan luând un gât zdravăn și savurând senzația estompată de căldură care se răspândea din centrul capului său. Criminaliștii n-au găsit nimic În apartament... — Criminaliștii n-ar fi capabili să găsească un rahat Într-o fosă septică. Cum rămâne cu bonul de casă? Îndesă alte câteva monede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bătea Încă să-i spargă pieptul, pulsând prin vene, făcându-i urechile să țiuie. La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra torței era un con de lumină gălbuie, ștearsă, care făcea umbrele din cabană să pară și mai adânci decât Înainte. Mormăind, agenta Watson deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se amesteca în lumină ca o înghețată topită... de aici, arborele universal se vedea aproape întreg, luminos, de o strălucire atât de intensă încât înghițea orice altă imagine... noi dispărusem aproape de tot în această lumină, chiar conturul aripilor noastre se estompa și se identifica acum cu razele care veneau dinspre ramurile ce iradiau în jurul nostru... simțeam doar prezența stelei lângă mine și-i ghiceam răsuflarea printre sclipirile frunzelor de lumină. I-am auzit chiar vocea, ajungând la mine într-o jerbă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
somn, drumul până acolo fiind atât de lung, încât m-am așezat pe trepte, rezemându-mă de balustrada de piatră a podului. Am închis ochii pentru o clipă... somnul părea să se întindă pretutindeni în jurul meu, acoperind încet peisajul și estompând orice contur. Era o alternativă plăcută de a mă lăsa în voia amorțelii, de a nu mai simți setea, răceala, oboseala, absența motivației de a merge mai departe într-o direcție fără capăt sau a mai aduna întrebările fără răspuns
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Este sigur. Ascultând ce spunea ființa luminoasă, am observat că spre orizont apăruse un peisaj senin, armonios și pașnic, ceva adevărat și etern, ca din altă lume... Imaginea sferei și a ființei a devenit străvezie și a început să se estompeze, înlocuită de cerul senin. Atunci, am pornit mai departe, știind că iubirea era prezentă, păstrând lumina soarelui interior intensă și vie... Flacăra inconstantă La vremea când am ajuns iar dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor pufoși, m-am pomenit zburând spre
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
filtrul care macină viața, care consumă amestecul de negativ cu pozitiv și lasă în urmă un nimic absolut... este anti-existența... aici ajung lucrurile care nu mai au rost, care se îndepărtează de arborele luminii și se desprind, se pierd, se estompează, își uită sensul... Atunci eu n-ar trebui să fiu aici, am zis dorindu-mi deodată să plec de-acolo, însă picioarele păreau să mi se fi lipit de zăpada înghețată. Cum am ajuns eu aici? Ce caut eu lângă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ca frecvență a luminii, important este să ne păstrăm pozitivi și bine intenționați, să nu aducem nimic negativ prin ceea ce credem, ce spunem sau ce gândim, ci să ajutăm viața să se limpezească în lumina sa... Astfel, aparențele se vor estompa în esențe și înțelegerea va apărea implicit, amplificând strălucirea arborelui universal... E important să credem și să avem încredere în ceva mai mult, pentru că doar astfel ne îndreptăm spre esențialul indefinibil al devenirii absolutului... Esențialul indefinibil Așa cum arborele este infinit
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în mijlocul ramurilor, fiind acum și eu ceva indefinit, infinit și luminos, alunecând, intensificândumă și avansând odată cu incandescența solară de energie prin crengile universale, spre esențialul indescriptibil al adevărului etern... observând că imaginile diferite pe care le întâlnisem până atunci se estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
triunghi isoscel cu baza pe fruntea foarte Înaltă; ne apare, poate chiar din această cauză, caraghioasă, poza sa de gânditor adolescent, dar ce izbește În figura aceasta este tocmai modul de a sugera intensa acțiune a gândirii, deși soarele sudic estompează ce este alb, ochii se conturează penetranți și Încăpățânați; niște ochi care nu cred decât ce văd ei, ba chiar se Încăpățânează să privească doar dintr-o perspectivă, aceasta consacrată de retorica unei maxime concentrări când copilul stă meditativ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai mult de literalitatea personajului, Îl spionez pas cu pas; ce face, cum se mișcă; el, parcă intuind strategiile mele, se ascunde, e retractil; nici măcar nu i-am văzut figura până acum, nu știu cum arată cu adevărat; lumina din cameră Îi estompează trăsăturile așa cum o radiografie estompează carnea și sângele, reținând, prin reducția În plan, doar rețeaua de oase a scheletului; dar după un simplu schelet nu poți să stabilești ce citea un personaj sau cu cine Îi plăcea să facă promenade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îl spionez pas cu pas; ce face, cum se mișcă; el, parcă intuind strategiile mele, se ascunde, e retractil; nici măcar nu i-am văzut figura până acum, nu știu cum arată cu adevărat; lumina din cameră Îi estompează trăsăturile așa cum o radiografie estompează carnea și sângele, reținând, prin reducția În plan, doar rețeaua de oase a scheletului; dar după un simplu schelet nu poți să stabilești ce citea un personaj sau cu cine Îi plăcea să facă promenade prin pădure vara (când ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întorc spatele celorlalți, care așteptau zâmbindu-mi fals să Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic paharul: „Noroc Mephisto!“. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În luciul schimbător, dar repede, fulgerător de repede, aceasta s-a estompat. A rămas acolo doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu, dar cred că arătam așa monstruos din cauza amigdalitei. Vine spre mine Luminița D. ca să mă invite să dansăm un vals de Strauss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de nimeni, acolo unde azurul se materializează; devin coloană, ogivă, vitraliu; apoi acestea se transformă Într-un vaer, pierzându-se treptat și prăbușindu-te În gol prin Întreruperea studiată a melosului retoric. Odată Început discursul, Înfățișarea fizică a omului se estompează, se șterge, totul reducându-se la gestul Înaripat al mâinii și la tremolul sfâșietor al vocii. Genialul Călinescu cântă la o uriașă orgă a ideilor, cutremurându-mă ca și cum aș asculta muzica lui Bach. Coborând de pe podium, profesorul ne zâmbește ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
are un corp al său viu, se mișcă odată cu mine, palpită, pulsează, Îi aud bătaia oceanică a sensurilor, Întind mâna pe Întuneric, pipăi până ajung la hârtie și creion; la primul contact cu aceste obiecte străine, corporalitatea poemului s-a estompat pe jumătate; mă cramponez de resturile mutilate ce mi-au rămas, ca să reconstitui scheletul; am o foame nepotolită de scris: iată, lumina se-ngână cu Întunericul, stau culcat În patul cald, primitor, mă bucur fără motiv; nu-mi simt forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ființe mă amenință cu altă identitate, decât aceea pe care le-o conferisem cu o clipă mai Înainte. Dar este destul să treacă o singură secundă și totul mi se pare schimbat. Mă străduiesc să prind autenticul, dar acesta se estompează numai ce l-am privit; până să scriu despre el, deja s-a creat o prăpastie Între ceea ce cred că am văzut și ceea ce vreau să scrijelez pe suprafața albă a colii. Viața se strecoară la fel de parșivă Între a scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ioana. Dar ei literaturizează Încă, se uită În rama romanului și fac retușuri inutile, falsifică acolo unde nu iese după canon; mi se pare mai important să nu te lași răpit de retorica ficțiunii; deodată, vei observa că totul se estompează, devine o laxă pânză În care Încap toate experiențele posibile; nu trebuie să faci ficțiune decât atunci când nu mai este nici o ieșire: lectura ca actio este și ea mai greu de realizat decât, de exemplu, ocolul pământului: să-l citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unei camere galbene; tot ce se afla acolo avea această culoare sau o nuanță apropiată, perdele, cearșafuri, scoarțe, perne, fețe de mese, covoare, hârtia cu care erau tapetați pereții În unele locuri, etajerele, mobilele, scaunele, toate obiectele din cameră se estompau, se reflectau, se dizolvau Într-o lumină obscură, ce Învăluia, sufoca, artificializa. N-am reținut decât această senzație de aer stătut, sfârâind În firișoarele de praf galbene. Nu receptam decât starea aceasta atât de inedită de a fi adus aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întorc spatele celorlalți, care așteptau ș...ț să Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic paharul: «Noroc, Mephisto!Ă. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În oglindă, dar repede, fulgerător de repede, ș...ț s-a estompat. A rămas doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu“ (sic! - p. 31) ș...ț. Simpatic În asemenea momente, M. e alteori cu adevărat profund și reușește bune pasaje de jurnal, cu idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este poate cea mai apropiată formă de discursul nud. Între spațiile dintre cioburile discursului rupt de imprevizibilitatea notațiilor Încerc să recuperez intervalele realului“, p. 292), se Îndoiește iarăși de autenticitatea paginii scrise („Mă străduiesc să prind autenticul, dar acesta se estompează numai ce l-am privit; până să scriu despre el, deja s-a creat o prăpastie Între ceea ce cred că am văzut și ceea ce vreau să scrijelez pe suprafața albă a coalei“, p. 317) și face dintr-o Întâmplare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine. Kara știa că ar fi fost prea frustrant pentru ea să încerce să poarte o conversație când mama ei era în această stare. Propozițiile ei nu au nicio legătură între ele. Câteodată, chiar pierdea șirul gândurile în mijlocul propoziției, vocea estompându-se într-o liniște perplexă. Ca urmare, Kara însăși continuă să trăncănească despre „Metamorpohoses” și despre spectacolul din acea seară. Apoi, chiar și mai încântată, îi povesti mamei ei cum ajută poliția să prindă un criminal. Pentru o clipă, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
privi în jurul ei prin cort. Observă că transformarea magică se încheiase; toate locurile erau pline. Copiii, bărbații și femeile formau acum un public. Bang. Kara tresări la sunetul surd al unei tobe uriașe, care se împrăștia prin cort. Luminile se estompară, apoi se stinseră complet, aruncându-i pe toți în întunericul fragmentat pe alocuri de luminile roșii care marcau ieșirile. Bang. Mulțimea amuțise instantaneu. Bang... Bang... Bang. Toba bătea rar. Se simțea în piepturi. Bang... Bang... Lumina strălucitoare a unui reflector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]