4,374 matches
-
primordial pentru diagnosticul meningitelor. Rezultatele acestui examen precizează natura sindromului meningean clinic, făcând diferența între meningită, reacție meningeană sau meningism. Mai mult, examenul LCR diferențiază meningitele purulente de meningitele cu lichid clar sau hemoragic și permite, de cele mai multe ori, precizarea etiologiei. Investigațiile obligatorii ale LCR, accesibile oricărui laborator de spital, sunt: examenul citologic: nr. celule/mm3, tip de celule % analiza biochimică: glucoză, cloruri, proteine, cloruri, acid lactic, proteina C reactivă examenul bacteriologic direct, pe frotiuri efectuate din sedimentul centrifugat al LCR
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
hemo leucograma, viteza de sedimentare a sângelui, procalcitonina, glicemia, ureea, ionograma, amilazemia, radiografia toracică și de sinusuri, examenul ORL. Diagnostic Criteriul clinic de suspiciune al meningitei este reprezentat de sindromul meningean. Confirmarea diagnosticului de meningită se bazează pe modificările LCR. Etiologia meningitei se precizează prin metode microbiologice, care evidențiază direct sau indirect agentul etiologic. Unele indicii pot oferi o orientare asupra diagnosticului. Chiar dacă nu constituie elemente de certitudine, aceste indicii permit inițierea rapidă a unei strategii terapeutice, menținută până la obținerea rezultatelor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Unele indicii pot oferi o orientare asupra diagnosticului. Chiar dacă nu constituie elemente de certitudine, aceste indicii permit inițierea rapidă a unei strategii terapeutice, menținută până la obținerea rezultatelor analizelor micro biologice (deseori laborioase, consumatoare de timp). Aspectul LCR orientează asupra următoarelor etiologii: Purulent: bacterii (frecvent meningococ, pneumococ, Haemophilus influenzae) Clar: Virusuri (cel mai frecvent), mycobacterii tuberculoase, leptospire, mycoplasme, rickettii, fungi, meningite bacteriene parțial tratate cu antibiotice Hemoragic: bacilul antracis, listerii. Meningita pneumococică poate fi suspectată la pacienți etilici, cu antecedente de traumatism
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
la deces sau complicații. Complicațiile din cursul evoluției acute sunt cloazonările sau supurațiile intracraniene. Complicațiile tardive sunt: stările convulsivante, paraliziile, tulburările senzoriale (auditive, vizuale), hidrocefalia, tulburările psihice. Tratament Tratamentul meningitelor acute are o componentă generală și o componentă individualizată în funcție de etiologie. Masurile generale sunt aplicabile tuturor tipurilor de meningite și se bazează pe măsuri simptomatice, administrarea de antipiretice, analgezice și antiemetice. Convulsiile trebuie să fie combătute cu medicație specifică (diazepam, fenitoin, fenobarbital). Măsurile generale de nursing au ca obiective nutriția adaptată
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
timp de 10 luni. Meningitele bacteriene necesită administrarea de urgență a terapiei antibiotice, de preferat pe cale intravenoasă, cu doze mari. Antibioticul se alege inițial empiric, ținând cont de capacitatea farmacologică de pătrundere în LCR, de vârsta și terenul gazdei, de etiologia orientată după modificările LCR și de tabloul clinico-epidemiologic. Terapia cu antibiotic se ajustează în funcție de sensibilitatea agentului etiologic identificat și testat, precum și în funcție de evoluția clinică. Profilaxie Meningitele bacteriene care pot fi prevenite prin vaccinare sunt cele determinate de meningococ, pneumococ, haemophilus
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Diagnosticul de encefalită infecțioasă este stabilit pe baza manifestărilor clinice și a examenului LCR. Examenul CTC cu substanță de contrast este necesar pentru a exclude alte cauze de afectare ale SNC. Leziunile focale la un pacient cu encefalită indică suspiciunea etiologiei cu HSV. 50% dintre encefalitele cu virus West-Nille asociază leziuni la RMN ale talamusului, ganglionilor bazali și trunchiului cerebral. Lărgirea ventriculilor apare mai ales în encefalita cu CMV la imunodeprimați. Examenul LCR poate fi normal sau se limitează la pleiocitoză
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
boli maligne limforeticulare, terapie cortizonică, chimioterapică sau imunosupresivă. Pleiocitoza cu > 500 cel/mm3 se întâlnește doar în 10% dintre encefalite, mai frecvent în infecțiile cu arbovirusuri, virusul urlian și al coriomeningitei limfocitere. Limfocitele atipice în LCR se pot observa în etiologia cu VEB, mai rar cu HSV, CMV și enterovirusuri. Prezența celulelor polimorfonucleare poate fi întâlnită în encefalita cu virus West-Nile, virusul encefalitei equine de Est, echovirusul 9, mai rar cu alte enterovirusuri. Glicorahia scăzută, este rar întâlnită în encefalita urliană
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
AVC, vasculite ale SNC (LES, periarterita nodoasă) Toxicitate medicamentoasă (fenotiazine, unele antibiotice, psihotrope) Tumori cerebrale Crize isterice. Formele severe comatoase de encefalită consideră pentru diagnosticul diferențial encefalopatia hipertensivă, uremică, cetoacidozică, hipoglicemică sau hepatică. Complicații Prognosticul și mortalitatea encefalitelor variază în funcție de etiologie și vârstă (1-70%). Complicațiile care pot apare în cursul evoluției encefalitelor sunt convulsiile, edemul cerebral, sindromul secreției inadecvate de ADH, hemiparezele, ataxia. Encefalitele pot fi urmate de sechele precum tulburări de personalitate și comportament, retard mental, paralizii, epilepsie. Tratament Măsurile
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pot fi urmate de sechele precum tulburări de personalitate și comportament, retard mental, paralizii, epilepsie. Tratament Măsurile terapeutice igieno-dietetice, simptomatice și patogenice sunt comune cu ale meningitelor. Cortizonul este indicat doar în encefalitele postinfecțioase sau postvaccinale cu mecanism imun. Pentru etiologiile fungice, parazitare sau bacteriene, se administrează antimicrobiene specifice, care au capacitatea de a pătrunde în LCR: encefalita fungică (Cryptococcus neoformans, Naegleria fowleri): Amphotericina B encefalita malarică: Chinina encefalita toxoplasmozică: Pirimetamina + Sulfadiazina/Clindamicina encefalita cisticercozică: Albendazole encefalita luetică: Penicilina G neuroborelioza
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
se administrează antimicrobiene specifice, care au capacitatea de a pătrunde în LCR: encefalita fungică (Cryptococcus neoformans, Naegleria fowleri): Amphotericina B encefalita malarică: Chinina encefalita toxoplasmozică: Pirimetamina + Sulfadiazina/Clindamicina encefalita cisticercozică: Albendazole encefalita luetică: Penicilina G neuroborelioza: Ceftriaxona encefalita listeriană: Ampicilina. Etiologia virală este majoritară în cadrul encefalitelor, dar tratamentul etiologic este disponibil doar în câteva tipuri. Acyclovirul este recomandat în encefalitele cu VHS și VVZ. Monoterapia sau terapia asociată cu Ganciclovir și Foscarnet este indicată în encefalita CMV. Tratamentele cu α-Interferon, ribavirină
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
frecvență cardiacă (FC)> 90/min Tahipnee cu frecvență respiratorie (FR)> 20/min sau PaCO2< 32 mmHg Leucocite> 12000/mm3 sau < 4000/mm3 sau 10% celule imature (în absența altor cauze). (2) Sepsisul este definit de asocierea SIRS o infecție de etiologie microbiană, confirmată sau suspectată. (3) Sepsisul sever, denumit și sindrom septic, indică progresia sepsisului prin apariția unei disfuncții de organ: Cardio-vascular: scăderea TA sistolică ≤ 90mmHg sau a TA medii ≤ 70mmHg, nemodificată după resuscitare volemică Renal: oligurie (debit urinar < 0,5
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
față de valorile de bază. (5) Șocul septic refractar este formă a șocului septic persistent > 1 oră după administrarea de vasopresoare. (6) Sindromul de insuficiență multiorganica (MODS) reprezintă insuficiența a cel puțin trei organe, necesitând intervenții pentru menținerea homeostaziei. 12.2 Etiologie Sepsisul sever poate reprezenta răspunsul organismului față de toate clasele de microorganisme. Bacteriile gram-pozitive și gram-negative reprezintă 70% dintre etiologiile izolate, restul fiind fungi sau infecții asociate. Cele mai frecvente cauze de sepsis sunt infecțiile cu: bacili gram negativi (Enterobacteriaceae, Pseudomonas
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
vasopresoare. (6) Sindromul de insuficiență multiorganica (MODS) reprezintă insuficiența a cel puțin trei organe, necesitând intervenții pentru menținerea homeostaziei. 12.2 Etiologie Sepsisul sever poate reprezenta răspunsul organismului față de toate clasele de microorganisme. Bacteriile gram-pozitive și gram-negative reprezintă 70% dintre etiologiile izolate, restul fiind fungi sau infecții asociate. Cele mai frecvente cauze de sepsis sunt infecțiile cu: bacili gram negativi (Enterobacteriaceae, Pseudomonas, Haemophillus), coci gram pozitivi (stafilococi, enterococi, pneumococi și alți streptococi), germeni anaerobi, fungi. Riscul pentru diferite etiologii ale sepsisului
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
70% dintre etiologiile izolate, restul fiind fungi sau infecții asociate. Cele mai frecvente cauze de sepsis sunt infecțiile cu: bacili gram negativi (Enterobacteriaceae, Pseudomonas, Haemophillus), coci gram pozitivi (stafilococi, enterococi, pneumococi și alți streptococi), germeni anaerobi, fungi. Riscul pentru diferite etiologii ale sepsisului variază în funcție de o serie de condiții favorizante. Sepsisul poate fi declanșat de o infecție generalizată sau localizată bronhopulmonară (40%), intra abdominală (30%) sau urinară (10%). Invazia microbilor în sânge nu este obligatorie pentru dezvoltarea sepsisului sever. Hemoculturile sunt
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
generalizată sau localizată bronhopulmonară (40%), intra abdominală (30%) sau urinară (10%). Invazia microbilor în sânge nu este obligatorie pentru dezvoltarea sepsisului sever. Hemoculturile sunt pozitive pentru bacterii sau fungi numai în ~20-40% dintre sepsisurile severe și 40-70% dintre șocurile septice. Etiologia sepsisului cu hemoculturi negative poate fi determinată prin culturi sau microscopie din prelevate biologice semnificative pentru infecții localizate. În cazul neprecizării agentului etiologic, diagnosticul și tratamentul se bazează pe raționamentul statistic și clinic, precum și pe experiența medicului care îngrijește un
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
intrare nu se poate identifica și rămâne necunoscută localizările secundare (metastaze septice): pulmonare, pleurale, hepatice, renale, cerebrale, osoase etc. Examenul clinic se repetă sistematic și se completează cu investigații biologice și imagistice. IV. Investigațiile pentru diagnostic sunt orientate pentru precizarea etiologiei, cât și a disfuncțiilor organice constituite. examenele microbiologice se bazează pe principiul obligativității prelevării hemoculturilor în orice suspiciune de stare septicemică, înainte de instituirea oricărui tratament etiologic; se examinează microbiologic toate produsele și excrețiile patologice de la poarta de intrare și/sau
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cu soluție perfuzabilă de bicarbonat; VI. Terapia insuficiențelor de organ VII. Terapia suportivă VIII. Compensarea afecțiunilor predispozante și preexistente. Tratamentul antimicrobian în sepsis este o urgență care nu poate fi temporizată până la clarificarea etiologică. Tratamentul inițial este ales empiric, în funcție de etiologia cea mai probabilă, teren, poarta de intrare, datele statistice, condițiile de apariție, tipul comunitar sau nozocomial. Antibioticele se reevaluează și se adaptează în funcție de tipul, sensibilitatea agentului etiologic izolat și eficiența tratamentului. Antibioterapia sepsisului respectă următoarele principii: Se preferă „dezescaladarea”, începând
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
în două categorii: Grup A (cu risc crescut): proteze valvulare, cardiopatii congenitale cianogene, antecedente de endocardită infecțioasă Grup B (cu risc mai mic): valvulopatii (insuficiență aortică, insuficiență mitrală, prolaps de valvă mitrală), bicuspidie aortică, cardiopatii congenitale necianogene, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă. Etiologie Etiologia endocarditelor variază după poarta de intrare, după proveniența germenului (comunitar sau nozocomial), după terenul pe care se grefează, pe valve native sau proteze valvulare. Etiologia probabilă după poarta de intrare: Dentară: streptococi orali si negrupabili, HACEK* Cutanată: stafilococi Uro-genitală
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
două categorii: Grup A (cu risc crescut): proteze valvulare, cardiopatii congenitale cianogene, antecedente de endocardită infecțioasă Grup B (cu risc mai mic): valvulopatii (insuficiență aortică, insuficiență mitrală, prolaps de valvă mitrală), bicuspidie aortică, cardiopatii congenitale necianogene, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă. Etiologie Etiologia endocarditelor variază după poarta de intrare, după proveniența germenului (comunitar sau nozocomial), după terenul pe care se grefează, pe valve native sau proteze valvulare. Etiologia probabilă după poarta de intrare: Dentară: streptococi orali si negrupabili, HACEK* Cutanată: stafilococi Uro-genitală: BGN
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
insuficiență mitrală, prolaps de valvă mitrală), bicuspidie aortică, cardiopatii congenitale necianogene, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă. Etiologie Etiologia endocarditelor variază după poarta de intrare, după proveniența germenului (comunitar sau nozocomial), după terenul pe care se grefează, pe valve native sau proteze valvulare. Etiologia probabilă după poarta de intrare: Dentară: streptococi orali si negrupabili, HACEK* Cutanată: stafilococi Uro-genitală: BGN Digestivă: enterococi Cateter: stafilococi, BGN, fungi * HACEK: grup de bacterii gram negative cu creștere lentă, care aparțin florei normale, reprezentate de specii de Haemophillus, Actinobacillus
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
NET (o rețea de colaborare inter profesională în cercetarea zoonozelor, din perspectiva medicinii umane și veterinare). 13.2 Leptospiroza Definiție Leptospiroza este o zoonoză răspândită în întreaga lume, cauzată de bacterii din genul Leptospira (ordinul Spirochetales), cu manifestări clinice variabile. Etiologie Leptospirele sunt bacterii gram negative, spiralate, mobile, care cuprind specii saprofite (L. biflexa) și specii patogene (L. interrogans, cu 26 serogrupuri si 250 serovariante). Clasificarea leptospirelor în 17 genomospecii pe baza genomului ADN este încă puțin utilizată. Epidemiologie Sursa de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
animalelor. Imunizarea vaccinală umană este limitată la persoanele cu risc profesional. 13.3 Borrelioza Lyme Definiție Boala Lyme este o boală determinată de Borrelia Burgdorferi, transmisă prin înțepătura de căpușă, cu caracter sistemic și manifestări dermatologice, musculo-scheletale, neurologice și cardiace. Etiologie Borrelia Burgdorferi face parte din familia Spirochetaceae. Este o bacterie microaerofilă, cu mobilitate asigurată de 7 flageli. Crește pe medii fastidioase tip Kelly. În prezent se cunosc 13 specii de borrelii, dintre care 3 au patogenitate umană: B. burgdorferi, B.
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
un vaccin preventiv pentru infecțiile boreliozice. 13.4 Febra Q Definiție Febra Q este consecința infecției cu Coxiella burnetti, cu două forme clinice de manifestare, acută și cronică. Denumirea de febră Q provine de la prescurtarea ”Querry Fever” = febră ciudată, neexplicată. Etiologie Coxiella burnetti face parte din familia Rickettiaceae, formată dintr-un grup heterogen de bacterii gram negative, cu localizare strict intracelulară. C. burnetti poate supraviețui în natură sub formă de spori. Se disting două faze în mediile de cultură: faza I
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pe proteze vasculare sau anevrisme, hepatite. Febra Q la gravide poate determina avort sau retard de creștere. Diagnostic Suspiciunea de febră Q este orientată de date clinice, epidemiologice și de modificări biologice nespecifice. Certitudinea de diagnostic este dată de precizarea etiologiei prin metode serologice (imunofluorescența indirectă este de referință), izolarea pe culturi celulare sau amplificarea prin PCR (din sânge sau țesuturi). Tratament Tratamentul antibiotic al formei acute necesită administrarea Doxiciclinei 200mg/zi timp de 14 zile. Alte alternative sunt fluorochinolonele și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
urmată de avort, moarte fetală, encefalomielită congenitală, infecții viscerale simptomatice (anasarcă fetoplacentară, hepatită) sau infecții paucisimptomatice (retard mental, corioretinite). Diagnostic Contactul cu pisici NU este esențial pentru diagnosticul toxoplasmozei. Manifestările clinice compatibile cu toxolasmoza necesită confirmarea etiologică, precum și excluderea altor etiologii, cu manifestări similare. Diagnosticul serologic se poate realiza prin teste ELISA, IFI, hemaglutinare, Western-Blot, care evidențiază seroconversia, adică serologie negativă urmată de creșterea semnificativă a titrului de anticorpi specifici. Inițial apar Ac tip IgM, apoi IgA și IgG. Primii dispar
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]