1,682 matches
-
tare nemaipomenitele insecte și ideea unui asemenea spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste tot, cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii viitoare, să recupereze mii de insecte. Dar organizatorii știu că niște licurici obosiți noaptea următoare nu vor fi îndeajuns de strălucitori sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sesizat de creierul secund al lui Gosseyn. Spuse cu o strâmbătură: - Nu o voi abandona pe amanta mea fără luptă, chiar ca un om cu viitor neclar. Mâna intră într-un buzunar și ieși cu un mic aparat analog unui evantai. Îl ridică și apăsă pe trăgaci. Nu se întâmplă nimic. Gosseyn înaintă și-i luă arma din mâini. Yanar nu se împotrivi. Figura îi era destinsă, dar ritmul nervos îi atesta teama. Era uimit că arma lui, fragilă în aparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de aceea el se mișca în locul acela al tăcerii ca și cum l-ar fi cunoscut, ba chiar cu un freamăt în plus al picioarelor, ca un animal care își recunoaște grajdul. Dipăru în spatele zidului alb de cruci care se deschideau în evantai. Mașina pe care o găsisem în piațetă plecă ridicând un nor de praf. Am coborât și am urinat cu spatele la cimitir, ascuns de carul funerar, am lăsat o pată întunecată pe pământ. Funcționarul de la pompe funebre se întoarse însoțit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aburi se înalță din mașina de făcut cafea, pe care bătrânul barman o pune sub presiune, de parcă ar lansa un semnal, sau cel puțin așa pare din succesiunea de fraze din al doilea alineat, în care jucătorii de la mese închid evantaiul cărților de joc la piept și se întorc către noul venit cu o triplă răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fanteziei. Cineva s-ar putea, oare, îndrăgosti de tine numai văzându-ți bucătăria? Cine știe: poate Cititorul, favorabil dispus încă dinainte. Cititorul continuă cercetarea casei a cărei cheie i-ai dat-o. Ai acumulat în jurul tău o grămadă de lucruri: evantaie, cărți poștale, flacoane, coliere atârnate pe pereți. Dar fiecare obiect văzut de aproape se dovedește a fi special, într-un mod neașteptat. Relația ta cu obiectele e confidențială și selectivă: numai lucrurile pe care le simți ca fiind ale tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
când intră în câmpul meu vizual și să-i urmăresc dansul aerian și așezarea ei pe firele de iarbă. Aprobarea domnului Okeda mă încuraja să perseverez în această intenție. Poate - am adăugat, contemplând forma frunzelor de ginkgo, ca un mic evantai galben cu marginea festonată - aș putea reuși să mențin distinctă în perceperea fiecărei frunze perceperea fiecărui lob al frunzei. Domnul Okeda nu și-a spus părerea; și altădată tăcerea lui îmi slujise drept avertisment să nu mă las pradă unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fețele de masă, dragilor, iar noi suntem ca untul la soare a pufnit Sandu Șpriț, nemulțumit, de cum s-a așezat pe scaun, iar apoi i-a tras un cot lui Gore. Patronul ar trebui să ne pună la dispoziție și evantaie... Mânuite de hostese de-alea nurlii! Gicu stă Într-o rână și dă pe gât halbă după halbă, ca și cum s-ar teme că rezervele de bere ale cârciumii se vor termina brusc. Din când În când, Îi mângâie cald o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
însoțit în vizitele lui de către un inspector voluntar, Rieux a putut să alerge din bolnav în bolnav. Dar, în primele zile de ciumă, toate serile au fost ca aceea când intrase la doamna Loret, într-un mic apartament împodobit cu evantaie și cu flori artificiale, și când mama îi primise cu un zâmbet cam strâmb. ― Sper că nu este febra de care vorbește toată lumea. Iar el, ridicând cearșaful și cămașa, contempla în tăcere petele roșii de pe burtă și de pe coapse, umflătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
recunoscut că nu, iar bătrâna a spus din nou că asta era prin urmare pricina. Trebuie s-o revedeți, aveți dreptate. Dacă nu, ce v-ar rămâne ? Restul timpului, Rambert se învârtea între cele patru ziduri goale și văruite, mângâind evantaiele agățate pe pereți sau numărând ciucurii care împodobeau fața de masă. Seara, tinerii se întorceau acasă. Nu vorbeau mult, sau dacă vorbeau o făceau numai ca să spună că nu era încă momentul. După masă, Marcel cânta din chitară și beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lui Tarrou un pachet de fișe și, cu o voce pe care tifonul o înăbușea, a spus doar atât: "șase", apoi a ieșit. Tarrou l-a privit pe ziarist și i-a arătat fișele pe care le-a desfăcut în evantai. \ Frumoase fișe, ai ? Ei bine! nu, sunt morți. Morții de peste noapte. Fruntea i se brăzdase. A strâns la loc pachetul de fișe. \ Singurul lucru care ne rămâne de făcut este contabilitatea. Tarrou s-a ridicat sprijinindu-se de masă. \ O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
resemnai să uiți de droaia de muște care transforma fiecare masă Într-o gesticulație neîntreruptă, exasperantă. M-am hotărât, așadar, să-i imit pe ceilalți vizitatori, angajând, pe câțiva bănuți, un adolescent care se Îndeletnicea să-mi facă vânt cu evantaiul și să alunge insectele. Cel mai greu a fost să-l conving să le gonească de la masa mea fără să caute să le strivească, sub ochii mei, Între dolmas și chebapuri. Mă asculta o vreme, dar, de Îndată ce vedea o muscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înainte de a se prăbuși. În vacarmul general, marele vizir Își vine primul În fire, strigă: „Nu e nimic, rana e ușoară!”. Cere să fie golită sala, iar șahul să fie dus la caleașca regală. Și, până la Teheran, face vânt cu evantaiul cadavrului așezat pe locul din spate, ca și cum ar fi continuat să respire. Între timp, Îi dă de știre prințului moștenitor să vină de la Tabriz, unde e guvernator. La sanctuar, soțiile Șahului tabără asupra asasinului, care Îl insultă și-l acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avea surprize. Și poate descoperim un drum mai ușor în jos. Își luă din nou lampa și îndreptă fascicolul spre pereții, care deși formau parcă interiorul burții unei balene, rămâneau nemișcați, spre marea satisfacție a căpitanului. ― Să ne desfășurăm în evantai, continuă Dallas, dar nu prea departe. Nu depășiți, orice ar fi, perimetrul de viziune al vecinului. Ne-ajung două minute. Înarmați cu lanternele, măturau cu mare grijă toată suprafața imensei încăperi. Pe jos erau împrăștiate fragmente de material cenușiu, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un adevărat compendiu de neliniști, de spaime, demascând nonvaloarea vieții, a dragostei, a gândului, a faptei. Cartea începe cu neliniștea de urât, de plictis, acest "monstru delicat", mai de neînfrânt decât "prostia, eroarea, păcatul sau zgârcenia" și continuă cu un evantai inepuizabil, din care amintim neliniștea căutării mereu a ceva nou: "Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe ?/ Au fond de l'Inconnu pour trouver du nouveau!"; neliniștea prăbușirii în neant: "Avalanche, où veux-tu m'emporter dans ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
uitarea ce avea să stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt pe poartă și, cu gândul la balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
comă. Trăia doar prin speranța locuitorilor. Dar se întâmplă ceva neînțeles de noi, pus pe seama unui defect de refracție a imaginilor prismei. Orașul era mândru de urâțenia lui. Strâmbătatea gândurilor oamenilor se imprimase acestui oraș, tremura urât, cu tentaculele în evantai al străzilor delirând spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care apartamentele erau cutii de pantofi cu pereții mereu în transformare. Pentru că delirul injectase oamenii cu morbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu se făcea că era. Era pur și simplu. Intră cu sora ei în casă la familia Milan de pe bulevardul Karl Marx nr. 99. Doamna Milan, grasă ca o balenă în voaluri albastre și eșarfe bleu, își făcea vânt cu evantaiul răsfoind o partitură. După ce bău ultima gură de ceai, așeză paharul cu picior pe măsuță și deschise clapeta pianului. Câteva acorduri, degete trosnite în aer și Simfonia a V-a în Si Bemol Major de Franz Schubert, prinse viață. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa după regulile lui Moș Eveniment. Înspăimântați, ne-am întors acasă, ne-am pipăit încheieturile, am suflat pe geamuri și oglinzi. Dar asigurările noastre de viață aveau să fie de scurtă durată, un evantai de ani sau mai multe, atunci când am descoperit că toate predicțiile magiștrilor-marionete despre noi erau exacte. I-am revăzut pe Stoian și Teodor înrobiți de copii și greutăți. I-am revăzut și pe Samaliot și pe Năsuc, care, deși muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bucătărie, cămară, baie și holuri. În mijlocul Încăperii, mama și tata, Întrețin Într-o vatră, un foc mocnit din care se ridică fumul pe care l-am văzut de departe, Întețindu-l cu o bucată de tablă, care are forma unui evantai.. Îi Întreb ce fac, dar nu-mi răspund. Se uită la mine ca doi oameni cu mințile rătăcite; par a nu mă recunoaște. Îi Întreb Încă odată ce fac, și atunci, din gura mamei iese o șuviță, de sânge pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu-mi mai acorda atenție.Puful blond al feței m-a ispitit s-o mângâi pe obraz.Mi-a prins mâna,m-a tras spre ea .I-am simțit parfumul.Buclele ei roșcate s-au revărsat pe fața mea în evantai. Am uzitat de manevra lui G.Coșbuc: Ieri mi te-am făcut scăpată, Azi nu-mi scapi nesărutată”. Ne-am îmbrățișat pe fotoliu.Ne-am sărutat. A gângurit leneșă :„vreau acasă...vreau și eu ...”. Nu degeaba se spunea că poate
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
șoptindu-ți amânat, din timp în timp, cum geana lumii te îmbie, dar nu-i ca mângâierea în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Muncii pentru protecția împotriva accidentelor de muncă în utilizarea aruncătorului de flăcări. A citit fiecare propoziție. Și instrucțiunile de folosire? a întrebat mama. Ea avea lacrimi în ochi. Da, a spus tata. Muștiucul special. Tubul. Cuplarea. Jetul sub formă de evantai. Rar, cuvânt cu cuvânt. Era un cititor priceput Pettersson. Și ești sigur că a înțeles ce a citit? Când omul citește, a spus tata, înțelege. Eram pe dușumea, având în față cartea mea în legătură de marochin. Datorită imaginii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sau echilibru. Ele există doar în imaginație. Sau, mai exact, în artă. Nu întâmplător pictorul a ales anonimatul. Iar aici putem vedea Seara peste deșertul de calcar din Öland, a lui Nils Kreuger. Perspectiva, dar mai ales cerul, asemănător unui evantai de raze de soare strălucitoare și distincte, este un împrumut direct de la incomparabilul maestru francez Gustave Doré. Din păcate, Muzeul Național nu posedă nici o pictură de Doré. Icoana ungurească de aici, din dreapta, arată învierea lui Hristos. Din rana din coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe stinghia băncii și lăsă capul pe spate. Se minună de bogăția verde și de armonia tulburătoare în care crescuseră zeci și sute de ramuri și rămurele. Începu să numere frunzele mari și lucioase de pe crenguțele ce crescuseră ca un evantai din extremitatea unei crengi. Cinci... zece... douăzeci... „Hm! La cât am ajuns? Mai erau puține... O iau de la început”. Cinci... șapte... zece... Ochii i se închiseră încet-încet, se redeschiseră cu greu de vreo două ori, căută frunzele pe care le
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
am zis, ieșind pe verandă. Vraja se rupsese. LVIII Veni și vremea să plec din Tahiti. Conform datinelor agreabile de pe insulă, mi s-au făcut daruri de către persoanele pe care le cunoscusem - coșulețe din frunze de cocotier, rogojini de pandan, evantaie; iar Tiaré îmi dărui trei perle mici și trei borcane de peltea de guava făcută cu propriile ei mâini grăsulii. Când vaporul de poștă care făcuse o escală de douăzeci și patru de ore în drumul din Noua Zeelandă către San Francisco sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]