11,327 matches
-
sălbatice și sfâșietoare, această consistență a acțiunii unui trup asupra unui alt trup, modelarea efortului și precizia propriei receptivități, adaptându-le la imaginea reflectată, pe care adversarul ți-o trimite ca o oglindă. Dar, dacă senzațiile pe care ți le evocă lectura rămân sărace în comparație cu orice senzație trăită, este și pentru că ceea ce simt eu acum, în timp ce-l strivesc pe Ponko sub pieptul meu, sau în timp ce rezist când îmi răsucește brațul la spate, nu este senzația de care aș avea nevoie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a auzit lectura de la început? A intrat pe tăcute, fără să bată la ușă? Era deja aici, ascunsă printre biblioteci? (Venea să se ascundă aici, spusese Irnerio. Vin aici să facă lucruri de nenumit, spusese Uzzi-Tuzii.) Sau e o apariție evocată de vraja degajată de cuvintele profesorului-vrăjitor? Uzzi-Tuzii își continua recitarea, și nu părea să se mire de prezența noii ascultătoare, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna. Nici nu tresare când ea, la o pauză mai lungă îl întreabă: — Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
deoarece - nu imediat, ci mai târziu - a fost considerat un avertisment pentru tot ce avea să se-ntâmple și pentru că toate aceste imagini de epocă trebuie să traverseze pagina, la fel cum coloanele militare traversează orașul (chiar dacă expresia coloane militare evocă imagini cam aproximative; o anume nedeterminare nu e rău să plutească în aer, căci aparține confuziei epocii); sau ca lozincile agățate de clădiri, invitând populația să subscrie la împrumutul național, sau șirurile de muncitori ale căror trasee nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pritocitorului de romane din seraiurile arabe? Ai vrea să fii în locul lui, să stabilești o legătură exclusivă, în același timp de două persoane, cum ți s-a părut posibil cu Ludmila? Nu poți să nu-i dai cititoarei fără chip, evocată de Marana, trăsăturile Cititoarei pe care o cunoști; o și vezi pe Ludmila sub plasa de țânțari, întinsă pe pat, în sezonul epuizant al musonului, în timp ce complotiștii din palat își ascut săbiile în tăcere, iar ea se abandonează curentului lecturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
grijă după desenele lui Athanasius Kircher. Pereții de oglinzi trimit de infinite ori imaginea mea. Fusesem răpit de mine însumi? Oare una din imaginile mele, proiectată în afară, îmi luase locul și-mi lăsase doar rolul de imagine reflectată? Îl evocasem, oare, pe Stăpânul Tenebrelor, iar el mi se prezenta sub chiar înfățișarea mea? Pe podeaua de oglindă zace un trup de femeie, legat. E Lorna. De cum se mișcă, trupul ei dezbrăcat se întinde pe toate oglinzile. Mă arunc asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe Adrian. Astăzi trebuie să scriu și materialul pentru Chemarea, mi-au cerut un articol despre el, n-am timp acum, n-am timp, am să prelucrez unul mai vechi, la cinci am și-o emisiune la radio, să-l evocăm. - E greu... - Da, am o zi foarte grea, domnule Ștefan... Toate bune, ne vedem miercuri, treci pe la înmormântare, nu? Va fi depus în Aulă. La unsprezece vorbesc și eu. Îmi întinde o mână solzoasă. - A, să nu uit, joi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce-o mierlesc și robul meu o să se ducă la iarbă verde, unde nu-i durere și nici suferință și nici întristare și nici nu te toacă nimeni, să nu vă mănânce să scrieți ceva despre mine sau să mă evocați pe la televiziuni, că jur că mă-ntorc, vă bântui în fiecare seară, vă dau cu oglinda-n cap, cu lanțul de la bicicletă, vă dau foc cu bricheta la mustăți și bărbi, vărs aftershave-ul în ciulama, împing mobila prin casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urmă - să abandoneze vînătoarea și să se Închidă pentru totdeauna În singurătatea unei insule. În anumite după-amieze, cînd Îi zărea În depărtare pe cei care se ocupau de aprovizionarea cu balene, În lungile lor peregrinări din Oceanul Arctic pînă la Antarctic, evoca, nu fără nostalgie, puținele momente În care se bucurase de o adevărată plenitudine și aproape fericire, dar Îi era limpede că niciodată nu avea să se mai Îmbarce pe un vapor, pentru că, după toți acei ani de singurătate și independență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora ei se recăsătorise și locuia acum În Latacunga -, trecea Încă o dată În revistă amintirile, evocînd chipurile bărbaților pe care-i iubise și Întorcîndu-se la zilele fericite din hacienda de lîngă Cotopaxi sau la frumoasa călătorie pe care o făcuse cu Germán de Arriaga În primăvara cînd căutau capela ascunsă În care voiau să se căsătorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gâlgâitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat câte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistând Într‑o simbioză bizară a timpurilor trecute, prezente și viitoare. Altfel, cum s‑ar putea explica textul de la „imaginea“ primilor lui cinci ani petrecuți la bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe vreo găină sau o bucată de slănină) și cu plecarea noastră, a copiilor, la școală. Acest ritual matinal (În fundal se auzea un radio, de prin vecini, cu melodia Lili Marlen) va fi folosit ca un prilej de a evoca atmosfera de familie din căminul unui geometru concediat În timpul ocupației (postul micului dejun cu cicoare și pesmet) ca și prezentarea „modei“ din anii 1943‑1944, când se purtau pantofi cu tălpi de lemn, apărători pentru urechi și paltoane făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de pe cartea poștală, ar putea fi Aga‑Sofia. Pe ștampilă este imprimat anul douăzeci și unu. În hotel locuiește emigrantul rus Arcadie Ipolitovici Belogorcev, căpitan de cavalerie, În viața civilă inginer forestier. Trecutul său ne este insuficient cunoscut, căci el Însuși Îl evoca arareori. În corespondența sa pomenea despre climă, despre Dumnezeu, despre obiceiurile din Orient.) De când trăia În exil, serviciile făcute pe vremuri Ohranei Îi apăreau mai puțin glorioase. Părăsise Rusia, susținea el, În primul rând din pricina jurământului față de țar: jurământul militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dormitor prin Întuneric, n-are nevoie să aprindă luminile, fiecare ungher Îi e binecunoscut, constată că poate să reînvie atunci când dorește fiecare clipă trăită În această casă cu un singur nivel, construită din bârne și din ciment. Alteori Încearcă să evoce câte ceva din vremea petrecută la orfelinat, să așeze laolaltă frânturi care i se Învârtesc În minte, Însă nimic nu se Înfiripă și se simte pedepsit pe loc. N-ar trebui să se poarte atât de prostește. Doar știe că oricât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părul ca să pară cât mai Îngrijit. și-a repetat instrucțiunile lui Din și a Încercat să nu se arate preocupat de simpla lui sarcină, să nu fie preocupat de geanta aceea care i se bălăngănea pe coapsă. A Încercat să evoce mai degrabă un viitor alături de fratele lui, a Încercat să-și imagineze anii fericiți din fața lor, viața care-i aștepta. Dar n-a fost În stare să se lase În voia acelei bucurii. Viitorul imaginar nu se lăsa prins, i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ne-am face fără el? — Ne este milă de victimă și ne temem pentru noi. Poate avea un efect serios, spuse Adrian. — Taceți odată, pentru Dumnezeu! zise Eleanor, care ședea între ei. N-aud o vorbă. Reprezentantul unei organizații caritabile evocă într-o discuție cu prezentatorul știrilor activitatea desfășurată de prințesa în beneficiul celor care căzuseră victime minelor de teren. — Zici, așadar, că ne paste un catharsis național? îl întreba Șam pe Adrian pe la spatele lui Eleanor. — Tot ce se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
este propriu-zis etapa creației, etapă în care ideile golașe, preluate din planul de idei îmbracă haina poetică. Oferim mai jos modelul unui plan de idei pentru compoziția cu titlul: Humulești - leagănul ,,Amintirilor din copilărie” I. Introducere: 1. Mulți scriitori au evocat vremurile luminoase ale copilăriei, oameni și locuri dragi, dar nici unul dintre ei n-a făcut-o cu arta lui Creangă. 2. Întâmplările, oamenii și copilăria apar zugrăvite în cadrul natural și existențial al Humuleștiului, care devine centrul universului copilăriei lui Nică
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că îi va vorbi și în această scrisoare despre omul care i-a călăuzit primii pași pe drumul vieții. Narațiunea este o evocare, reînviind amintiri plăcute, astfel încât acestea par a se derula înaintea ochilor noștri. Chipul luminos al învățătorului este evocat în cadrul larg al amintirilor din copilăria petrecută întrun vechi târgușor moldovenesc de pe malul Siretului Întors după multă vreme în târgușorul natal, omul nostru este cuprins de un fel de neliniște a aducerii-aminte. El colindă în lung și-n lat locurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
natale, scriitorul cutreieră în lung și-n lat locurile de mult cunoscute și retrăiește cu imensă bucurie întâmplările luminoase ale copilăriei. Cel mai mult îl impresionează locul, căci numai locul a rămas, unde odinioară era școala. Cu această ocazie, el evocă chipul luminos al învățătorului său, domnu’ Trandafir (trăsături fizice și morale). Odată, pe când priveghea la descărcarea unui car cu fân, domnu’ Trandafir primește vizita unor necunoscuți care-i cer să facă o lecție. Străinii sunt impresionați de răspunsurile elevilor și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă, în fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
măsurat, stăpânit, care spunea exact cât dorea să spună și să se Înțeleagă. Cu grația ei dintotdeauna și, poate, de această dată, cu ceva mai multă melancolie. Un amănunt pe care domnul Húsvágó nu Îl va putea nici consemna, nici evoca vreodată, nu doar din pricina distanței și a discreției, ci și din pricina unei perdele de muselină prin care se vedea silueta zveltă a Eleonorei, nemișcată În dreptul geamului Înalt al camerei sale. Domnul Húsvágó Își scoase din nou pălăria pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și inechitățile la scară mondială și națională, aspecte ale deteriorării mediului ambiant, inclusiv încălzirea globală, dezvoltarea umană și protecția socială, globalizarea, formarea economiei transfrontaliere și a spațiilor economice mari ș.a. Aspecte ale activității sale diplomatice, științifice, ziaristice sunt prezentate sau evocate în: * volumele "Obsesie și adevăr. Diplomați români la Moscova", Editura Semne (2007) și "Convulsiile sfârșitului. Diplomați români la Moscova", Editura Semne (2007), scrise de Mioara și Ion Porojan; * lucrarea "Protagoniști ai vieții economice", Editura Economică (2002), de Ivanciu Nicolae Văleanu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Ministere își reînnoiesc acordurile de colaborare. Au fost inițiate negocieri privind construirea noului sediu al Ambasadei Române la Sofia. În desele vizite efectuate în județele Bulgariei, ambasadorul român a fost întotdeauna primit cu atenție și simpatie de autorități și populație, evocându-se în convorbiri și discursuri relațiile istorice prietenești și sprijinul poporului român dat revoluționarilor bulgari și luptei poporului bulgar pentru eliberare de sub jugul otoman. Rezultatele pozitive ale activității ambasadorului Nicolae Blejan la Sofia au fost posibile și datorită relațiilor eficiente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
trimiterea unor emisari ai șefului statului român, în toate capitalele arabe, pentru a determina menținerea de către acestea a unei atitudini normale, pe cât posibil favorabile, relațiilor cu țara noastră, în statele din Orientul Apropiat, respectiva misiune fiind încredințată lui M. Malița. Evocând escala sa la Damasc și primirea organizată de ambasadă la președintele Siriei, Hafez al Assad, M. Malița arată, în volumul său intitulat "Tablouri din Războiul Rece": Conversația a fost atât de cordială, datorită solidelor relații bilaterale, încât la sfârșitul întrevederii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
responsabilități sporite, atât în activitățile politico-diplomatice, de reprezentare și informare, cât și în apărarea intereselor cetățenilor români, ajunși în fosta Uniune Sovietică sau a celor ce nu aveau cetățenie, dar aveau suflet de român. Printre acțiunile, care merită a fi evocate, sunt cele care, la vremea respectivă erau ilegale, întrucât încălcau dispoziții ferme ale conducerii partidului, de interzicere a tratamentelor medicale în afara granițelor țării. Zeci de bolnavi, cu diagnostice de retinopatie diabetică sau pigmentară s-au bucurat de sprijinul tânărului diplomat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cocktail, să le explice într-o tonalitate firească schimbările din țară, nevoia comunicării neîngrădite cu familiile, prietenii și colegii lor din România și să le descrie dificultățile prin care trecea întreaga țară. În același timp, în vizitele la autoritățile cipriote, evocând tradițiile bunelor relații dintre cele două țări, a reușit să obțină, spre exemplu de la guvernatorul Băncii Centrale a Ciprului, câte 16 burse pe an, pentru specializarea în sistemul financiar-bancar occidental, burse de care au beneficiat peste 50 de economiști români
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]