4,693 matches
-
sale exprese, în aceeași publicație pariziană prin grija Alexandrei Fălcoianu, verișoara și legatara sa testamentară, au fost editate integral în 2000, sub titlul Din amintirile Elencuței Văcărescu. Dincolo de sinceritatea cuceritoare a însemnărilor, care se întind de la 1877 la 1920, de evocarea atmosferei din familia regală, de portretul regelui Carol I și al soției sale, Carmen Sylva, sau de rememorarea durerii intense provocate de eșecul căsătoriei cu prințul Ferdinand, răzbate o atitudine morală fără fisură și se conturează o inteligență sufletească exemplară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
Augustin Z.N. Pop, Testamentul literar al Elenei Văcărescu, RL, 1968, 44; George Oprescu, Domnișoara Elena Văcărescu, SXX, 1969, 9; Sarina Cassvan, Un gând pentru Elena Văcărescu, VR, 1972, 2; Romulus Dianu, Elena Văcărescu, TBR, 1973, 7; Al. Duiliu Zamfirescu [Evocare], MS, 1973, 4; Ion Stăvăruș, Elena Văcărescu, București, 1974; I. M. Ștefan, V. Firoiu, Sub semnul Minervei, București, 1975, 122-135; Zaciu, Lecturi, 212-216; Maria Brăescu, „Scrieri alese”, LL, 1976, 1; Alexandrina Andronescu, Elena Văcărescu, poetă a sufletului românesc în limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
nuvelelor din primele volume nu au individualitate, gesturile, întâmplările pe care le trăiesc se desfășoară grăbit, previzibil, spre teza finală. Fără putere de creație, neglijând analiza resorturilor lăuntrice, C. izbutește mai bine în memorialistică. Mai multe texte din Amintiri constituie evocări ale unei copilării petrecute în decorul Munților Apuseni, regiune cu o mitologie stranie („vâlva băii”) și cu o lume de El Dorado, în care chiar cei apropiați (bunicul, popa Moldovan, Gherasim, dascălul Cojoc) iau dimensiuni fabuloase. Interesante sunt și evocările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
evocări ale unei copilării petrecute în decorul Munților Apuseni, regiune cu o mitologie stranie („vâlva băii”) și cu o lume de El Dorado, în care chiar cei apropiați (bunicul, popa Moldovan, Gherasim, dascălul Cojoc) iau dimensiuni fabuloase. Interesante sunt și evocările anilor de școală, în care elegiacul spontan se împletește cu teza dezrădăcinării, și ale câtorva episoade din viața studențească (Promoție, În străini, Bătrânul), ce ilustrează cazuri contrastante de succes și eșec universitar. Cu o implicație autobiografică redusă, alte texte (Ghiță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
Răspunde totuși la întrebări, cel mai adesea cu răspunsuri scurte și precise. În afara stării de angoasă, ea va recunoaște că este adesea tristă, mai ales atunci când se află în camera sa, că are dorința de a plânge. Doar această simplă evocare are, de altfel, tendința de a-i provoca apariția unor lacrimi discrete în timpul ședinței. I se întâmplă să se gândească deodată că „viața nu servește la nimic”. Începe atunci să evoce moartea, respingând în același timp aceste gânduri. Spune imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
gât. Îi era foarte teamă să nu se sufoce în timpul somnului. Se scula de mai multe ori în timpul nopții și îi căuta pe bunici pentru a putea să readoarmă, dar fără să le vorbească de teama sa de moarte. În urma evocării acestor amintiri, părinții își vor reaminti de surpriza pe care au avut-o când, la întoarcerea din vacanță, li s-a spus că Denise a dormit prost. Aceste rememorări din timpul ședințelor de investigație par să o fi ajutat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a replierii narcisiace. Nu s-a putut institui nici un tratament pe termen lung, nici medicamentos, nici psihoterapeutic, deoarece Christine, după o ameliorare ușoară, a întrerupt spitalizarea împotriva avizului medical, la presiunea părinților. După încă un an, tot în aceeași perioadă, evocarea de către Christine a propriei sale sexualități provoacă un conflict familial în cadrul căruia tatăl îi ia apărarea. La puțin timp după acest conflict Christine înghite mai multe tablete. Urmează o a treia spitalizare de câteva zile: ea are atunci 17 ani
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Tribuna ideilor” (Năsăud) ș.a. A mai semnat cu pseudonimul Ț. Ț. Mărgineni. Prima carte, microromanul Un om în halat vișiniu, îi apare în 1968. Ț. și-a atras prețuirea mai cu seamă pentru demersul său devotat, îndelungat și erudit, de evocare a istoriei literaturii și culturii spațiului năsăudean, preocupare al carei rod se află în primul rând în lucrările Virtus Română Rediviva (I-VII, 1973- 1993; Premiul „George Barițiu” al Academiei Române) și în Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud (1998). Unică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
originea transilvăneana a humuleșteanului, iar lucrarea despre Andrei Mureșanu aduce corectarea unor erori privind data nașterii și numele poetului, părinții, studiile etc. Și că prozator Ț. își trage seva din realitățile năsăudene, cum se observă în Soldați fără arme (1973), evocare a unor întâmplări din secolul al XIX-lea, în Transilvania supusă Imperiului Habsburgic. În centrul acțiunii se află regimentele grănicerești și un personaj, Paul Țânco, care se regăsește în studiul biografic 1872, Graz. Paul Țânco, primul român doctor în matematică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
mă protejează pe cât posibil. Spre rușinea mea, sunt în urmă rău cu cititul; mă înspăimântă reîntâlnirea cu atâtea posibilități pe lângă care am trecut nepăsătoare. Într-un fel, cred că îmi tezaurizez o indiferență croită să contracareze teama de penibila lor evocare. Ei, dar cel puțin e-n pas cu ultima modă, încercă ea să diminueze de circumstanță gravitatea constatării. − Și de ce nu? Dacă ți-e bine așa cum ești, la ce să cultivi gustul frământării? − Da, mi-e bine - binele de-a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bovin de-absent, și-auzi într-un târziu o babilonie de lamentări, și-ți zici că trebuie să fi intrat deja, nedureros, în rândul victimelor; dar nimic nu e sigur, și numai nesiguranța asta te roade tenace. După ezitări prelungite, evocările locuinței ideale a nomazilor se fixară insistent pe castelele medievale, bogate în ieșiri secrete și dispozitive de apărare, dar și în turnuri semețe cu foișoare împodobite de flamuri. Un versant al existenței lor s-ar fi dorit marcat de un
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și în valea fluviului Oronte, vale cu dumbrăvi și livezi, cu pajiști bogate, cu felurite flori și cu tot felul de frumuseți naturale, folosite în minunate metafore, în predica morală a Sfântului Ioan Gură de Aur<footnote Pr. Gheorghe Tilea, Evocări ale Antiohiei de demult, în rev. Glasul Bisericii, Anul X (1951),Nr. 8-9, p. 36. footnote>. În Despre statui, cuvântul 14, Ioan evidențiază prosperitatea orașului, ca și abundența mărfurilor, multitudinea de construcții, facilitatea cu care locuitorii orașului circulă pe străzi
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
române și în cele franceze. Fără a renunța la preferința pentru proza folclorică - dovadă volumul de basme din 1882, prefațat de V. Alecsandri -, mai publică jocuri de copii, ghicitori, proverbe și zicători, însoțite uneori de comentarii documentate. Scrierile sale de evocare a unor momente și personalități din istoria națională sunt o dovadă a aderării la ideile avansate ale momentului. Nefiind încă formulată o metodă unitară de culegere a folclorului, I. s-a transformat în fapt din folclorist în povestitor. Influențat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
lui Constantin I. Creangă, nepoata lui Ion Creangă și sora arhitectului Horia Creangă), dar și a celei paterne, cu evoluții spectaculoase și dramatice povești de familie. Los padres, capitolul despre părinți, va fi dominat de figura tatălui, la a cărui evocare se adaugă, pios, comentarii despre scrierile lui, cu extrase din versuri și traduceri. Ultimele două capitole prezintă copilăria, adolescența și anii studenției bucureștene. Valoarea documentară a paginilor constă în reconstituirea atmosferei social-politice și culturale din preajma primului război mondial, accentuată prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
Poezie”, „Proză”, „Teatru”, „Studii și cercetări”, „Dialoguri”, „Școală și educație”, „Politice”, „Vitrina cărților”, „Caleidoscop cultural”, „Revista revistelor”, „Meridiane”. Informațiile publicate în cadrul acestor rubrici au atât caracter local, cât și o deschidere spre alte culturi. Din 1995 există următoarele rubrici permanente: „Evocări, amintiri, mărturisiri”, „Manu propria”, „Reverii”, „Memoria clipei”, „Ecouri lirice”, „Paralel” (rubrică în care este publicată literatură în română și în sârbă sau în alte limbi), „Debut”, „Prezentări”, „Semnale”, „Lecturi”, „Tezaur”, „Cercetări”, „Mozaic”. Revista a răspuns în permanență cerințelor timpului, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287911_a_289240]
-
ci ascunde și o nuanță de comprehensiune, iar pe alocuri se însoțește nimerit cu o undă de duioșie. Aceeași privire aptă să înțeleagă, aceleași procedee ale narațiunii în care căldura sufletească, emoția, dar și exactitatea detaliului sau a interpretărilor întovărășesc evocarea unor vremuri apuse caracterizează și amintirile cuprinse în cartea Flori din grădina copilăriei (1933). K. este aici un narator care înregistrează, cu o remarcabilă capacitate de a distinge ceea ce se dovedește a fi esențial, dispariția unei epoci, a unei lumi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
usum Delphini, București, 1998; Poeți români, București, 1999; Paradise cocktail, ed. plurilingvă, Timișoara, 1999; Scriitori români, București, 2000; Opere, I-III, București, 2000; T de la Trezor, București, 2000; Poeme - Poems, ed. bilingvă, tr. Cristina Tătaru, pref. Grete Tartler, Pitești-Brașov, 2000; Evocări, București, 2003; Arta dialogului, postfață Ion Vianu, București, 2003. Ediții: Ovidiu Cotruș, Meditații critice, introd. edit., București, 1983. Traduceri: Pavlo Tycina, În orchestra cosmică, pref. Șt. Bitan, București, 1962; Em. Kazakievici, Povestiri. Steaua. Doi în stepă. Inimă de prieten. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
premiate în decursul anilor, puse și ele în legătură cu cele două sensuri ale prejudecății: pozitiv și negativ. Scrise de asemenea cu talent sunt comentariile din Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003), unde P. apare și în postura de autoare de portrete și evocări. Într-un text plin de vervă, glisând în permanență între retro și modern, nu fără o plăcere ludică, antrenând și cititorul, se reconstituie nu numai imaginea caleidoscopică a Bucureștiului dintre războaie, dar, în mare, și viața României din epocă. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
scrieri de factură memorialistică, intitulate Cutia cu maimuțe (1942) și Măscărici și mâzgălici (1958), C. rememorează etapele formării sale ca om de scenă și de litere. Volumul din 1942 cuprinde amintiri legate de familie, de viața scriitoricească, teatrală și cazonă. Evocările sunt susținute de un patos reținut, de vervă și umor, portretele beneficiază de tușe rapide și decise. Pentru istoria literară, deosebit de importante sunt amintirile privitoare la Urmuz. Portretistul dispune de un simț ager al observației și de capacitatea de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
rubricile sau revistele de umor de după 1875 și întâlnindu-se aici, uneori, cu I. L. Caragiale, cu care a fost, într-o perioadă, în relații amicale. În „Minerva literară ilustrată” semnează, între 1909 și 1914, poezii și cronici rimate, amintiri și evocări, susține „Rubrica lui Mitică”, înțesată cu „mofturi”, „miticisme” și anecdote, răvașe și epigrame, scrie snoave, farse, schițe umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T., D.C.T.&I.L.C. sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
sacrificând pe alocuri unui murmur de lirism sobrietatea excursului. Valorile morale și cele poetice sunt, aici, iradieri ale temei navale. Opiniile literare ale lui B. sunt în genere cuminți, de bun-simț, cu o tendință, totuși, de retardare. O serie de evocări apar ca „sclipiri răzlețe” din vremuri care smulg sobrului vaporean o pioasă lacrimă, dar îi deșteaptă și un fin surâs. Secvențele din trecut, mângâiate de ficțional, tind să se preschimbe în schițe literare. Scrisorile dintr-o călătorie sau alta, publicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în contraefect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
a patra conține trei nume: Labdacos ("șchiop"), tatăl lui Laios, Laios ("strîmb"), tatăl lui Edip și Edip ("picior umflat") a căror semnificație ipotetică invocă, după cum s-a văzut, dificultatea de a merge bine, pe care Levi-Strauss o interpretează ca o evocare mitologică a oamenilor în momentul emergenței, ca niște ființe incapabile să meargă, sau care au un mers stângaci. Trăsătura comună a coloanei a patra ar putea fi, deci, persistența autohtoniei umane. Comparând relația dintre prima coloană și a doua cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
românească abia după 1989. Receptarea fenomenului rezistenței a fost una din cele mai fascinante teme de istorie În discursul public după 1989. Subiect interzis de ideologia comunistă, el a fost recuperat mai Întâi la nivelul publicisticii populate de interviuri și evocări ale foștilor combatanți, În nenumărate volume de memorialistică. S-a Întreprins o retrospectivă bibliografică a articolelor apărute pe tema rezistenței armate În 1945-1965, Înregistrîndu-se În 35 de ziare și reviste, apărute În 1990-1994, Între 250 și 400 de articole pe
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
din perioada stalinistă a comunismului românesctc "Un trist bilanț \: deportările din perioada stalinistă a comunismului românesc" Contextul În care au avut loc deplasările de populații de după al doilea război mondial este marcat de o serie de evenimente conexe a căror evocare e absolut necesară pentru a Înțelege că ele sunt parte a unui ansamblu de măsuri cu caracter politic prin care regimul comunist Încearcă și reușește să acapareze Întreaga putere. De la instalarea la guvernare În martie 1945 a primului guvern așa-
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]