2,597 matches
-
mediul rural, mai ales în noile provincii, s-a insistat pe un anume paralelism cu registrul temporal al creștinismului ortodox, pus astfel în slujba ideii naționale. Ideea unirii a fost apropiată de aceea a resurecției creștine, nu doar ca simplă exagerare a unui funcționar zelos, ci pentru a reprezenta mai convingător o stare de spirit: redescoperirea, revitalizarea, reînvățarea identității naționale de către și împreună cu noii cetățeni ai regatului. Ritualul religios era, de altfel, un ingredient decisiv al ceremoniilor care defineau sărbătorile comunității
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
competiție 148. Aici era rolul profesorului de sport, care vedea că te miști mai bine sau mai încet. Da' eu știu că mă străduiam de fiecare dată să ies prost la mișcările astea [...] din comoditate" (L.B.). Micile revolte personale împotriva exagerărilor de tot felul atingeau nu întotdeauna conștient și simbolurile deja uzate ale regimului: "Holurile liceului nostru erau, pline, la un moment dat, cu fotografii ale Tovarășului [Ceaușescu] din diferite vizite externe [...]. Bineînțeles că noi ne jucam, făceam urechi mai mari
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
duce discuția, ci mai ales asupra noțiunii înseși de mit, prost aleasă" (Idem, Jurnal. 1985-1988, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2003, p. 9). Comentariile Monicăi Lovinescu sugerau deja rezistența acelei memorii istorice românești preexistentă regimului, dar preluată cu exagerările de rigoare și de către propaganda național-comunistă care a reacționat violent la schimbarea narațiunii școlare, mai ales în așa-numitul "scandal al manualelor", de la sfârșitul anului 1999. 75 În centrul curentului demitizant s-a situat istoricul Lucian Boia, ale cărui lucrări
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Mare). Ea cerea, practic, revenirea la situația de la începutul anilor '90. Ca și în 1999, când în Parlament a fost propusă o moțiune pe tema manualelor alternative, Ministerul Educației nu s-a lăsat convins. Ambele gesturi au fost puse pe seama exagerărilor opoziției politice. Totuși, pe lângă evidenta instrumentare politică, ele reflectă persistența unei memorii istorice cu reprezentări coerente și insistent argumentate în anii '70-'80. 25 Dispariția sa a fost legată de cerințele integrării europene și ale racordării la standardele învățământului occidental
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a fost echivalată cu experimentul din fizică sau cu demonstrația unei teoreme matematice, proclamându-se că "documentul oferă garanția de autenticitate și temeiul pe care se bazează explicația cauzală" (Predarea istoriei, vol. 5, Biblioteca Centrală Pedagogică, București, 1977, p. 144). Exagerările nu au întârziat. Critica s-a desprins de obiectul său, devenind o abilitate universală și anulând semnificația sa inițială de specific definitoriu al cunoașterii istorice profesioniste: "orice bărbat, orice femeie trebuie să poată fi istorici. Așa cum trebuie să poată citi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
La 1 decembrie se împlinesc 89 de ani de când visul de aur al tuturor românilor s-a împlinit. Un vis care (sic!) înaintașii noștri l-au avut de veacuri". Urmează un rezumat cu informații istorice de manual, presărat cu aceleași exagerări prin care textul "științific" este adus în registrul comemorativ și identitar. Elevii continuă expunerea prin lecturi în același spirit, citite însă pe un ton plat, de lecție. Doar poeziile sunt recitate cu poza necesară și caracteristică, în mare, școlii primare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
50 Termenul reîntregire a cunoscut o anume popularitate, mai ales în formulări spontane, nu foarte atente la adevărul istoric, dar trimițând la o cultură istorică și o memorie identitară presupus consensuale. În general, mărturia este mai predispusă spre astfel de exagerări decât analiza istorică. Vezi, de exemplu, afirmația: "autorul însemnărilor [loc. col Grigore Niculescu] publicate mai jos a luat parte la războiul de reîntregire a României (1916-1919), căzând rănit (s.n. C.M.)", în fragmentul intitulat Din amintirile veteranilor, publicat în "Revista de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
posibil față de genurile cu care ea se înrudește (satira menippee, travestiul, burla, pastișa, satira sau caricatura), în postmodernitate se transformă într-o categorie, într-un concept manipulat și manipulând, la rându-i, politic. În prezent, parodia este discutată ca o exagerare ce acționează prin anumiți "indici informaționali": presupune o "duplicitate funciară" întrucât "legitimează și subminează, în același timp, ceea ce parodiază", prefigurând, totodată, noua realitate (politice, morale sau artistice) pe care o anunță. Și, indiferent dacă ne referim la Isprăvile hazlii ale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îmbrăcat-o de multe ori. Cel puțin asupra acestui detaliu toți exegeții de azi și de ieri par să fi ajuns la un consens: spiritul parodic atribuia, odinioară, un rol aparte rostirii parodia antică se naște o dată cu actul spunerii, al exagerării prin și de dragul limbajului. Destinul primilor parodiști este legat de anumite "personaje", mimii, unii dintre aceștia reținuți portretistic și de istoria literară, și de modul acestora de a "schimonosi" arta de a vorbi frumos și convingător. În ciuda distanțării temporale, nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
precum Scarron sau Furetière, antieroul său face și el figură discordantă, participând la crearea unui curent paralel cu speciile nobile, "impropriu numit realist de unii istorici și care se situează tot așa de departe de idealismul aristrocratic ca și de exagerarea râsului popular"227. De fapt, dacă adoptăm opinia lui Jean Serroy, Francion "n-ar reprezenta o serie de aventuri burlești și obscene, ci romanul unei căutări a idealului"228. Cu o precizare: numai că idealul capătă alte forme, mai feminine
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
abundă la Rabelais este pus aici, ca peste tot de altfel, în circumstanțe prea puțin nobile și dezvoltă, ca întotdeauna, o dimensiune grotescă. Exactitatea detaliilor anatomice cu care este "filmată" venirea pe lume a fătului se lasă depășită doar de exagerarea comică a momentului în care acesta, refuzând să plângă, vorbește direct asemenea copiilor din basme, doar că primele cuvinte pe care le rostește "limpede și deslușit" sunt și ele parodice ("Dați-mi să beau!, ca și cum ar fi îndemnat la pahar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai poate face azi doar ca "artă conștientă în interiorul arhivei", iar acea arhivă este istorică și literară deopotrivă 321. Criza subiectelor i-a condus pe mulți la afirmația exagerată că parodia postmodernă, ca de altfel întregul postmodernism, ar fi o exagerare lipsită de profunzime, un uriaș kitsch trivial, care se vinde bine unor cititori dispuși, după modelul societal în care trăiesc, să prefere "literatura de consum". Nimic mai neadevărat... Vom vedea cum, în operele despre care vom discuta, subiectelor sunt puse
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îi confundă cu albanezii sau cu țiganii, indiferent de naționalitatea acestora din urmă. Concluzionând, schimbarea de atitudine a colegilor italieni este evidentă și din ce în ce mai rar "bestiile cu chip uman" de naționalitate română ocupă primele pagini ale cotidienelor din Peninsulă. Timpul exagerărilor a trecut, cel puțin până la următoarele alegeri sau până la următorul eveniment care va necesita manipularea grosolană și radicală a opiniei publice". Cu precădere, care au fost erorile care au fost comise? "Cele mai frecvente erori, lăsând de o parte erorile
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Ivanovici Zubov și soția acestuia, Elena Aleksandrovna, prietenie importantă pentru rolul ei de așezare în firesc, în normalitate a vieții lui Soljenițîn. Prin comparație cu perioada anterioară, a detenției, cea a deportării se relevă a fi o etapă numită, fără exagerare, "fericită", prin libertatea (alcătuită din libertăți mărunte) pe care o aduce cu sine în viața scriitorului. Numai că mulțumirea pe care Soljenițîn o trăiește în această etapă este umbrită la un moment dat de faptul că se îmbolnăvește de cancer
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cu ajutorul cărora să-i urmărească pe "dușmanii poporului". În prezentarea făcută de narator (de fapt, se aude vocea auctorială) imaginii lui Stalin care a fost zugrăvită, cu o amploare fără precedent, "în trei miliarde de ani de când există scoarța terestră", exagerarea este un semn al ironiei. Cultul personalității este mascat de grija pentru popor a conducătorului. Prin această grijă se motivează răspândirea miilor de portrete în toată țara, iar precizarea naratorului, plasată în paranteză, este cât se poate de "nevinovată": "Dar
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
știu să-i lovească pe credincioși și cetățeni. Ne amintim că ne-am înarmat mai curând în favoarea, decât împotriva cetățenilor. Atunci când Acta Eucherii (secolul V) și Passio (secolul VII) ne vorbesc despre mii de martiri (6.666!), nu este o exagerare din moment ce se inspiră dintr-o tradiție constantă; cei uciși nu au fost numai soldați tebani, ci și civili. Treptat, masacrul de la Agaun a trecut în istorie sub numele de masacrul legiunii tebane, pentru că exponenții acestui eveniment au fost soldații și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rațiunii pentru menținerea contextului învățării și a conținutului (dar pe secvențe programate specific), ca suporturi pentru cunoașterea structurală, pentru generarea reprezentărilor necesare memoriei de lungă durată, pentru favorizarea dispozițiilor învățării la fiecare educat, prin asumarea de noi roluri ale educatorilor. Exagerările (accentul pe conținutul dat, dirijarea excesivă, programarea strictă, referențiale standardizate, disciplina impusă) acestei conceperi a instruirii (prin design instrucțional) a generat nevoia afirmării priorității paradigmei învățării prin construcția cunoașterii, prin implicarea responsabilă, independentă sau prin colaborare a educatului în căutarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
să mai convingă în plan practic, mai ales pe educator, care promovează încă paradigmele instruirii clasice, deși contribuțiile teoretice și experimentale s-au multiplicat (Siebert, 2001a). Dar realitatea ne arată (Joița, 2006, pp. 125-129, 195-197) că nu este posibilă o exagerare a utilizării metodologiei constructiviste, ci o îmbinare alternativă cu alte soluții, pe fondul diferitelor stategii de învățare, chiar clasice, căci tocmai realismul cunoașterii ar fi afectat sau al rezolvării variatelor probleme ale vieții. Or, conceptul de strategie tocmai la această
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
conturării unei teorii a proiectării inițiale, în anii '60-'80, bazată pe studiul condițiilor de eficiență a instruirii, pornind de la concepția behavioristă și cu conturarea ideii designului (1962, R. GlaserInstructional Design) și • etapa de după anii '90, ca o contrareacție la exagerările proiectării behavioriste și apelul la noile teorii cognitivismul, constructivismul sau noile tehnologii TIC. Ch. Reigeluth se află între primii care sistematizează problema a ceea ce este ID și de ce este necesar (Reigeluth, 1983, pp. 4-36; revăzut în 1999), precizând ca argumente
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
diferitelor stări conflictuale, • a promovării metodelor de învățare constructivistă, • a reconsiderării stilului educatorului ca urmare a efectelor asupra educaților, • a utilizării feedbackului, • a accentuării pregătirii acestora pentru adaptarea și integrarea socio-morală, nu numai pentru dezvoltarea cognitiv-intelectuală. În plan pedagogic, dincolo de exagerările nondirectiviste, cu tentă mai ales de terapeutică psihosocială, autoritatea și libertatea trebuie interpretate prin prisma conștientizării responsabilității fiecăruia dintre parteneri în realizarea obiectivelor educative, formative. În căutarea fundamentării asupra nevoii acestei echilibrări în interacțiunea educator-educați, ca esență a educației însăși
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pedagogică și managerială, dar nu prin însușirea și exploatarea peste limită a autorității formale în sine, cu efecte negative asupra dezvoltării educaților, ca generatoare de conflicte și randament scăzut. De aici și sensul peiorativ de astăzi al "stilului autoritar", ca exagerare a posturii doar de purtător al autorității formale, rigide. Acest sens căpătat fie prin exagerare, fie prin limitare empirică, fie prin utilizarea greșită (constrângere, forță, supunere necondiționată) nu elimină însă rolul adevărat, rațional, conștient, controlat, reglat al autorității responsabile. Dar
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sine, cu efecte negative asupra dezvoltării educaților, ca generatoare de conflicte și randament scăzut. De aici și sensul peiorativ de astăzi al "stilului autoritar", ca exagerare a posturii doar de purtător al autorității formale, rigide. Acest sens căpătat fie prin exagerare, fie prin limitare empirică, fie prin utilizarea greșită (constrângere, forță, supunere necondiționată) nu elimină însă rolul adevărat, rațional, conștient, controlat, reglat al autorității responsabile. Dar acest aspect mai atrage atenția educatorului și asupra altor condiții, norme de eficiență, rezultând chiar
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
fi grupați În două categorii: I. Factori biologici constituționali prezența lor crește probabilitatea ca un elev să dezvolte probleme de comportament (de exemplu, epilepsie, dificultăți audio-vizuale, autism, anumite caracteristici temperamentale, etc.) Determinările ereditare, deși importante, nu trebuie să ducă la exagerări de genul: inadaptat prin naștere, care favorizează un anumit fatalism educațional. Factorii ereditari (sau predispozanți) nu acționează direct, ci prin intermediul celor de mediu, care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potențialități ereditare. a)Deficiențele intelectuale reprezintă o premisă a devianței
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
încât să afirmăm așa ceva (nu vom califica drept revistă științifică Le Canard enchaîné și nu vom rezerva loc la Institutul Francez pentru un spectacol de păpuși). Dar umorul poate fi un ajutor prețios. El poate evidenția absurditățile, dezgoli valorile de exagerări, va atrage atenția în detaliu asupra nepotrivirilor... Poate fi utilizat mai puțin pentru valorile și argumentele celor contra decât pentru valorile celor pro. Iată o mostră luată din presă. 1. Un mod de a proceda este reducerea unei situații la
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Dacă în anii '60 anumite tabuuri căzuseră, în special în materie de sexualitate, alte tabuuri au fost instaurate la inițiativa acestor producători de valori care sunt ecologiștii. Dezbaterile în acest domeniu nu s-au încheiat, căci, deși există fără îndoială exagerări și temeri inutile, este adevărat că valorizăm din ce în ce mai mult puritatea aerului și a apei, pro-tecția mediului, gestionarea responsabilă a producției și consumului. Aceste valori ne-au incitat să ne modificăm comportamentele și să întreprindem o acțiune legislativă constrângătoare. Familia Nu
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]