2,253 matches
-
la aceea europeană din pragul epocii luminilor. Corydaleu este, fără doar și poate, un homo europaeus, valoarea discursurilor lui motivând situarea operei sale între cele mai semnificative ale timpului. Să ne apropiem de analizele și interpretările cuprinse în cărțile lui. Exegetul redescoperă sensul rațiunii filosofice și aprofundează caracterul științific al aristotelismului care, în accepțiunea sa, trebuie să satisfacă toate treburile culturii laice; nu dorește să întemeieze o universitate care să promoveze gândirea lui Platon sau a unui alt mare filosof. În
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
comentatori; ea se bazează într-adevăr pe model, dar nu pe imitație. Mai degrabă o cercetare exegetică decât o viziune originală, opera lui Corydaleu reprezintă - cum spunea Noica - o verigă indispensabilă dintr-o etapă a culturii europene. Judecățile libere ale exegetului contribuie la reactualizarea filosofului antic printre greci, la redobândirea unei gândiri independente, la eliberarea, măcar și a unei părți din elita intelectuală, de sub tutela dogmatismului bisericesc. Prin punctele de vedere exprimate în Introducere la logica lui Aristotel și în Comentarii
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
înțelegere matură a istoriei creșterii și descreșterii Imperiului turcesc, dar mai ales îi deschid posibilitatea de a medita îndelung asupra epocii trăite, în care descoperea importanța dialogului ideatic, cultural în genere, al tuturor europenilor. „Cantemir” - scrie unul dintre editorii și exegeții operei sale - „se încadrează în limitele unei ortodoxii formale, capabilă să combată purgatoriul catolic (cum face în Divanul...), dar despărțită de idealurile eshatologice ale doctrinei tradiționale. Această atitudine nu este ostentativă. Poate că însuși Cantemir nu și-a dat seama
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
se va elibera parțial de sub marele imperiu al religiei. Descoperindu-și resursele creatoare, el va intra într-un dialog cu sine însuși, apelând pe cât posibil la o gândire liberă, la o atitudine intelectuală mai independentă. Dumnezeul medieval - după aprecierea unor exegeți contemporani - s-a transformat în Deus absconditus, religia a făcut loc culturii care a ajuns să însemne concretizarea celor mai elevate valori prin care umanitatea europeană se înțelegea, se definea și cu care se identifica. Urmează o epocă de transformări
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
au creat, de data aceasta în limba ebraică, Aaron Cohen, Shemen Tov și Z’kan Aharon. De însemnătate pentru diaspora iudaismului rămâne activitatea rabinului Aaron Cohen (sfârșitul secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului următor). Retor înnăscut, strălucit exeget și scriitor, Cohen s-a ocupat și de restaurarea vechii sinagogi din ghetou, precum și a vechiului cimitir. Este el însuși un exemplu al existenței meandrate a evreului în diaspora. A învățat în Italia, la Școala levantină din Veneția, și chiar dacă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
noi toți? Mântuitorul, răspunzând, le-a zis: Cum se face că nu vă iubesc la fel de mult ca și pe ea?” Dan Brown nu uită să invoce acest pasaj În dosarul lui de mărturii pro domo. Mărul discordiei Între savanți și exegeți este sensul acestui „sărut pe gură”. E vorba de un gest ritualic sau de unul erotic-pasional? Sărutul trebuie pus În legătură cu semnificația termenului koinonos! Textul copt folosește acest termen grecesc pentru a descrie relația dintre Isus și Maria Magdalena. Ei formează
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și la cum se traduce ultima parte? Hetaire mai apare, la Matei, de două ori, În gura stăpânului care-l pune la punct pe lucrătorul nemulțumit de răsplată și În gura Împăratului care-l ceartă pe nuntașul Îmbrăcat necorespunzător. Unii exegeți Îl interpretează ca pe un semn de ironie autoritară din partea lui Isus. Firește, prezența lui În alte două contexte mateine justifică o asemenea soluție. Nu trebuie trecut Însă cu vederea cel mai curent sens al termenului, „tovarăș”, „membru al unei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
gândul inițial (vom vorbi mai Încolo despre „pocăință”), Înapoiază banii, se Îndepărtează de locul faptei sale și se spânzură. Un pas Înainte În acest proces de teologizare și, implicit, de stigmatizare a apostolului Iuda va fi făcut de Luca. Puțini exegeți au remarcat faptul că, În cazul Evangheliei după Luca, există nu trei, ci patru ispite ale diavolului. Primele trei sunt cele bine știute, dinaintea Începerii misiunii publice. Ele apar și la Marcu, și la Matei. Ultima Însă este creația lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Isus, mulți (polloi) dintre ei „dau Înapoi”, părăsindu-L fără nici o ezitare. Isus nu-i cruță nici pe cei doisprezece, punând degetul pe rană: unul dintre ei nu va fi posedat, ca În Evanghelia după Luca, ci este chiar Satana. Exegeții au dreptate să se Întrebe, nedumeriți, referitor la acest pasaj: dacă Isus știe de la bun Început pe cine a ales, Înseamnă că apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să Îndeplinească o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
aruncarea banilor În templu, urmată de retragerea (anahoresis) de la locul mârșăviei pune o stavilă Între el și complicii săi. Iuda realizează că a fost tras pe sfoară, că arhiereii n-au respectat Înțelegerea. El nu se pocăiește, așa cum afirmă unii exegeți și cum interpretează câteva tradiții vechi, ci e „cuprins de Îngrijorare”. Metanoia, „pocăința”, „convertirea” presupune ideea Întoarcerii la Dumnezeu, părăsit prin apostaziere. Metameleia Înseamnă cu totul altceva, Înseamnă disperare În fața unui act socotit ireparabil. Efectul „convertirii” este salvarea; efectul disperării
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
el a căzut la pământ, crăpând În două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci a ieșit prin stomac, provocând Împrăștierea viscerelor (sic!). În fine, alți exegeți trec totul În registrul ficțiunii. Iuda n-ar fi murit fizic, ci ar fi fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor. Părăsind „secta”, el nu mai există, e ca și mort. Cred că, În acest caz, nu trebuie căutată o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a constituit din timpul vieții lui Isus, nefiind o inovație tardivă a evangheliștilor, era absolut normal ca Iuda să fi participat la Cină de la Început până la sfârșit, Împărtășindu-se din darurile consacrate. „Oroarea” faptului respectiv ține de atitudinea subiectivă a exegeților, nu de faptul În sine. Din moment ce Isus a considerat normală Împărtășirea lui Iuda, de ce ne-am arăta noi revoltați? Chiar dacă există ambiguități și aici (Marcu și Matei lasă deschisă posibilitatea plecării trădătorului imediat după prima parte a Cinei), problema nu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
PAGINĂ NOUĂ 3. Păcatul Împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică Nu există, probabil, În Noul Testament, o afirmație a lui Isus mai șocantă, mai provocatoare decât aceea referitoare la păcatul Împotriva Sfântului Duh. O recunosc atât Părinții Bisericii, cât și exegeții moderni, iar interesul nostru pentru subiect se datorează, În bună măsură, acestui „nerezolvabil” plin de mister conținut În cele trei pasaje din Sinoptice. Redusă la minima sa formulare, ideea se prezintă astfel: orice păcat poate fi iertat, chiar și cel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
impune o noțiune vagă pe care ei spun că au preluat-o de la vechii Părinți și mai cu seamă de la cei greci. În plus, sensul literal al Sfintei Scripturi și explicarea lui, făcută cu temeinicie, sub controlul Bisericii, de către atâția exegeți de mare valoare trebuie să cedeze, după invențiile care sunt pe placul novatorilor, În fața unei exegeze noi, zise simbolice și spirituale; numai astfel Cărțile Sfinte ale Vechiului Testament, care și astăzi ar fi ignorate În Biserică, ca un izvor astupat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
bonomul acesta era modestia însăși. Interlocutor agreabil, surâzător, nu făcea caz niciodată de cunoștințele lui în felurite domenii (filosofie, estetică, sociologie, psihologie, economie, politică). Amplul studiu Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei (1928) dezvăluie, în persoana lui B., un exeget cu apetență pentru noțiunile abstracte, sagacitatea comentariului fiind susținută de o cumpănită orientare în mișcarea de idei a vremii. Că avea o certă disponibilitate pentru argumentația în plan teoretic se observă atât într-o seamă de recenzii, cât și în
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
păstrând, în general, liniile trasate de Slavici și Coșbuc, dar în forme moderne, măi rafinate. De o deosebită atenție se bucură opera lui Lucian Blaga, exponent al noii sensibilități ce și-a găsit expresia proprie, B. fiind unul dintre primii exegeți ai acestuia și întreținând cu el și o bogată corespondență. La fel de aplicat, atent la detaliul evocator și semnificativ, s-a ocupat de reconstituirea începuturilor și evoluției artei scenice în Transilvania. Totodată, a comentat ani la rând viața teatrală clujeana, încercând
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
a ilustra pledoaria teoretică a autorului. B. construiește, în Echinoxul nebunilor și alte povestiri (1967), un univers mitopoetic în care realul și imaginarul, obiectele concrete și fantasmele reveriei se împletesc într-o scriitură de mare densitate stilistică. Înscrise de cei mai mulți exegeți în cadrul literaturii fantastice, prozele baconskyene posedă, dincolo de desfășurarea narativă ce justifică încadrarea tipologică menționată, un accentuat caracter parabolic; personajele, întotdeauna nenumite (cu excepția straniului călugăr Apolinarie din Farul), sunt în fapt ipostaze existențiale umane exemplare - paznicul, meșteșugarul, artistul, salvatorul -, încorporate vremelnic
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
însă își așteaptă un timp al marilor retrospective. Monografiile punctează momente de rezonanță universală în evoluția literelor italiene. Precedate mai totdeauna de investigații parțiale, publicate în revistele de specialitate sau în Studii italiene, ele conțin împliniri nuanțate față de cercetările anterioare, exegetul străduindu-se de fiecare dată să pătrundă în esența operei pentru a-i desluși sensurile durabile și consonanțele contemporane specifice. Criteriile de apreciere se identifică aproape cu dezideratele exprimate de Dante în Divina Comedie: poetul a fost ales să spună
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
1974) circumscriind două dintre personalitățile proeminente ale curentului. Spirit magnific, etern agitat, romantic lucid, Leopardi este întrecut - crede B. - de Manzoni prin experiența trăirii pe întregul arc risorgimental și printr-o concepție constructivă a vieții. Intelectual sensibil, de vastă cultură, exegetul își sprijină afirmațiile pe apropieri comparative, fertile în sugestii, cu aria altor mari literaturi, operând argumentate diferențieri și ierarhizări valorice în cazuri nu o dată complexe. Estetica dificilă a lui Ugo Foscolo, de pildă, este fixată dialectic între romantism și neoclasicism
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
a lui A. în lucrarea Liturghia cosmică. Constelația magicului. O viziune românească asupra misterului existențial (1994) este aceea de a găsi și de a adopta calea cea mai propice înțelegerii și prezentării magiei, adică o altă poziție decât aceea a exegeților care au descris-o ca pe o pseudoștiință, o pseudoreligie, o pseudoartă, o gândire prelogică. Luând în considerare unele științe pozitive și umaniste, ca fizica, astronomia, biologia și psihologia, care oferă „o bună motivație ontologică și gnoseologică gândirii magice tradiționale
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
studenției, B. colaborează la „Scânteia tineretului”, „Viața studențească”, „Informația Bucureștiului”. Activitatea de critic literar și-o începe cu o cronică la cartea lui Nicolae Manolescu, Contradicția lui Maiorescu, publicată în revista „Tomis” (1971). S-a impus în primul rând ca exeget și editor al operei lui Mihail Sadoveanu. Împreună cu Cornel Simionescu, elaborează ediția critică a Operelor lui Mihail Sadoveanu, însoțită de un aparat critic, bazat pe o documentare exhaustivă, privind receptarea operei sadoveniene de-a lungul timpului. După antologia Mihail Sadoveanu
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
cailor (1984), Umbra focului (1986). Poezia cultivată de C. este cerebrală, livrescă, aparținând unui intelectual subtil, elevat. Lipsită însă de originalitate, ea se datorează mai ales „amintirilor” literare ale autorului și mai puțin propriei sale sensibilități. Tocmai de aceea, unii exegeți au evidențiat ermetismul său de tip barbian, iar alții, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut” (Emil Manu). Activitatea de critic și istoric literar, concretizată în volume de studii și articole precum Portrete și opinii literare (1972) și Recitind clasicii (1975
CALIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286036_a_287365]
-
E. Lovinescu (8/1981), Panait Istrati (3-4/1985), Marin Preda (3-4/1987), Mircea Eliade (1-2/1988). O mențiune specială merită volumul omagial dedicat lui Sorin Titel (care nu poartă nici o datare și, deși e considerat, probabil cu temei, de unii exegeți a fi numărul 1-2/1984 al publicației, conține materiale datate „decembrie 1985” și a apărut de fapt în 1986). Realizat de un colectiv de redacție format din Eugen Simion, Cezar Baltag, Mircea Iorgulescu, Ioan Buduca, Ion Bogdan Lefter și cuprinzând
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum mentis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din vechiul Knossos. În al doilea rând, labirintul manierist, făcut anume să producă rătăcirea. În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mică unitate de măsură“. Însă, în a doua instanță, „de nimic nu s-ar mira mai mult un geometru decât dacă diagonala ar ajunge să fie comen surabilă cu latura pătratului“. Situația este asemănătoare cu cea a cvadraturii cercului. Unii exegeți, precum Pierre Auben que, consideră că tocmai acest dublu paradox este propriu unor chestiuni cu adevărat metafizice.<ref id="53">Cf. Pierre Aubenque, Problema ființei la Aristotel, traducere de IoanLucian Muntean, Editura Teora, București, 1998, pp. 80 sq.</ref> Alte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]