14,149 matches
-
idei viza, cel mai adesea, tema evoluției. În perioada de început a relației lor, Galton a avansat propria lui versiune referitoare la ereditate și evoluție, dar la scurt timp s-a convins de gradul ridicat de validitate și de forța explicativă a modelului lui Darwin dedicat selecției naturale, necesității diversității și rolul adaptării în selecția naturală. Era însă firesc că, în ceea ce îl privește pe Galton, diversitatea avea să devină o problemă de măsurare. Pentru soluționarea ei, a operaționalizat diversitatea prin intermediul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
din surse diferite (inclusiv computerizate), deși efectele lor sunt oarecum selective. În unul dintre studii, s-a observat un impact negativ asupra originalității, și nu asupra caracteristicilor tehnice ale creațiilor. Trebuie să recunoaștem că apar unele dileme referitoare la valoarea explicativă a teoriei motivației intrinsece (Runco, 1994a, 1994c), dar ele nu demonstrează absența motivației intrinsece la indivizii creativi, ci explică implicațiile acesteia din perspectivă cognitivistă (Lazarus, 1991). În contextul studiului nostru, motivația intrinsecă reprezintă marca unei variabile dependente utile 4. Să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cazurilor creative. Principalul obiectiv al acestui eseu are la bază intenția de a înfățișa unele direcții urmărite de cercetător. Trebuie totuși să adăugăm că nu căutăm formula magică prin care ia naștere creativitatea; nu căutăm originile creativității sau un model explicativ unic al personalității creative. Dimpotrivă, investigăm modul în care sunt realizate creațiile. Ce anume fac oamenii creativi? Cum dispune persoana creativă de resurse pentru a înfăptui lucruri care nu au fost făcute înainte? Ce înseamnă un caz creativ? Ce înseamnă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
intactă, în ciuda aparențelor” și puțin mai târziu susține că „o pictură nu este gândită și planificată dinainte. În timpul creației, ea poate fi schimbată pe parcursul schimbării gândurilor” (Arnheim, 1962, p. 30). Putem înțelege relația dintre cele două remarci dacă acceptăm rolul explicativ și reglator al schiței inițiale. Felul în care creatorul reușește să stabilească un echilibru între cele două roluri trebuie distins în fiecare situație în parte. Majoritatea sistemelor homeostazice reprezintă sisteme de feedback negativ: controlul corector ajută la eliminarea deviațiilor de la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
reluare și îmbogățire a ei, în deplină concordanță cu diversificarea limbii române. În paralel, sub egida A.R. s-au mai realizat și alte lucrări în domeniul limbii și literaturii române: Dicționarul limbii române literare, Dicționarul limbii române moderne, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, Istoria literaturii române, Atlasele lingvistice regionale ș.a. O atenție aparte s-a acordat întocmirii unor ediții critice din operele înaintașilor. Între preocupările principale s-au aflat și cele legate de
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Michels, oligarhizarea este o consecință neașteptată sau, altfel spus, un efect pervers al organizării. Așadar, numai analiza proceselor care generează această tendință se pretează la discuții, și nu existența însăși a tendinței. Variabila „număr” joacă un rol important în schema explicativă a lui Michels. În această privință, vom nota o nouă afinitate a raționamentelor referitoare la elementul cantitativ cu sociologia formală a lui Simmel. Într-adevăr, acesta din urmă a analizat influența numărului asupra formelor de interacțiune socială. Încă de la început
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
combinație între costuri, riscuri și beneficii” (Boudon, 1973, p. 74). Pentru Dagnaud și Mehl, nivelul de formație joacă incontestabil un rol esențial în accesul la instanțele de decizie rezervate elitei. Totuși, ar fi eronat să vedem în asta o variabilă explicativă independentă, pentru că elita însăși este cea care definește tipul de formație cerut de posturile de responsabilitate cele mai înalte. Relativ la toate acestea, Bourdieu, cu gustul său obișnuit pentru sarcasm, evocă instituțiile care... ...după modelul renumitelor public schools engleze sau al
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu bagă de seamă că lăudăroșenia ei te face să-i găsești oul.” (N. Iorga) Același lucru Îl pățește și „Îngîmfatul”, Însă În sens invers: ne atrage atenția asupra defectelor lui. * Una din frumusețile „științei psihologiei” constă În numeroasele alternative explicative pe care le oferă. Iată un exemplu, referitor la „generozitate”, care devine o atitudine interesantă cînd știm să-i sesizăm diferitele motivații: „Ceea ce numim generozitate nu este, de cele mai multe ori, decît vanitatea de a da, care ne place mai mult
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de fuchsia, în vreme ce calomniei, sarcasmului, lacrimilor, răutății le sunt asociate Viburnum tinus, floarea amorului din China, Helenium autumnale, hameiul. Buchete hedoniste, buchete detestabile... în Grădina lui Eusebiu - numele acestuia înseamnă „cel evlavios” -, plantele și florile au alături niște mici tăblițe explicative pe care se pot citi și unele maxime dar, mai ales, sunt explicitate virtuțile lor respective. Livada funcționează ca o colecție-conservator de copaci exotici unde sunt adunate minunile naturii, în mod obișnuit împrăștiate pe ansamblul planetei. Pe același principiu este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care i-au urmat. Foarte mulți autori au fost atrași de această schemă secvențială, care distinge și analizează diversele etape constitutive ale procesului p.p.. Multe manuale de știință a p.p. utilizează schema secvențială, punând accentul pe caracterul procesual în paradigma explicativă a funcționării p.p.. Volumele lui Charles Jones, An Introduction to the Study of Public Policy, sau James Anderson, Public Policy Making, sunt printre primele manuale de p.p. care au consacrat această abordare secvențială, în etape. De asemenea, acestea au fost
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
să fie de același tip. În lupta politică împotriva FSN/PSDR/PSD, partid compus din mulți tehnocrați, lucru care, de altfel, era valabil și pentru celelalte partide, tema „neocomuniștilor/criptocomuniștilor/securiștilor” a fost utilizată din plin. Această analiză a factorilor explicativi ai dificultăților tranziției am dezvoltat-o pe larg într-un alt studiu (Zamfir, 2004). Pe de altă parte, lupta împotriva foștilor comuniști, securiști și, mai recent, a corupției pare să cadă în aceeași categorie. Funcția dramatizării unei p.s. este uneori
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dinamica respectivei probleme. O asemenea analiză are în vedere fenomene și proces detectabile cu mijloace obiective la un palier obiectiv, independent de palierul conștiinței. Acest palier cuprinde, de asemenea, evidențierea problemelor-cauză: factorii, condițiile care generează problemele-stare. Sunt incluse aici teorii explicative ale fenomenelor negative problematice. O asemenea analiză conferă instrumentul predicției apariției p.s. și a dinamicii lor. 2. Diagnoza formelor de conștientizare a problemelor sociale. Conștientizarea problemelor reprezintă un palier esențial al dinamicii p.s. Acestea nu sunt simple epifenomene, reflectări mai
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
concluzie: s. reprezintă caracteristica comună a societăților ce se află într-un punct incipient sau intermediar al drumului către modernitate, în contrast cu societățile dezvoltate ce au atins acest punct. Teoriile dependenței, dezvoltate de Frank, Cardossso sau Wallerstein, privilegiază în demersul lor explicativ factorii externi, ca determinanți ai s., punând accentul pe relațiile de putere neechilibrate și inechitabile dintre state, relații ce generează și întrețin decalajele dintre statele dezvoltate și cele subdezvoltate. Abordările mai noi ale fenomenului s. conferă o importanță sporită stocului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și principalele diferențe între teoria dependenței și cea privind sistemul mondial: Tabel 1. Diferențe între teoria dependenței și teoria sistemului mondial Teoria dependenței Teoria sistemului mondial 1. Unitatea de analiză Statul-națiune Sistemul mondial/lumea însăși 2. Metodologia de analiză Modelul explicativ este unul structural-istoric bazat pe dezvoltarea și decăderea statului-națiune. Susține ideea dinamicii istorice a sistemului mondial, dezvoltat pe baza unor trenduri seculare și în cicluri globale/cicluri perechi/„cicluri Kondratieff”. ( HYPERLINK \l "Bădescu" Bădescu, 2006, p. 59) 3. Structura teoretică
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
periferie Trimodală: centru, semiperiferie și periferie 4. Direcția de dezvoltare Procesul este, în general, dureros și distructiv pentru periferie. Există posibilitatea „migrării” în sus și în jos în cadrul economiei mondiale. 5. Focalizarea cercetării Periferia Centru, semiperiferie și periferie 6. Factori explicativi ai dezvoltării Localizează cauzele subdezvoltării ca fiind externe. Localizează cauzele subdezvoltării ca fiind interne. 7. Implicația doctrinară Susținerea protecționismului/ intervenția puternică a statului. Susținerea liberului schimb ca agent al difuziunii inovațiilor. Așa cum arată HYPERLINK \l "Voicu" Voicu (2002), organizarea trimodală
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
merit-selection), potrivit căreia societățile occidentale nu sunt, în mod efectiv, niște meritocrații, dar în decursul timpului selecția pe baza meritului personal tinde să devină modalitatea principală de selecție. În lucrarea sa, L’inegalite de chance, Raymond Boudon elaborează o teorie explicativă a inegalității șanselor școlare. Provocarea pe care Boudon o lansează sociologiei educației este aceea de a elabora o teorie care să pună în relație inegalitatea oportunităților educaționale cu inegalitatea oportunităților sociale. Boudon definește inegalitatea oportunităților educaționale ca „diferențele în nivelul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a răspunde tocmai unor asemenea întrebări, nivelurile de analiză rămân în continuare subiectul unor largi controverse, posibil de explicat prin chiar recursul la cei doi autori sus-menționați, ale căror conceptualizări diferă substanțial: în timp ce Waltz se referă la categorii de factori explicativi ai evenimentelor internaționale (ai războiului, prin excelență), Singer se referă preponderent la diferite tipuri de entități sociale ca obiecte ale unor descrieri, explicații sau predicții. Pornind de la această distincție originară, literatura de specialitate a relațiilor internaționale consemnează în continuare două
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Dacă diferențele de conceptualizare de mai sus sunt determinate finalmente de diferențe de denumire și izolare a acelorași entități (ca unități de analizat) și, ca atare, avem de a face cu aceeași operație analitică, abordarea nivelurilor de analiză ca surse explicative ale relațiilor internaționale este mult mai problematică. În această a doua accepțiune, nivelurile de analiză sunt considerate în continuare a fi cele distinse de Waltz - însă ceea ce diferă între teoriile relațiilor internaționale și, uneori, chiar de la un autor la altul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
accepțiune, nivelurile de analiză sunt considerate în continuare a fi cele distinse de Waltz - însă ceea ce diferă între teoriile relațiilor internaționale și, uneori, chiar de la un autor la altul, în cadrul aceleiași teorii, este ponderea atribuită fiecăruia dintre niveluri ca sursă explicativă. De aceea, în cele ce urmează vom prezenta cele trei niveluri separat, împreună cu principalele critici la adresa lor și cu schițarea unor exemple, pentru o mai bună înțelegere și contextualizare a subiectului în abordarea relațiilor internaționale. Primul nivel de analiză (individual
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
variabilele interne, naționale. În acest spirit, Waltz, de pildă, contestă în Omul, statul și războiul utilitatea celei de a doua „imagini”, pe care o apreciază ca nesurprinzând cele mai importante cauze ale fenomenelor internaționale și având, prin urmare, o putere explicativă insuficientă. Teoriile ce operează la primele două niveluri, realiste sau idealiste, sunt considerate astfel „reducționiste” și „inductive” - și de aceea viciate explicativ, spre deosebire de teoria ce operează la al treilea nivel, considerată „sistemică” și „deductivă”. Al treilea nivel de analiză (sistemic
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care o apreciază ca nesurprinzând cele mai importante cauze ale fenomenelor internaționale și având, prin urmare, o putere explicativă insuficientă. Teoriile ce operează la primele două niveluri, realiste sau idealiste, sunt considerate astfel „reducționiste” și „inductive” - și de aceea viciate explicativ, spre deosebire de teoria ce operează la al treilea nivel, considerată „sistemică” și „deductivă”. Al treilea nivel de analiză (sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul său și susține ca variabile independente, în funcție de autor și teoria îmbrățișată, structura sistemului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la altul în decursul istoriei? Răspunsul oricărui adept al utilității nivelului al treilea de analiză ar fi, probabil, acela că schimbările inteligibile, de explicat, sunt doar cele în cadrul sistemului, nu și cele de sistem. În general, diversele teorii și modele explicative din relațiile internaționale recurg în explicațiile lor la unul sau două din cele trei niveluri de analiză, ceea ce explică în bună măsură și diferențele specifice între descrierile, explicațiile, judecățile normative și predicțiile lor. Idealismul, de pildă, oferă explicații atât la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
hegemonului potențial de a forța obținerea hegemoniei regionale, respectiv nivelul sporit de teamă la nivelul celorlalte state, care le poate face să adopte politici riscante. Mearsheimer apreciază că evidența istorică susține explicațiile realismului ofensiv (pentru o discuție succintă despre puterea explicativă a altor teorii realiste, vezi considerațiile despre dezbaterea neorealism - neoliberalism în capitolul „Neoliberalismul”). El constată că raporturile dintre Marile Puteri, între 1792 și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele războiului erau adânc înrădăcinate în natura umană (instinctul individual de a căuta puterea). Teoria lui asupra balanței de putere nu putea fi, pentru Waltz, o teorie explicativă a politicii internaționale. Ea era produsul unei analize considerate deficitare și, în plus, cuprindea elemente prescriptive la nivel de unitate. Construcția teoretică alunecă astfel înspre reducționism - eroarea de a încerca să explice funcționarea sistemului internațional pornind de la atributele unităților. Despărțirea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
explicații cauzale valide asupra fenomenului. De-a lungul secolelor, matematicieni, meteorologi, sociologi, antropologi, geografi, fizicieni, politologi, filosofi, teologi și juriști au căutat o fomulă pentru „pacea eternă” sau cel puțin au sperat să reducă complexitatea conflictelor internaționale la o structură explicativă ordonată, dezvoltând o teorie care să ne permită să explicăm, să înțelegem și să controlăm fenomenul (Ibidem). Această interogație a generat însă diverse ipoteze de lucru și, deseori, explicații contradictorii asupra naturii și cauzelor războaielor. Deși în prezent nu dispunem
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]