1,866 matches
-
poezia intitulată Singurătate la Eminescu: În odaie, prin unghere / S-a țesut păienjeniș" ce devine Singur la Bacovia, cu același accent pe încăperea pustie și neprimitoare: "Odaia mea mă înspăimîntă, / Aici n-ar sta nici o iubită. / Stau triste negrele tablouri, / Făclia tremură-n oglindă". În alt loc, în proza Tîrziu, același spațiu inospitalier găzduiește un poet abulic: "Singur prin casă fac versuri", în timp ce în noapte "un greier cîntă în tăcere". Atmosfera și chiar elementele care o generează apar și în Melancolia
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
mirii pleacă cu mașina spre sala Regina Maria. Hostessele îndruma invitații către sala de ceremonii. Deplasarea se realizează cu mașina/pe jos. 19.40 PLECARE MIRI ȘI NAȘI DE LA CAPELĂ CU CALEASCA 19.45 SOSIRE MIRI LA SALA · Covor roșu, făclii aprinse pe partea de alee, cilindri luminați · Partea de covor roșu - 8 aranjamente florale de fier forjat · Terasă aranjată: mese de sprijin, canapele, tabureti. Masă cockeiluri barman, copăcei cu flori și lumânărele · Lobby: palmieri, mese sprijin, cilindri, fântână de ciocolată
Gabi Firea şi Florentin Pandele, nuntă cu palmieri, fântână de ciocolată, cascadă de fructe şi caleaşcă. Vezi aici programul evenimentului () [Corola-journal/Journalistic/69550_a_70875]
-
publicând în masă articole elogioase și portrete sau inițiind chiar la Teatrul Național din București o „Săptămână Caragiale”. Cel mai frumos omagiu adus rămâne publicarea unei antologii de proză caragialiană de către cei de la Conservatorul, cuprinzând titluri cum ar fi O făclie de Paști, La hanul lui Mânjoală, Două lozuri, Telegrame, Amicul X..., Între două povețe, Cănuță, om sucit ș.a. Chiar și când Caragiale omul părăsește țara, Caragiale personajul nu dispare din presa vremii. Cel mai fidel ziar care îl menține aproape
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian), Bacovia (nervii de primăvară, abandonul în deriziune), Caragiale (parodia scrisorii pierdute și a făcliilor de Paști). Disperarea ascunsă a bufonului ne semnalează discret marea farsă a dictaturii comuniste. Romanul Plicul negru e cartea care l-a determinat pe Norman Manea să se elibereze de regimul comunist din România. Efortul artistic de sublimare a temei
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
aceasta din urmă, nu fără a-i reproșa "tehnica de vodevil" (p. 224). Destul de superficial pentru nivelul de astăzi al criticii, Horia Petra-Petrescu analizează comicul de situație, comicul de limbaj, satira socială, originalitatea personajelor, tehnica dramatică. Nuvelele Păcat și O făclie de Paște, punând în lumină "excepționala gradare psihologică a sentimentelor" (p. 189), drama Năpasta sunt plasate judicios în contextul naturalismului francez și rus. Orizontul comparatist este cea mai frapantă dintre calitățile tezei, dacă luăm în seamă și tinerețea exegetului și
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
apoi cercetător științific la Institutul de literatură și folclor al aceluiaș mentor, Dinu Pillat se remarcă prin acribia studiilor sale, fondate pe izvoare cercetate în toate cotloanele și în profunzimea lor, ducând, astfel, mai departe, în primul deceniu al comunismului, făclia cercetării nepoluate de ideologii. Iar scrierea de romane îl situa în chiar centrul creației beletristice. Tânărul își întemeiază o familie, pe temeiul afecțiunii și afinității, devine părinte și-și petrece vacanțele studioase la Miorcani, moșia părintească din nordul Moldovei, unde
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
de orice dimensiune, cu mesaje de orice fel; coregrafia este asigurată de FRF, pe fiecare scaun fiind amplasate stegulețe tricolore și cartoane colorate; accesul în stadion cu băuturi alcoolice, cu sticle sau recipiente din orice material, cu umbrele, brichete, semințe, făclii, torțe, artificii, petarde, materiale explozive, incendiare sau fumigene, dispozitive pentru șocuri electrice, substanțe toxice, halucinogene, iritant lacrimogene ori paralizante, corpuri contondente, cuțite, pumnale, șișuri sau alte asemenea obiecte fabricate ori confecționate anume pentru împungere, tăiere sau lovire; să introducă în
Vezi regulile de acces la meciul cu Franţa. Suporterii nu au voie cu steagurile tricolore pe stadion () [Corola-journal/Journalistic/76594_a_77919]
-
Voltaire a scris-o în 1771 pentru tânărul rege, slăvit ca principe al Luminii și Rațiunii în recele Nord, pentru că desființase cenzura și acordase libertatea expresiei (de fapt nu el, ci Struensee). Iluminiștii din roman îl văd pe rege ca "făclie neagră" în luptă cu lumina. Cât despre Struensee, liberal și ateu, acesta provine din Altona, unul din focarele iluminismului, primul porto-franco nordic. Soarta lui pare a fi semn că un regim care desființează orice sistem de reprimare a atacurilor dinlăuntrul
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui schimb de materii, două trupuri într-unul singur, unul al morții, altul al nașterii: „în stînga, o făclie aprinsă. După/ dezlegarea de la sfînta/ spovedanie. O/ cioară ciugulește și cîrîie, mimînd atît de bine dezorientarea/ și tristețea. În spate,/ constrîngerile:/ dovadă// a ridicării întru salvă. Se aude zăngănit de linguri, o/ fi pe-aproape vreo cantină/ populară. De jur
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
pe care le încasează amicii infideli sau adversarii politici, chiar la cafiné central. Cu excepția dureroasă a preotului din Păcat... care își ucide copiii incestuoși cu pușca din două focuri fără avertisment. Chiar mai crud se poartă Leiba Zibal în O făclie de Paște cu adversarul său, banditul Gheorghe, dar are scuza că aici conflictul se putea termina doar cu moartea unuia dintre partanți. Personajele lui Camil Petrescu sînt niște duelgii fără leac. Se bat cu "epeul" și pistolul ca dracii. Andrei
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
din ea imaginea esențială a poetului." (T. Vianu, Poezia lui Eminescu, 1930) Să încercăm a supune aceluiași test literatura lui Caragiale. O catastrofă nucleară, să zicem, i-ar distruge toată opera, cruțînd numai două texte: O scrisoare pierdută și O făclie de Paște. Nu numai că supraviețuitorii dezastrului n-ar putea extrage din ele imaginea de ansamblu a scriitorului, dar nici măcar nu le-ar da prin minte că aparțin aceluiași autor! Multe și de toate a-ncercat el în viața lui
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
-i arăta partea sinistră?"1 Dar "cîntecul și perdeaua", se cuvine să observăm, mai fuseseră deja schimbate de vreo două-trei ori. Între 1879 și 1885, Caragiale dăduse la iveală cele patru comedii ale sale. în 1889, el publică nuvela O făclie de Paște, urmată în 1892 de Păcat..., iar în 1898 de în vreme de război. Aceluiași interval îi aparține drama Năpasta (1890). Scriitorul care, în opera sa comică, surprinsese pasiunile umane sub aspectul lor derizoriu și efemer pășește acum pe
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
Întors înăuntru/ Ca un lac din sanctuar/ În care pândesc/ Crocodili nemișcați" (Cuvânt). Solitudinea este starea de spirit dominantă, pe care nimic nu poate s-o aline: "Ce singur, Doamne, în singurătatea Ta!/ Un cer rotund se-ntinde peste noi,/ Făcliile s-au stins, cuvântul este mut,/ Iar stelele-n înalt se-adună în convoi" (Singurătate Vie). Nu de puține ori poemele sunt broderii pe marginea unor precepte extrase din repertoriul diverselor culturi, cu precădere orientale, preluate însă ca portdrapeluri ale
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
Jakob! (Nu te teme, Jakob!, 1982), Ein Mann Wie Eva (Un bărbat ca Eva, 1984) și Rosenemil (1993) abordează trei teme esențiale, care au ca numitor comun: marginalitatea. Primul reprezintă o ecranizare a povestirii naturaliste a lui I.L. Caragiale, O făclie de Paște care ne aruncă într-o Europă a periferiilor bântuită de demonii xenofobiei, Un bărbat ca Eva revendică o altfel de marginalitate, cea a geniului rătăcind prin bolgiile unei sexualități litigioase, trăind într-o promiscuitate confuză, anxioasă, iar cel
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
tipuri de lectură deformantă: 1) interpretarea literală, cînd nu vezi decît sensul de primă instanță și ignori contextul; 2) interpretarea alegorică, cînd găsirea unei analogii intuitive oferă o cheie care elimină orice discuție ulterioară („După ce comunici cititorului că, în cazul «Făcliei sub obroc», făclia e Hristos, obrocul - legea veterotestamentară, iar sfeșnicul - Biserica drept-credincioșilor, nici cititorul, nici exegetul nu mai au nimic de făcut. Rien ne va plus!“ - p. 284). În plus, chiar dacă din principiu putem spune că hermeneutica pildelor este inepuizabilă
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
deformantă: 1) interpretarea literală, cînd nu vezi decît sensul de primă instanță și ignori contextul; 2) interpretarea alegorică, cînd găsirea unei analogii intuitive oferă o cheie care elimină orice discuție ulterioară („După ce comunici cititorului că, în cazul «Făcliei sub obroc», făclia e Hristos, obrocul - legea veterotestamentară, iar sfeșnicul - Biserica drept-credincioșilor, nici cititorul, nici exegetul nu mai au nimic de făcut. Rien ne va plus!“ - p. 284). În plus, chiar dacă din principiu putem spune că hermeneutica pildelor este inepuizabilă, posibilitățile de înțelegere
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
a fost mai tot timpul obsedată de foc, ca și cum l-ar fi purtat mereu cu ea însăși. Iar focul întreținut și calculat mistuie cel mai profund. Ca să nu mai vorbim de acei corifei ai artei sunetelor care au ținut o făclie într-o mînă și un cuțit în cealaltă, ba încă mai și cîntau niște psalmi, pentru a putea acoperi țipetele celor înjunghiați. Pădurea este o minunată orchestră. Literatura muzicală savantă este o pădure în care s-au exilat energii și
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
de Lev Nikolaevici Tolstoi (1945) și în "Horia" de Mihail Davidoglu (1956). A cântat în opereta "Mascota" de Edmond Audran (1944) și rolul principal din comedia muzicală "Sfinxul de la Hollywood" de Ralph Benatzky (1946). A cântat în filmele "Se aprind făcliile" (1939 - film care s-a pierdut), "România" (1947), "Ciulinii Bărăganului" (1958) și în scurt-metrajul muzical "Mic album muzical" (filmat în 1958), în care apare cântând piesele "Mărioară de la Gorj", "În Târgul Moșilor" și "Salutare, bătrâne București". În luna aprilie a
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
cea mai aspră, respectiv măsura programării a 2 jocuri fără spectatori și o penalitate sportivă de 40.000 lei. Cu recurs", se menționează pe site-ul citat. Decizia a fost luată după ce fanii rapidiști au aprins mai multe artificii și făclii în prima repriză, acestea provocând un mic incendiu la peluza a II-a, stins repede de un pompier. Meciul Rapid-Steaua, disputat duminică în cadrul etapei a XXVIII-a a Ligii I, s-a încheiat la egalitate, scor 1-1. De asemenea, Comisia
Clubul Rapid, sancționat de Comisia de Disciplină a LPF () [Corola-journal/Journalistic/76075_a_77400]
-
cugetări" reproduse din al treilea volum (1962) al ediției Rosetti, Cioculescu, Călin, unde se și da o descripție a manuscrisului, între timp rătăcit. Iată, de pildă, un fragment semnificativ din Note și comentarii privind receptarea în epocă a nuvelei O făclie de Paște demn de tot interesul. Duiliu Zamfirescu, mereu cîrcotaș și încredințat că el e cel mai mare nuvelist al timpului (l-a diminuat și pe Slavici iar Creangă se afla situat undeva între pigmeii poporani), i s-a adresat
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
toată aparența calculelor și izbînzilor lui, Caragiale e un mare vizionar - ceea ce e de recunoscut spre onoarea sa". Să observ că, dincolo de aprecierile așa-zicînd favorabile din final, Zamfirescu neagă aici întreaga operă a lui Caragiale (mai ales dramaturgia). Cît despre Făclia de Paște, își menținea opinia, îndrăznind să conteste opinia lui Maiorescu. "Ce dovedește asta. Că dumneavoastră una vă place mai mult decît alta, iar că lui Caragiale nu-i place Allesio. Dar cu asta nu s-a dovedit că O
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
de Paște, își menținea opinia, îndrăznind să conteste opinia lui Maiorescu. "Ce dovedește asta. Că dumneavoastră una vă place mai mult decît alta, iar că lui Caragiale nu-i place Allesio. Dar cu asta nu s-a dovedit că O făclie de paște e o bună novelă. Negreșit, opiniunea d-voastră este un început de dovadă în scris, cum se zice în probele de la tribunal - e mult... E un mediu fals, care-ți lasă o penibilă impresie de inverosimil, de chinuit
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
Marele critic îi răspunde din nou, exprimînd buna apreciere a sa despre opera întreagă a lui Caragiale, chiar dacă are rezerve mari pentru caracterul omului ("Caragiale e o canalie"). A revenit și Duiliu Zamfirescu, în ianuarie 1890, negînd, din nou, valoarea Făcliei de Paște, la care adaugă Năpasta, toate fiind, după a sa opinie, influența recentă a romanelor rusești. Să mai spun, la capătul atîtor citate, că opinia lui Zamfirescu era, și atunci în 1889-1890, și astăzi nedreaptă și neînțelegătoare, nepricepînd, de
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
mare datorie de recunoștință față de Inochentie Micu, întemeietorul Școalelor. Cât este de mare datoria aceasta, au spus-o - așa cum știau s-o spună - toți luceferii culturii și literaturii românești. Ar fi prea cutezător din parte-mi să mai adaog ceva. Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsă de atunci -, și nici nu se va stinge vreodată. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului său urmaș, Petru Pavel Aron; el a
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
datorează cultura română lui Inochentie Micu, întemeietorul Blajului și inițiatorul vestitelor școli din Mica Romă ardeleană. Scriitorul mărturisește că nu poate adăuga ceva semnificativ la elogiul temeinic făcut de istoricii acestui vlădică întemeietor și martir. Și totuși - începând cu fraza: "Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani..." rândurile capătă vibrație de imn, postulând adevăruri pe care istoria literară românească nu poate să le ignore, culminând prin caracterizarea Școlii Ardelene drept o mișcare culturală eroică și jertfelnică, identificată "cu însuși geniul
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]