1,430 matches
-
cu înțelepciune buluc dar toată numai de balamuc și moarte! În continuare ivritul își beștelește cu gură mare propria Lege, adică Tora, zicînd la 4,14-15: ,,Căci dacă moștenitori sînt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, pentru că Legea aduce mînie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici încălcare de lege”, arătînd cum vine treaba asta la 4,20: ,,Ba încă și Legea a venit pentru ca să înmulțească greșeala.” Ne mai arată de ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cunoaștere și de moralitate. Unii socoteau că nu este contradictoriu cu credința iudeo-creștină să meargă la circ sau la amfiteatru; alți ezitau între gnosticism și iudeo-creștinism; unii continuau să fie în-tinați de superstiții păgîne; alții, sinceri dar ignoranți, au interpretat făgăduințele Evangheliilor în sensul cel mai material și mai carnal sau ,,credeau despre Dum-nezeu ceea ce nu s-ar crede despre omul cel mai nemilos din neamul omenesc”. Origene nu cunoștea perfect limba ebraică, ceea ce a dus la neajunsuri în elabo- rarea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
recunoscut proprie, bine orânduită și larg consensuală. E vorba, deocamdată, mai mult de un spirit relativ comun și de o arie de preocupări oarecum convergente, în care dospesc laolaltă varii concepte, motive, intuiții, atitudini și considerente apreciate ca purtătoare de făgăduințe sau, chiar, drept hotărâtoare pentru edificarea în noi direcții și într-un stil filosofic înnoit a ontologiei"43. Dat fiind statutul nedefinit încă, parțial convențional, al ontologiei umanului, ne îngăduim să-i configurăm posibilul chip. Dar pornind de la matricea ei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
semnul credinței cvasireligioase în comunism. Așa cum Aurel Baranga și Dinu Negreanu în Viața învinge îi cereau intelectualului șovăielnic să creadă nestrămutat în viitorul luminos desenat de Partid, Jean Georgescu și Victor Iliu îi cer țăranului pragmatic să creadă în Pământul Făgăduinței, colhozul sovietic care se va înstăpâni și la noi. Este începutul unui proces de alungare a gândului de pe teritoriul României, pentru a fi înlocuit cu mistica Partidului și mesianismul Tovarășului, avându-l ca model pe Stalin. Există în În sat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
totalizează un număr de 768 de cuvinte titlu, repetate cu o frecvență totală de 4,531 de atestări (Goția, 1989, p. 113). Din distribuția statistică a acestora reiese fără nicio tăgadă caracterul complet religios al conținutului Bucoavnei, care își respectă făgăduința ce promitea "deprinderea învățăturii copiilor la carte și simvolul credinții creștinești, zéce porunci ale Legii Vechi și ale cei noao, șapte Taine ale Beséricii Răsăritului i proci" [fila 1] (p. 133). Tabel 1. Analiza lexicală a Bucoavnei de la Bălgrad (1699
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acesta 820 Ibidem, p. 428. 821 Jill Mann, op. cit., p. 136. 822 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 433. 823 Ibidem. 824 Ibidem. 221 reușește să facă stâncile nevăzute. Femeia, pusă în fața situației împlinite, își manifestă disperarea, se căiește de făgăduința făcută și preferă mai bine moartea, decât necinstea: „Dar nu e dintr-ales: mai bine moarte/ Decât să cad cu trupu-ntru păcat,/ Sămproșc cu tină numele mi curat;/ Prin moarte-ncalte-aș fi răscumpărată.” 825 Însă decizia sinuciderii nu o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al morții, fiind simbolizat de o serie de elemente specifice Regimului Nocturn ființe fantastice teriomorfe (balauri, zmei, ciclopi, titani, strigoi etc.), prin metaforele morții și ale lumii de dincolo (infern, mormânt, subterană, labirint etc. ).142 Întoarcerea la pământ, pe Pământul Făgăduinței sau la pământul natal simbolizează renașterea dintr-un spațiu sacru.143 În mitologia românească, o primă legendă despre nașterea Pământului mumă relatează cum deasupra noianului de ape primordiale s-a înălțat arborele cosmic bradul cu rădăcinile de pământ, sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
au frământat inimile credincioșilor din cele mai îndepărtate timpuri: „Dumnezeule, Dumnezeule, strigă psalmistul, de ce m-ai părăsit”; „Pentru ce te depărtezi de la mine, fără să mă ajuți și fără să asculți tânguirea mea”. „Moise a dorit să intre în pământul făgăduinței și n-a intrat, ci a murit la hotarele lui. Apostolul Pavel s-a rugat să fie vindecat de o neputință trupească și na fost ajutat. Domnul Iisus Hristos, în grădina Ghetsimani, cu lacrimi a cerut să fie scutit de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Pe suflet îl încălzește și-l înveselește, îl luminează prin cunoștiința adevărului și prin descoperirea dumnezeieștilor Taine. îl aprinde cu dragostea către Dumnezeu cu căldura Duhului Sfânt și cu umilința lacrimilor. îl veselește cu aducerea aminte de Dumnezeu și cu făgăduințele veșnicelor bunătăți ale Ierusalimului ceresc”. în cuvântul său despre psalmi, printre altele, prefațatorul zice: „Nici o altă carte nu slăvește pe Dumnezeu, așa ca Psaltirea și nimic nu se poate asemăna cu folosul citirii ei.” în continuare ni se recomandă citirea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în care trebuie să rabde necazurile și tot ce se poate spune despre lucrurile cele bune. în Psaltire, se poate găsi teologia cea mai înaltă, prezicerea venirii în trup a Mântuitorului, anunțarea judecății celei veșnice, nădejdea învierii, teama de iad, făgăduința slavei în împărăția lui Dumnezeu și dezvăluirea tainelor celor nepătrunse. Toate se găsesc adunate în cartea psalmilor, întocmai ca într-o cunună, și puse la îndemâna tuturor, zice Sf. Vasile cel Mare. Afirmațiile Sfinților Părinți ne arată că cititul Psaltirei are
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
însușiri conduc omul la concluzia adevărată, pe calea arătată de cuvintele Sf. Ap. Pavel: „Fiilor, ascultați de părinții voștri în Domnul că aceasta este cu dreptate. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduință, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ. Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura Domnului”. Avem datoria de a-i învăța rugăciunea și a ne ruga pentru copiii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Cel ce în toată vremea și în tot ceasul, în cer și pe pământ, Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive și mult milosârde; Care pe cei drepți iubești și pe cei păcătoși miluești; Care pe toți chemi la mântuire pentru făgăduința bunătăților ce vor să fie; însuți Doamne, primește și rugăciunile noastre în ceasul acesta și îndreaptă viața noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfințește, trupurile curățește, cugetele îndreaptă, gândurile curăță și ne izbăvește pe noi de tot necazul celor
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
avem forme fonetice duble (chiema/ chema), acestea se interpretează pe linia indicelui de evoluție fonetică a limbii. Deci vom transcrie chema. 3.2. Păstrarea particularităților morfologice Se vor conserva formele de plural cu caracter regional: cară (pluralul cuvântului car), credinți, făgăduinți, răchiți, roate (cf. a pune bețe În roate), ruini, suliți, școale, uliți, umilinți etc. Se va păstra genitiv-dativul În -ei: atențiunei, firei, inimei, magistraturei, mărirei, mătușei, nopței etc. În 1902, poetul Ștefan Petică a publicat volumul de versuri Când vioarele
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
modificat acest titul În Când viorile tăcură. Pentru „consecvență”, ar fi trebuit să modifice, de exemplu, și versul lui Bacovia „Te uită cum ninge decembre!” În „Te uită cum ninge decembrie!”. Dacă În același text există dublete morfologice (inimii/inimei, făgăduințe/făgăduinți), avem două soluții: fie să lăsăm ambele variante, pentru a oferi cititorului interesat o perspectivă exactă a stadiului În care se găsea limba română literară, fie să unificăm aceste dublete, pe linia indicelui de evoluție morfologică a cuvântului respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
acest titul În Când viorile tăcură. Pentru „consecvență”, ar fi trebuit să modifice, de exemplu, și versul lui Bacovia „Te uită cum ninge decembre!” În „Te uită cum ninge decembrie!”. Dacă În același text există dublete morfologice (inimii/inimei, făgăduințe/făgăduinți), avem două soluții: fie să lăsăm ambele variante, pentru a oferi cititorului interesat o perspectivă exactă a stadiului În care se găsea limba română literară, fie să unificăm aceste dublete, pe linia indicelui de evoluție morfologică a cuvântului respectiv. În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fost supus, știut fiind faptul că scriitorul avea un caracter independent. În 1904 scriitorul este nevoit să se mute, împreună cu familia sa, la Berlin. Ceea ce îl atrage în capitala Germaniei este dorința unei vieți confortabile într-o țară occidentală, apoi făgăduința de a-și oferi plăceri artistice, în special muzicale, liniștea necesară realizării noilor sale proiecte literare. La Berlin, duce însă dorul țării și al conaționalilor. Se întoarce uneori la București. Când în 1907 izbucnesc răscoalele țărănești, Caragiale este zguduit. Singura
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Epoca”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Revista modernă”, „Noua revistă română”, „Arhiva”, „Pagini alese”, „Ovidiu”, „Cronica”, „Jurnalul”, „Românul literar”, „Revista idealistă”, „Convorbiri critice” ș.a. În 1901, pe când era considerat de unii o mare făgăduință, i se tipărește, prin subscripție publică, volumul de versuri Vise și lacrimi, căruia îi vor urma Spre ziuă (1906), Poveste grozavă (1909) și În valuri (1911). Domnișoara Sécession (1908) cuprinde „disertații”. Apărute parțial ori integral în periodice, sub varii generice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
ale celor două vârste. Ambele romane sunt lipsite de un fir narativ clar, remarcându-se o tendință de a complica epicul, o intruziune a poematicului, o pendulare între dialog și monolog; de aceea, lectura se dovedește uneori dificilă. În Anotimpul făgăduinței (1975), autorul se orientează spre o proză de notație, dar personajul principal este tot un individ care nu acceptă compromisul. D. a vrut să transpună în scrierile sale întreaga complexitate a unui anumit univers, fără a stăpâni totdeauna suficient tehnicile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
dar personajul principal este tot un individ care nu acceptă compromisul. D. a vrut să transpună în scrierile sale întreaga complexitate a unui anumit univers, fără a stăpâni totdeauna suficient tehnicile narative. SCRIERI: Nisip, București, 1968; Lașii, București, 1971; Anotimpul făgăduinței, București, 1975. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Cronica debuturilor, AFT, 1968, 34; Alexandru Ruja, Alexandru Deal, „Nisip”, O, 1968, 10; Mircea Muthu, „Nisip”, ST, 1968, 11; Magdalena Popescu, „Nisip”, RL, 1968, 41; Sanda Radian, Alexandru Deal, „Lașii”, VR, 1971, 9; Ciobanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
prin cuvînt, vorbe deșarte, convorbiri zadarnice, vorbe obscene, batjocori, luarea în rîs a lucrurilor Sfinte, cîntece lumești, cîntări pasionate, rîs, ș.a. A doua vamă este aceea a minciunii: orice minciună, călcare de jurămînt, întrebuințarea Numelui lui Dumnezeu în deșert, călcarea făgăduințelor făcute înaintea lui Dumnezeu, ascunderea păcatelor înaintea Duhovnicului... A treia vamă e aceia a calomniei: calomnierea aproapelui, vorbirea de rău, umilirea altuia, înjurăturile, batjocora unită cu uitarea propriilor sale greșeli și păcate... A patra vamă este aceea a lăcomiei: beția
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
familia tradițională etc. Și, dorind a fi cît mai limpede asupra propriei sale maniere de abordare, definește moralismul, drept acel sistem de ornamentație personală, făcut din vorbe, intonații și gesturi, prin care oamenii s-au învoit să schimbe între dînșii făgăduinți solemne de bună purtare. Aceste ornamente sociale au, precum se știe, destinația să disipeze pe indivizii curenți de gîndire proprie, de inventivitate morală. Persiflînd programele bunăstării în dauna lucrurilor sfinte, apelează la limbajul caragialian în descrierea junei generații și a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bacoviene. ["Convorbiri literare", iulie 2013] Vocația și proza democrației În numerele 2, 3 și 4 din 2012 ale "Convorbirilor literare", sub genericul O inițiere în politică sau renașterea filosofiei politice (avînd ca temei articolele lui Hannah Arendt adunate sub titlul Făgăduința politicii), am încercat o incursiune într-un univers care prin toate opțiunile sale ne determină covîrșitor viața în comunitate. Paginile despre "O inițiere în politică sau renașterea filosofiei politice" le regăsim și în volumul Despre împărăția omului surogat (Editura Tracus
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
complet străine de cunoașterea tragismului cu care e întrețesută orice acțiune umană, și mai ales cea politică". Citam și comentam în numerele 2, 3, 4/ 2012 din "Convorbiri literare", sub genericul O inițiere în politică sau renașterea filosofiei politice, cartea Făgăduința politicii (Humanitas, 2012) scrisă de Hannah Arendt, pentru care politica are ca temei acțiunea. Precizam: "Acțiunile umane sînt supuse incertitudinilor - niciodată nu sîntem siguri cînd începem să facem ceva, în păienjenișul relațiilor interumane și sociale unde și cum vom finaliza
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
După ce au pretins monopolul, în virtutea "numelui" și a "nașterii", asupra poziției de "neam ales al lui Dumnezeu" și de "fii și iubiți ai lui Dumnezeu", în pofida faptului că i-au ucis pe profeții lui Dumnezeu și că și-au încălcat făgăduințele pe care le-au făcut față de El, au pretins și monopolul exclusiv al Paradisului, în defavoarea celorlalți".262 Referirile numeroase la evrei, atât în Coran, cât și în Constituția primului stat musulman se datorează faptului că pentru o lungă perioadă de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
lui Picasso cu ocazia dineului: “Noi sîntem cei mai mari maeștri, tu În stil assyrian, eu În stil modern”. Au existat și artiști moderni care au Încercat să descopere universul trăirilor nedisimulate specifice naivilor, dar, “ei căutau acest pămînt al făgăduinței ca pe un loc aflat În altă parte, În alte orizonturi geografice”, În timp ce Henri Rousseau-Vameșul Îl aflase “ În străfundurile nealterate ale propriei sensibilități ... ca pe o lume a fabulosului, fără ca măcar s-o caute, deoarece o purta În sine, asemeni
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]