1,988 matches
-
plutitor. Oamenii lucrau în apa aia rece. Mulți înghețau. Îi vedeam curgând, da, curgeau așa, la vale, printre sloiuri... Mă uitam la împărat... Era de nerecunoscut... Nu mai asculta pe nimeni, nu mai recunoștea pe nimeni. Nu mai avea nici o fărâmă de suflet omenesc în el. Și, ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, după trecerea Berezinei, a comandat incendierea podului și a pădurilor din jur. Aproape zece mii de soldați care rămăseseră în urma noastră au găsit podul incendiat. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
te mai râde, dom’le, că-i bun un câine d-ăsta la casa omului dacă te supără careva... Păi, n-ai văzut, bre, c-a dat cu picioru’? Da’ bine că n-a dat cu cuțitu’, că-l făcea fărâme... Pă cine? Cum pă cine? Păi, nu te pui c-un dulău din ăsta. Uită-te la el că-i cât ursu’. Păi, cum dracu’, dom’le, ce m-aș fi râs să-l mozolească nițel ca să se-nvețe minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie faptul că el Însuși merge la marele vizir. Cu toate acestea, se răzgândește În ultimul moment. Mai stăruie o fărâmă de neîncredere care, deși s-a Îndepărtat, n-a dispărutcu totul. Peste două zile, după ce s-au alăturat unei caravane de neguțători, călătoresc unul alături de altul, citând din belșug din memorie, În persană sau arabă, cele mai frumoase pagini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mărunți de străin, cu preocupările mele de străin care făcuse călătoria de la Paris la Istambul, șaptezeci de ore cu trenul de-a lungul a trei imperii, ca să mă interesez de soarta unui manuscris, a unei străvechi cărți de poezie, neînsemnată fărâmă de hârtie În Orientul tumulturilor. Mă primi un servitor. O temenea otomană, două cuvinte de Întâmpinare În franceză, dar nici cea mai mică speranță. Aici toată lumea venea din același motiv, să-l Întâlnească pe Maestru, să-l asculte pe Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o clipă am crezut că furtuna se potolise, totuși ea a luat-o de la capăt cu repetițiile. Tata nu s-a lăsat nici el mai prejos. După ce au obosit și s-a făcut iarăși liniște, mama a spus cu o fărâmă de glas: „Și eu, care mă vedeam deja în avion, în drum spre voi”. Două zile mai târziu, părinții mei i-au invitat pe cei din familie la noi acasă. „Așa, ca să vadă și ei cu ochii lor că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi se părea că funii nevăzute mi se încolăcesc în jurul lor, trăgându-mă în prăpastie, iar de deasupra capului mă atrage magnetul cerului melancolic, încă un suflu abrupt și balanța eternă a terorii dintre ceruri și pământ se va face fărâme, iar eu voi rămâne suspendată în neant, la răscruce, ca atunci când eram mică și atârnam între mama și tata. Când ajungem, sar direct în piscină, spune Udi, iar eu îl privesc uimită, este sigur de faptul că vom ajunge, drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că de Patrick îmi voi aminti toată viața. E recomandabil să mai spui și câte o minciună nevinovată celor pe care-i iubești. Nimeni nu poate și nu trebuie să afle totul despre sentimentele cuiva. Și ce dacă există o fărâmă permanentă de nostalgie pentru un fost iubit? E normal, nu? Important e ca noul iubit să fie o persoană cu care îți dorești să fii, nu un oarecare, de care te folosești doar ca să scapi de suferință. Chiar țin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
uiți de coșuri, de corpul deșirat și de preferința exaltată pentru un limbaj încărcat de epitete pestrițe. Mi-ar plăcea să am un soț și cincisprezece camere, mai adaugă ea, de teamă să nu se ascundă undeva în univers o fărâmă de liniște. Copii vreau să am mai târziu, după treizeci și cinci. Vai, dar ce tăcut ești tu, Leo! O încurajez: vezi să nu ai cincisprezece bărbați și o singură cameră! Mă privește perplex, ca și cum aș fi o viețuitoare trapezoidală, de pe cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noduri, unul după altul, pe uscat, retezând sentențios discuția. Stai...! Auzi...? Cred că pe noi ne strigă! Alooo...! Voi, voi, cei de jos! Convocatooor: Domnișoara Rodica vă roagă să poftiți și pe la dânsa, să urcați în living-room, ca să dialogați! O fărâmă, un piculeț, doar câteva minute! Are să vă transmită o mare, o foooarte mare rugăminte. Reciproc avantajoasă, băieți! Claxonul vocii inconfundabile a Bossului avea ecou, nu glumă, în interiorul spațiului întortocheat, al casei scărilor. Dar Fratele, zefliu, încă nu se dădea plecat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dumnezeu în lucruri. Energii la care nici măcar Lorzii nopții nu-s invulnerabili. Dacă am găsi vreo cale ca să-i izbim în plin, prin surprindere și cu elan, cu armele, de la distanță mică, inamicii ar fi dezagregați! Aneantizați! Ar fi făcuți fărâme! Chiseliță! Să construim o catapultă! O catapultă! Da! strigă Poetul, îmbărbătat și luat de valul gurii de coniac. Și să tragem cu spada, cu coiful și cu scutul, pe post de lesturi. Ăă..., de ghiulele! N-avem din ce, nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că nu putea să înhațe vreunul din acei fetuși strălucitori care veneau să-l sâcâie drept sub nasul lui. El înțelegea legile fizice inerente existenței unui solid transparent, care limita acest joc. Putea foarte bine să-și închipuie că aceste fărâme zburătoare erau niște păsări, cu toate că el nu văzuse niciodată păsări. Dar înțelegea acest concept din instinct. Pretutindeni în jurul lui Ripley, captoarele stocau și supravegheau; evaluările se făceau cu regularitate. Ash, de partea lui, fiind singurul de pe Nostromo care nu consuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
genderizat : la grătar, femeia poate să spună piua obligațiilor sale casnice de gospodină din viața de fiecare zi, iar bărbatul se simte king of the island, demiurgul, stăpînul evenimentului, artistul fleicilor, mesia plăcerilor, mecena bucatelor, distribuind, darnic și priceput, o fărîmă de bunăstare tuturor celor dragi - pe scurt, tot ceea ce nu poate sau, inconștient, îi e teamă că nu poate fi în viața cotidiană. În spatele fumului precar al grătarului se ascunde astfel, de fapt, o mare doză de tristețe socială... Garduri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un amurg ploios în coapse și alerga de-a lungul femurului, tibiei și peroneului până în vârful degetelor de la picioare, înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încîlcire muzicală. Copleșit, având senzația de destrămare a lumii pe care numai cei care-au făcut un infarct se spune că o simt, saxofonistul se prăbuși pe iarbă, lângă portieră. I se păru că marea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sale răsucite în spirală umplură întregul spațiu al fostei galaxii. Materia corpului și-a brațelor sale, ajunsă în timpul migrării la o rarefiere extremă, se condensa de-a lungul unei perioade incomensurabile de timp, își pierdu continuitatea și se concentra în fărâme stelare care se aprinseră deodată în universul gol și întunecat. O galaxie tânără se rotea acum, zvâcnind și pulsând, pe locul celei vechi. --------------------------------
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doi ani verific identitatea și cercetez dosarele lucrătorilor de la uzinele pe care le cunoașteți. Nu prea am timp de altceva... Evident, am auzit și eu multe, ca toată lumea. Dar nu știu nimic precis, adăugă începînd să depună, meticulos, fără grabă, fărâmele de scobitoare pe marginea farfurioarei. Ghibercea se adresă unui tânăr pe jumătate chel, cu ochelari negri, așezat la capătul mesei. - Începe d-ta, Dumitrașcu. Pantazi îl ascultă, răsfoind în același timp dosarul. După câteva minute, ridică mâna și-l întrerupse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie și energie din care doar o picătură azurie îl adăpostește ca lume a efervescențelor sale. Acest imperiu tăcut, neatins de spectrul uman, ateul îl postulează ca o extensie enigmatică. Desigur, o fărâmă din natura nesfârșită este cucerită, adaptată și prelucrată de om fiind așezată în dinamica istorică ca sursă de progres și emancipare evolutivă. Dar, în acest sens, nu muntele, ci piatra desprinsă trudnic din el și așezată ca temelie construcțiilor devine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
el și așezată ca temelie construcțiilor devine purtătoare a omenescului, nu concentrarea vegetală a pădurii, ci plasticitatea lemnoasă a verticalității arborilor, substanța lor modelabilă ce este supusă meșteșugului utilității dobândește semnul atingerii și posesiei umane. Dincolo și dincoace de acea fărâmă cucerită de om, rămâne, așadar, un ocean îndepărtat de potențialitățile umane, un univers al naturii infinite pe care gândul ateu imanentist îl proclamă ca unicul ne-omenesc. Deținând o perspectivă conceptuală diferită, misticul identifică drept realitate primordială transcendența, viața corporală
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rădăcini în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister ai lui Goethe, influențează și ea schimbarea paradigmei epice întâlnită în prozele scurte ce alcătuiesc volumul de față, care se poate prin urmare citi și ca un soi de roman în fărâme, dacă ne este permis să-l parafrazăm pe Eugen Ionescu. Parcurgând drumul invers, de la sine spre ceilalți, iar nu de la ceilalți spre sine, Paul Tumanian se lasă, în literatura sa cu încărcătură accentuat memorialistică, subjugat de ceea ce am putea numi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe cei doi. Au rămas așa câteva clipe. Primul care și-a revenit a fost Toaibă: Cum a fost, Gruia, tată? Gruia, care semăna din ce în ce mai mult cu taică-său în felul de a fi, a lăsat să se scurgă o fărâmă de timp bună până să răspundă. S-a desprins din îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce i-a privit pe rând, a deschis vorba: Păi, cum să fie? Ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
putea să nu sublinieze valențele omnipotenței acesteia, între care, în primul rând, harul de a încălca orice graniță: Măruntaiele ard, febra / dezmărginește ființa / celui îndrăgostit. Dacă însă, mai presus de plăsmuirile dragostei, eul simte / crede că i se cuvine o fărâmă / de alte taine și că îi trebuie și tărâmul amăgirilor, pentru el dragostea nu e o iluzie cu toate ale ei, ci o taină. De aceea, imprecizia referențială permite ca pronumele tu să se poată identifica și cu ființa dragă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din chilia călugărului mi-am dat seama că se înserase de-a binelea. Spre asfințit, pe o scamă de nour uitată în zare se ghicea spuza luminii soarelui trecut dincolo de coama dealului. Am pornit cu grabă spre chilia mea. O fărâmă de lumină ca o lacrimă pâlpâia în fereastră. Simțeam și eu oboseala cislei din cursul acelei după amieze. A fost cea mai lungă din câte am petrecut cu bătrânul până acum. Intrat în chilie, am făcut lumina lămpii mai mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
prințipuri va să zică că nu le are“. Cam aici am rămas. „De unde vitalitatea asta dementă a ta, optimismul ăsta neghiob?“ mă chestionează amicii, mai ales că toți mă știu de cioranian ireductibil, vrednic atlet al deznădejdii, pentru care cea mai mică fărâmă de progres nu e decât un „ălan vers le pire“. Ei bine, să vă spun. Pe de o parte, de la conștiința nesmintită a faptului că mass-media e pusă să ne arate numai apocalipticul. Cum te smulgi un milimetru din ecranul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și solidaritatea. În loc să se ducă departe de lume, într-o peșteră, el s-a vârât într-un butoi, așezat în aglomerație, de unde putea auzi discuțiile celorlalți. Ce înseamnă asta dacă nu că în orice mizantropie trebuie să mai rămână o fărâmă de tandrețe? Altminteri, suntem pierduți. Iată, domnilor, de ce vă voi spune, la un moment dat, că Parthenonul nu e o problemă a celor vechi. Din punctul meu de vedere, în lumea anticilor găsești ceea ce cauți și, în primul rând, ceea ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zilei. Sau, mai curând, uitați-vă la ce se întâmplă în propria dumneavoastră familie și veți fi lămurit. Dragă prietene, să ne ferim a le da fie și cel mai mic pretext să ne judece. Altminteri, ne vor face mii fărâme. Trebuie să ne luăm tot atâtea precauții ca și îmblânzitorul de fiare sălbatice. Dacă are ghinionul să se taie cu briciul înainte de a intra în cușcă, ce mai praznic pe fiare! Am înțeles asta în ziua în care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vodă! a răsunat glasul înalt al ușierului, odată cu deschiderea largă a ușii sălii tronului. Vodă Ștefan, mai mult scund decât înalt, cu fața bălaie de-a curmezișul căreia stau frumos răsucite mustățile ca spicul grâului. Ochii... Da! Ochii ca două fărâme de jeratic se mișcă fără încetare de la un boier la altul, de parcă i-ar cântări din priviri. Bun găsit, boieri! Să trăiești, măria ta! au grăit boierii într-un glas. Sunteți toți? Au lipsește careva? Toți, mărite doamne! a răspuns
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]