170,710 matches
-
ușa meglenitului. Clienții începuseră să se înmulțească și odată cu aceasta și disparițiile. Nane și Rață priviră înspăimântați din podul ospătăriei, apoi pe fereastra camerei lui Nane și chiar pe geamul vitrinei, cum oameni cunoscuți sau necunoscuți intrau la peruchier cu fețe lor adevărate și ieșeau de-acolo alții, ca și cum ar fi trecut prin mâinile unui modelator nevăzut. Era un mic antreu dincolo de ușa prăvăliei, pe care nu-l puteau supraveghea uitându-se pe geamul mare. Așa că se hotărâră să se așeze
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
suprem: să plece pe mare, cu o corabie uriașă, în căutarea comorilor. Aproape că uitaseră de Țenefațem când îl văzută ieșind pe ușa prăvăliei de peruci. Era tot el, ceva mai sigur și drept ca o sabie, dar cu-aceeași față. "Ți-am spus eu că ăștia doi sunt în legătură?" Mda, Rață avusese dreptate! Țenefațem ieșise din vizuina lupului neschimbat. Dar în clipa următoare se întâmplă ceva la care nici nu visaseră, nici ei și nici nimeni din București. Pe
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
pe deasupra acoperișurilor roșii, apoi dincolo de Turnul Colții, făcându-se din ce în ce mai mic, o mărgică pierdută printre norii albi ai iernii. Curând, Nane își dădu seama că mulți dintre clienții peruchierului nu dispăruseră. Ei se amestecaseră în lumea Bucureștiului, cu noile lor fețe, cuprinse de o bucurie temperată și calmă, care îi făcea să se deosebească de toți ceilalți oameni. Cu fiecare zi, Nane vedea inși care se transformau sub ochii lui, schimbându-și cu totul înfățișarea sau starea materială sau doar câte ceva
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
aproape de prânz și pe deasupra cartierului plutea miros de carne prăjită și de usturoi proaspăt zdrobit. Ar fi trecut drumul, spre casa lui, unde însă știa dinainte ce-l așteaptă: sufrageria învăluită în mirosul de țuică fiartă, iar la masa lungă, fața fericită a tatălui său, captiv el însuși în lumea pe care o crease peruchierul din Meglen. Nane simți cum un val de miere fierbinte i se oprește în capul pieptului și sub impulsul acelei clipe opărite, deschise ușa perucheriei. Înăuntru
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
a văzut sub nuc la vie... Destrămată, noaptea se topea din ce în ce, sub iureșul albastru al dimineții. Lumina proaspătă străfulgera prin iarba fragedă și înrourată ca o viperă albă. Îmboldit de nerăbdare și bucuros că putea fi de față la lucrarea miraculoasă a viei, n-a stat o clipită locului, să-și tragă sufletul. A apucat-o pas cu pas pe rânduri, sprijinindu-se în ciomag și murmurând, ca pentru el, frânturi dintr-un cântec potrivit, care-i astâmpăra
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Cine și ce i le furaseră și le făcuseră să se treacă așa ca nisipul risipit de vânt, ca fulgii spulberați pe apă? Urmărindu-și zilele până la cea din urmă în care se afla, cu o strălucire mută întipărită pe față, cum se urzeau și se ștergeau așijderea unui joc nesigur de lumini și umbre ușoare înaintea sa, avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
spre drumul din marginea apropiată a pădurii de pe panta dealului de la Stutinăvodă. Își pusese în cap s-o lase la vale pe el, prin mijlocul acesteia, până la Cișmeaua lui Trică, unde să-și astâmpere setea, să-și arunce apă pe față și să se vâre cu picioarele în ulucele de piatră de-acolo, și așa răcorit și izbăvit să se înapoieze acasă... După o dimineață neclintită și senină, acum, în a doua parte a ei, ziua dădea semne grăbite să se
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
întins, legănat. Pe de lăturile drumului îngust și neumblat, cânepa sălbatecă, buruienile de gura lupului și boziile prăfuite și crescute în devălmășie, se apucaseră să se învolbure, și ele, biciuind fără milă aerul. Luând dezmățul bălăriilor și al vântului în față, omul împungea cu ciomagul în țărână și trăgea decis să ajungă cât mai repede în adăpostul pădurii... Iar, când tocmai a dat să pătrundă pe sub bolta joasă și înfiorată a acesteia, și-i era viața mai dragă ca nicicând, fără
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
nu mai avea cum să renunțe. Așa că, era de datoria lui să-și îndure chinul până la capăt. O bucată de timp, prin liniștea nepătrunsă a pădurii, nu au răzbit decât icnetele tot mai istovite ale omului, care făcea din ce în ce mai greu față înfruntării și mârâiturile neostoite ale zmeului, care părea a fi de neînvins. Și, înainte cu puțin ca din Anghel Furcilă să se scurgă ultimele picături de vlagă, când nu se mai aștepta la nimic și începuse să creadă că i-
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
mult și nici moartea nu avea să o ocolească până spre bătrânețe, așa cum ar trebui să-i fie fiecărui om dat să ajungă. Îi era groază și frică de bătrânețe, o frică paralizantă care-o făcea să se schimbe la față. -Nu mă văd, Adina, acasă, nici în ruptul capului! Să nu mai merg la serviciu, să depind de-o amărâtă de pensie, să ajung, ferească-mă Dumnezeu, neputincioasă și să am timp liber de să nu am ce face cu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
tuturor oamenilor pe ea n-o s-o mai ajungă. -Și tu ce-o să te faci, tanti, când...? -Când...ce vrei să spui, Cristinica? - și se oprise Adina, pentru că văzuse în ochii ăsteia mici la ce se gândea în tăcere în timp ce fața ei de copil se întrista deodată. -E tare greu, fetiță dragă, să le știi, cum zici tu, pe toate și mai cu seamă morțile astea năpraznice și nemiloase. Părinții ei nu putuseră să înțeleagă și nici ea pe sine nu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
te sărute și dormi, păsărică dulce, că mâine e școală. Cu vremea, se obișnuise Cristina și cu stilul inconfundabil al mamă-si, cu venirile și cu plecările intempestive, ai noroc, Violeta, că fetița asta e un înger și măcar pe față nu te judecă, numai că acolo în sufletul ei e mare durere, tâmpito, că îmi vine să te jumulesc de fiecare dată, numai că te știu de când te-am văzut cum îți roteai genele astea lungi și întoarse că atâta
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
aia care dădea cu mătura, fâș-fâș, înnebunind trecătorii cu mișcarea fundulețului său bombat, cine e, fata asta, Cristina, sora ta mai mare, auzise nu de puține ori pe stradă, Adina, atunci când se nimereau împreună tustrele... Le lăsa să meargă în față și le observa de la distanță, fluturașul și omida! Adinei îi dădeau lacrimile și dacă aia mică, mai grijulie, se întorcea strigând-o, hai, tanti, mai repede, de ce rămâi mereu în urmă, intra repede într-un magazin ca să aibă timp să
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
lui Mircea, unde familia Ciobanu era în păr: el, Rodica, Raluca, Matei și David. În taxi m-am așezat în spate și i-am dat șoferului adresa; șezând acolo aveam o bună perspectivă orizontală a străzilor văzute prin geamul din față, astfel că m-am minunat zărind printre blocuri o Lună enormă, foarte joasă, ieșind parcă din pământ roșie "ca o vatră de jăratic". Am murmurat: "Doamne, da' asta ce-o mai fi?", iar șoferul, la fel de impresionat, m-a completat peste
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
intrare, emblematic pentru acel loc. și totuși, tributul oroarei abia urma să-l plătesc... Intrasem bâjbâind pe strada destul de strâmtă a Colței, când prin negreala aceea densă din cauza norilor de praf îngreuind respirația și iritând ochii am deslușit drept în față o formă de relief nemaivăzută, o orografie absurdă, inexistentă cu un ceas-două înainte, derutându-mi orice simț al orientării: un masiv înalt și prăpăstios, un carst, un deal negru, un pisc neregulat care îmi interzicea atât înaintarea, cât și abaterea
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
care-mi va umfla pânza, sau cămașa albă de naufragiat, sau de condamnat, ori de bolnav, mai tare? Deci care dintre cele patru plus patru puncte intermediare, va veni ajutorul pe mare? Cum stăm cu coatele lipite de parapet, cu fața spre larg, privind în golul, în golful Genovei, chiar mai mult, ne adâncim treptat într-un golf mai mic, numit al Paradisului; o bucurie nu vine niciodată de una singură, zic, dar nici necazul, adaugă Angela... Ar trebui să simțim
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
meu am produs firește un ecou de arhivă în timp ce prietenul meu ulterior ameriză la fix fără probleme Primul din generația noastră fără a stârni aclamații Deși erau la modă aclamațiile: mai curând dușmănii și grimase; însuși cu grimasa mâniei pe față. Până la urmă s-au hotărât să-1 radă din peisaj Nu fără a-1 umili și mort refuzându-i trupul Să-i fie expus după datină și în turcitul oraș Muzeul nemaifiind în acest caz "capelă mortuară"... Hăituit să fie remis
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
să-mi rumeg gîndurile fără interlocutori," își spune. "Aici eu decid. Să vină cineva ca să mă uit în ochii lui!", porunci vocea-i de tunet. "Acum!", insistă cu glas mai moale. Dar știa că nimeni nu l-ar putea privi față către față; el însuși pe vremuri orînduise lucrurile în acest fel și se și grozăvise cu asta. "Să vină slujitorii!" Slujitori? Avusese cîndva, dar îi concediase socotindu-i nedemni de el. Ce nevoie avea de ei? Soață? Cît se mîniase
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
rumeg gîndurile fără interlocutori," își spune. "Aici eu decid. Să vină cineva ca să mă uit în ochii lui!", porunci vocea-i de tunet. "Acum!", insistă cu glas mai moale. Dar știa că nimeni nu l-ar putea privi față către față; el însuși pe vremuri orînduise lucrurile în acest fel și se și grozăvise cu asta. "Să vină slujitorii!" Slujitori? Avusese cîndva, dar îi concediase socotindu-i nedemni de el. Ce nevoie avea de ei? Soață? Cît se mîniase cînd auzise
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
fiecăruia am izbit vorbele, dar depărtat de moarte m-am tulburat; din sângele înnegrit al gropii, cuvântul se ridică vizibil: recunoașterea neamurilor, și se retrage înapoia faptei; 9. palidă mă întâmpină cu cele trei trupuri străvechi. Ce uzată mi-e fața! Ce fierbinte-i prima greșeală! Iau ultimele măsuri, dar din spate glasul mă invocă. Înnebunit, strâng în dinți uscații bulbi de asfodel luați din ofranda de deasupra, dar nu pot izbucni în strigăt: migrațiunea neamurilor mă trimite înapoi, în barcă
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
barcă! Ipoteza casei e o icoană aprinsă a minții, or călătoria o zdrențuită amintire a vizibilului? Tot mai incert semnul descoperii, fără dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii vânătul sânge urcă spre fețele două și sabia ține de-o parte pierdutele ambiții - cranii strălucitoare; în puterile focului se-mprăștie uleiul, începe dezlegarea de pânzele umede, departe de anotimpurile faptei, unde fumegă nemăsurate vise și resturi poetice ale strălucitoarei tagme de cântăreți aflată-n
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
gest în absență sprijin cui e!? Necurmată apa se scurge din vasul răsturnat înainte ca pasărea să-și ia zborul. În fâșia dintre zidurile întoarcerii, până la brâu, în înșelătoarele mistici cu valuri de mâzgă și miasmă, lâncezirea se sapă pe față; timp de o lună e proba în Insula Soarelui sub vânturi neprielnice, apoi începe despărțirea și urletul înfiorător al canalului - un nou Evriloch cuvântă în defavoarea juncanilor. 20. Întoarcerea prin somn în fericita insulă nu e, chiar dacă visele și turtele
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
în ziua cu firimituri de soare a universului clorofilian mască de lemn și umbră de cimbru și sălcioară în poiana mierlelor sub ulmul zigzagat fulger țâșnind din pământ scrisoare aterizând împăturită-n patru nori și-n valuri de ceață pe fața lacului Bled 6 Apele lacului Bled s-au liniștit e o după-amiază senină de primăvară cu nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul vieții mele scăldate încă-n bunăvoința astrelor dacă deschid poarta căsuței unde stau în gazdă
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
mereu trebuie să-l ocolești pe câte unul, rămas cum l-a prins gerul: cu un picior în aer, cu mâna la gură, încercând să-și tragă căciula pe urechi... Polițaii, grijulii, le-au atârnat câte-o plăcuță reflectorizantă, în față și-n spate, să nu dai peste ei noaptea, din greșeală. N-au nici o treabă: o să ajungă acasă sau la servici abia la primăvară. O nouă boală Toate gagicile din cartier - mamaiele și cucoanele, nevestele și celibatarele, femeile fatale și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
tutunul, recunosc ochii în care strălucește o forță ciudată, plictisită, dezamagită parcă... Ciocănind din tocuri. Observ că are picioarele de la glezne în sus foarte subțiri, aproape osoase, dar ciorapii nylon îi dau un fel de carnație artificială. Zveltă, cu o față îngustă, cu un nas drept și proporționat, cu buzele subțiri, strânse - nu, n-are, ca el, buzele arcuite în sus, ca să stâlcească cuvintele, nici nasul lung, nici obrajii rotunjiți-bosumflați. Trăsăturile lui îmi sunt așa de bine întipărite în minte, că
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]