2,882 matches
-
al doilea rând, verbele la imperfect surprind, în desfășurare, acțiuni trecute./ Valoarea expre sivă a acestui timp verbal este dublă: imperfectul descriptiv (imprimând descrierii cadrului și portretului literar o progresie dinamică) și imperfectul narativ, specific narațiunii ulterioare, în care timpul fabulei se deschide spre timpul istorisirii. 8. O primă trăsătură a genului epic, ilustrată în fragmentul citat, este prezența instanțelor comunicării narative - narator și personaje. Astfel, în text, se evidențiază existența unui narator heterodiegetic și prezența unor personaje: personajul colectiv - o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
să purifice și să îmbunătățească limba franceză, extinzându-se apoi și în domeniul literar. Mărturie stă textul lui Chapelain, pe care l-am menționat anterior. Imputările aduse Cid-ului privesc, în primul rând, subiectul care, nu numai că nu surprinde o fabulă antică, dar, în plus, prelucrează un episod ce ține de istoria Spaniei, țară care se afla în război cu Franța la momentul scrierii piesei. De asemenea, finalul reprezintă în viziunea Academiei, prin vocea lui Chapelain, o încălcare a legilor verosimilului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
că, în mod paradoxal poate, influența lui Boileau a fost mai mare asupra urmașilor săi decât asupra contemporanilor. La momentul scrierii Artei poetice principiile clasice se cristalizaseră deja în câteva opere memorabile (cum ar fi primele comedii ale lui Molière, fabulele lui La Fontaine etc.). Ca urmare, privită în mod sincronic, prin raportare la epoca de care aparține, poetica lui Boileau are mai mult un caracter descriptiv. Ea își va căpăta pe deplin caracterul normativ ulterior, prin fenomenul de idolatrie pe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
că prin mișcarea franceză s-a produs o modernizare a Antichității.44 O dovadă în plus a acestui aspect este că redimensionarea principiilor antice nu a fost una artificială, searbădă, ci a generat o serie impresionantă de capodopere. Fedra, Avarul, Fabulele lui La Fontaine etc. stau mărturie pentru fertilitatea deplină a codului estetic clasic. De altfel, reușita clasicismului francez se datorează, pe de altă parte, și seriozității acordate întemeierii unei baze teoretice a curentului. Poeticile care încep să fie scrise încă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
avut de înfruntat giganticele umbre ale clasicilor francezi, aruncând literatura într-o stare de letargie, din care abia zguduirile romantismului o vor trezi. Se scriau cărți în continuare, mult mai multe decât în secolul anterior, se compuneau în continuare tragedii, fabule, comedii, dar toate doar în maniera lui Racine, La Fontaine sau Molière și nici una care să se ridice la acea valoare: "... o febră înlocuise calmul de până atunci, se nășteau și dispăreau sute de cărți, care nu valorau nici măcar prețul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mai clară a epocii și a modului de gândire pașoptist, este necesară identificarea neoclasicismului concretizat prin viziuni particularizante subsumate ideologiei clasice care au subminat aparenta impunere victorioasă a romantismului. Dincolo de elementele multiple care sunt prezente la nivelul operelor prin cultivarea fabulei, a satirei sau a epistolei (specii clasice în esență), prin predispoziția către o claritate și sobrietate a frazei poetice, la Grigore Alexandrescu, de exemplu, prin aspirația către dimensiunea solară a existenței în pastelurile lui Alecsandri etc., așadar, dincolo de toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
surprindeau eclectismul ideologic al epocii. Îmbinarea speciilor literare pe care o întâlnim la Grigore Alexandrescu este uimitoare, cu atât mai mult cu cât opera sa, în ansamblu, dă totuși dovadă de coerență și unitate. Astfel, poetul reușește să creeze deopotrivă fabule, satire sau epistole de origine clasică și meditații sau elegii de factură romantică. Însă, dacă despărțirea apelor în ceea ce privește concretizarea este-tică a unei tendințe sau a alteia la nivelul operei poetului muntean s-a făcut deja în studii importante cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Simion Dimineața poeților -, Dim. Păcurariu Clasicism și tendințe clasice în literatura română etc., principiile sale artistice mărturisite, într-o formă sau alta, au fost mai puțin cercetate, deși merită toată atenția. În prefața la volumul Suvenire și impresii. Epistole și fabule, publicat în 1847, Grigore Alexandrescu mărturisea răspicat "căci eu sunt din numărul acelora care cred că poezia, pe lângă neapărata condiție de a plăcea, condiție a existenței sale este datoare și să exprime trebuințele societății și să deștepte sentimente frumoase și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu opera sa poetică, principii de sorginte clasică, însă opțiunile sale în această direcție se întrevăd, prin ricoșeu, din numeroase alte scrieri, cum ar fi articolul Critica literară în care analiza nu mai este reflexivă, ci are ca obiect o fabulă a lui Grigore Alexandrescu. Incipitul plasează demersul autorului sub un scop educativ, Heliade folosind o adresare directă către cititor ce are rolul unei captatio benevolentiae, fiind totodată accentuată ideea unei critici constructive: "Dragul meu cititor, criticarea următoare vei vedea singur
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a fi fără cap și coadă (Henry Fiel-ding), a fi sau a nu fi (William Shakespeare), a fuma pipa păcii (Fenimore Cooper); în mod similar s-au răspîndit la români formule precum: a fi coadă de topor, plecînd de la o fabulă a lui Gr. Alexandrescu, dacă voi nu mă vreți eu vă vreau, de la o nuvelă a lui C. Negruzzi etc. Limbile pot avea însă uneori tratamente diferite chiar în asemenea cazuri, cum ilustrează traducerea aceleiași formule din opera lui W
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
amară". Moment de subită revelație: Îl priveam prostit de mirare, înmărmurit (...) când, deodată, zării în ochii lui limpezi, strălucitori, chipul meu, oglindit chipul meu, care seamănă atât de bine cu o veche coajă de pâine neagră. "Povestea", în fond o fabulă, sugerează subtextual perpetua nevoie de altcineva atât din perspectiva omului "pe două roți", cât și din cea a dulăului Degringo; luat acasă ("fii binevenit în viața mea"), patrupedul "nedespărțit" se situează "poate chiar undeva în mine". Devine așadar un factor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oarecum Canonul poeziei". În fapt, contemplând lumea, fantezistul din Țicău înnobilează și sacralizează orizontul banal și demitizează amuzat, în joacă, grandiosul. De multe ori axat pe sugestii livrești (mod vizibil în toate volumele), discursul devine parabolă, punct de vedere, meditație, fabulă, scrisoare ori baladă; fluxul liric direct, firesc spontan, se vede concurat de pulsiuni cogitative, de reacții abstractizante. În chipul acesta, surprizele se țin lanț: "reveriile alchimistului Abstractor" tind spre o anumită filozofie a Ființei; o primăvară (cu "extatice sofisme") e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
avea și el daimonul său. Au venit apoi modernii și au negat Revelația, s-au declarat atei și au început să construiască castele de nisip. Cum poți să te declari ateu în fața unui fapt cum e învierea? Asta îmi amintește fabula cu broasca ce s-a umflat de mîndrie pînă a crăpat. Învierea demonstrează continuitatea vieții, recunoscută acum și de știință. Am continuat să trăim în proximitatea Sursei, chiar atunci cînd, prin opțiunea noastră, dialogul nu a mai fost posibil. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vol 7, p. 294). Un mesaj asemănător a dat cam in acelasi timp și marele economist J.M. Keynes. Oricît nu i-ar fi plăcut lui Roosevelt, a trebuit să-i urmeze ideile în politica sa New Deal. Pornind de la o fabulă antică, I. Berlin distingea între gînditorii din familia ariciului și cei din familia vulpii. Cum arată Vl.Tismăneanu, primii sunt obsedați de o idee grandioasă, în timp ce următorii sunt mai puțin ambițioși, însă încearcă pe mai multe direcții și planuri. Poziția
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
să mă înștiințați ce rezultat veți lua cu betul meu Mihai. Cu deosebită salutare, Henrieta Eminovici"264 Atît de crudă e realitatea arătată în această scrisoare, încît pare de necrezut! La împărțirea moștenirii, Matei și-a luat partea leului din fabulă. Cum putea el pretinde că i-a sprijinit pe acești doi frați, cînd ei nici adresa nu i-o cunoșteau? Cu ce drept a luat biblioteca lui Niculai, cînd acesta încă trăia, iar biblioteca acestuia nu era moștenire? Henrieta, rămasă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
înțeles, am ilustrat cu concesii matematice, dar voi trebuie să vă variați mișcările astfel încât motivul ce stă în spatele unei anumite mutări să nu poată fi intuit. Pe parcurs, în capitolul 16, voi vorbi în detaliu despre modelele de concesii. O fabulă despre A cere mai mult decât crezi că vei primi Au fost odată doi bătrâni care trăiau într-o colibă de stuf dărăpănată pe o insulă îndepărtată din Pacific. Într-o zi, un uragan le-a distrus casa. Din cauză că erau
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
nevoie. Colectivitatea se reduce la suma indivizilor care o compun. Nu există transcendență făurită prin intermediul legăturii ori al relației și care s-ar naște din agregarea subiectivităților. Nu există mistică comunitară la Antiphon, ci doar o imanență care recuză toate fabulele grecești bazate pe nomos: indexarea gândirii dominante asupra legii civile permite o diferențiere între cetățeni și sclavi, între ființe de prima categorie și indivizi de mâna a doua, într-un cuvânt - mai exact, două: între greci și barbari. Antiphon proclamă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. 6 Moartea morții. În opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
În teoriile științifice un rol precumpănitor asupra celui al simplei abordări raționale 2. Cu oarecare cunoștințe de istorie, putem urmări cîteva din referințele făcute de Einstein. Ca să explice de ce nu putem Înțelege lumea dinăuntru În afară, el recurge la o fabulă destul de celebră: fabula Tărîmului plat - Platlanda -, născocită de un erudit exeget al lui Shakespeare, reverendul Edwin Abbott Abbott 3, la Începutul anilor 1880. Să presupunem că avem o lume bidimensională, cu locuitori bidimensionali. Aceștia vor ignora cu totul existența celei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un rol precumpănitor asupra celui al simplei abordări raționale 2. Cu oarecare cunoștințe de istorie, putem urmări cîteva din referințele făcute de Einstein. Ca să explice de ce nu putem Înțelege lumea dinăuntru În afară, el recurge la o fabulă destul de celebră: fabula Tărîmului plat - Platlanda -, născocită de un erudit exeget al lui Shakespeare, reverendul Edwin Abbott Abbott 3, la Începutul anilor 1880. Să presupunem că avem o lume bidimensională, cu locuitori bidimensionali. Aceștia vor ignora cu totul existența celei de a treia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
personală, în timp ce dansul în pereche sau în grup indică împărtășirea emoțiilor și a experiențelor, fie într-un cadru intim, fie într-un cadru mai larg. În mod excepțional, dansul poate avea un sens negativ, de nepăsare. La fel ca în fabula La Fontaine, referitoare la greiere. Deșert Deșertul evocă, în inconștientul colectiv, solitudinea și sterilitatea. Traversarea deșertuluiă semnifică o perioadă dureroasă, marcată de lipsa rezultatelor și a recunoașterii. Este, prin urmare, posibil ca cel ce visează să aibă un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
copilărie; basme; bine; bîrfă; bla-bla-bla; bunei; bunicul; calmitate; capra cu trei iezi; capră; cinste; citit; comunicare; conținut; copilaș; coșmar; Crăciun; crăiasă; curiozitate; Darius; Decameron; Decameronul; discuție; dorință; dormi; dragă; dramă; drăguț; dulce; ea; English Fairy Tales; erotica; erou; evadare; extraordinară; fabulă; fabulos; falsă; fantastică; fantazie; fantomă; farmec; ficțiune; fiecare; fluturi; foc de tabără; a fost odată; frații Grimm; gen; ghiveci; gînduri; gogoașă; Grimm; groaznică; gură; happy-end; iarbă; iarnă; ideal; idealitate; idei; ieșire; iluzie; imaginară; imagine; imposibilitate; inedit; inexistentă; infinit; informație; inventa
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Căprărescu, A. Androniceanu, M. Miles, op. cit., pp. 75-81. footnote>. În viziunea lui John Kotter<footnote Cărțile lui Kotter, un veritabil guru al managementului schimbării și leadership-ului, au fost traduse și publicate în România de Editura Publica: Forța schimbării sau delicioasa fabulă Aisbergul nostru se topește și de Meteor Press: Ce fac liderii cu adevărat - ele sunt recomandate managerilor care vor să pornească ori să rămână pe drumul succesului. footnote>, reputat profesor la Harvard Business School și aflat între primii 50 cei
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
un poet autentic, un poet tragic, un poet al iubirii, un poet al mesajului civic. El susține un întreg univers cu exemple concentrate în simboluri și alegorii care pledează pentru noblețea omului și a împărțirii lumii justițiar, ca într-o fabulă modernă, în buni și răi, sancționând nedreptatea în orice manifestare a ei. Hannibal este forța care ar trebui să triumfe, dar puterea lui este malefică și răul stă sub semnul zădărniciei. Hannibal avea o așa superba trufie, încât Alpii stăteau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
versurile sunt facile (1949-1952): "Pace înseamnă: să nu-mi fie teamă,/ Să nu mă pândească/ vreo mână hoțească,/ drapelele comunii la cârmele lumii" sau: "să fii tânăr înseamnă să crești/ Ne-ncetat spre mai mult și mai bine..." Autoare și de fabule, Nina Cassian pecetluiește în "Critica de jos" practici abominabile din lumea literară a perioadei staliniste. În ciclul "Muzeul cu antichități", comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]