1,726 matches
-
de fier, un conspiratori extremist, fiind considerat în general opus moderatului Melnik. În ajunul declanșării invaziei germane a URSS, OUN era divizată în două facțiuni opuse, aflate în competiție. Prima era facțiunea „legitimă” condusă de Andrii Melnik, OUN-M, și facțiunea „revoluționară” condusă de Stepan Bandera, OUN-B (sau OUN-R). Fiecare grup se bucura de simpatia și sprijinul unei anumite părți a populației ucrainene. O parte a tinerilor din Galiția și majoritatea tinerilor din Bucovina Transcarpatia erau loiali OUN-M. Liderul acestora
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
rândul lor s-a ridicat Mikola Lebid, care a început să organizeze, care a început sa organizeze poliția secretă „Slujba Bezpeki” (SB), modelată după sistemul CEKA. În cadrul grupului lui Bandera, dar oarecum separat de liderii politici principali, a existat o facțiune de tineri galițieni mai puțin preocupată de ideologie ci de îndeplinirea unor obiective militare imediate. Cel mai important membru al acestei facțiuni a fost Roman Șuhevici. Această facțiune nu a avut o pondere foarte mare la început, dar importanța ei
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
modelată după sistemul CEKA. În cadrul grupului lui Bandera, dar oarecum separat de liderii politici principali, a existat o facțiune de tineri galițieni mai puțin preocupată de ideologie ci de îndeplinirea unor obiective militare imediate. Cel mai important membru al acestei facțiuni a fost Roman Șuhevici. Această facțiune nu a avut o pondere foarte mare la început, dar importanța ei avea să crească de-a lungul timpului, în timpul luptei de rezistență dusă de OUN pe timpul războiului. După invadarea Poloniei în septembrie 1939
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
lui Bandera, dar oarecum separat de liderii politici principali, a existat o facțiune de tineri galițieni mai puțin preocupată de ideologie ci de îndeplinirea unor obiective militare imediate. Cel mai important membru al acestei facțiuni a fost Roman Șuhevici. Această facțiune nu a avut o pondere foarte mare la început, dar importanța ei avea să crească de-a lungul timpului, în timpul luptei de rezistență dusă de OUN pe timpul războiului. După invadarea Poloniei în septembrie 1939, ambele facțiuni ale OUN au colaborat
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
fost Roman Șuhevici. Această facțiune nu a avut o pondere foarte mare la început, dar importanța ei avea să crească de-a lungul timpului, în timpul luptei de rezistență dusă de OUN pe timpul războiului. După invadarea Poloniei în septembrie 1939, ambele facțiuni ale OUN au colaborat cu germanii și s-au folosit de șansa oferită de dispariția statului polonez pentru a-și trimite activiștii în teritoriile ucrainene controlate de sovietici. Atât OUN-M cât și OUN-B și-au creat propriile unități militare
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
părăsească lagărul ca să participe la un congres al reprezentanților OUN, care a avut loc la castelul Fridental, aflat la circa 200 m de Sachsenhausen . Ei au rămas prizonieri în acest castel până în septembrie 1944. Ca urmare a reacției germanilor împotriva facțiunii lui Bandera, grupul controlat de Melnik s-a bucurat de un anumit avantaj în fața rivalilor și a reușit să ocupe o serie de poziții în administrația civilă în Ucraina ocupată de naziști. Prima localitate administrată de naționaliști a fost Jitomirul
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
fost ucisă după două săptămâni de tortură. În octombrie 1943, Boroveț a hotărât să demobilizeze resturile forțelor care se mai aflau sub comanda sa. În lupta pentru dominație în Volînia, banderoviștii au ucis mii de ucraineni, suspectați de legături cu facțiunile lui Bulba-Boroveț sau Melnik. În toamna anului 1943, OUN-B a reușit să aibă controlul asupra unor întinse regiuni din zonele rurale ale Volîniei și sud-vestul Polesiei. În vreme ce germanii dețineau controlul asupra orașelor mari și a principalelor căi de comunicație, regiuni
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
purificare etnică care au vizat populația poloneză din vestul Ucrainei. După război, OUN și-a continuat lupta împotriva autorităților sovietice în regiunile răsăritene și sudice ale Ucrainei. Ultimul membru al OUN a fost arestat în Donețk în 1958. Cele două facțiuni ale OUN au continuat să aibă o mare influență în rândurile diasporei ucrainene. OUN-B a format în 1943 organizația „Frontul Antibolșevic al Națiunilor”, din rândul cărora au făcut parte organizațiile emigrației din aproape toate țările Europei Răsăritene, cu excepția notabilă a
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
al Națiunilor”, din rândul cărora au făcut parte organizațiile emigrației din aproape toate țările Europei Răsăritene, cu excepția notabilă a celor poloneze. În deceniul al optulea, au devenit membri ai organizației și anticomuniștii vietnamezi și cubanezi După prăbușirea Uniunii Sovietice, ambele facțiuni OUN și-au reluat activitatea în Ucraina. Facțiunea Melnik și-a declarat sprijinul pentru Partidul Republican Ucrainean. OUN-B a trecut printr-un proces de reorganizare transformându-se în Congresul Naționaliștilor Ucraineni (KUN). Liderii din diasporă nu s-au arătat dornici
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
organizațiile emigrației din aproape toate țările Europei Răsăritene, cu excepția notabilă a celor poloneze. În deceniul al optulea, au devenit membri ai organizației și anticomuniștii vietnamezi și cubanezi După prăbușirea Uniunii Sovietice, ambele facțiuni OUN și-au reluat activitatea în Ucraina. Facțiunea Melnik și-a declarat sprijinul pentru Partidul Republican Ucrainean. OUN-B a trecut printr-un proces de reorganizare transformându-se în Congresul Naționaliștilor Ucraineni (KUN). Liderii din diasporă nu s-au arătat dornici să se implice direct în politica din Ucraina
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
era diferit de cea a altor mișcări radicale est-europene, precum au fost Legiunea Arhanghelului Mihail din România, ustașii din Croația, Partidul Crucilor cu Săgeți din Ungaria sau grupurile similare din Slovacia sau Polonia. Au existat însă și diferențe semnificative în cadrul facțiunilor OUN în ceea ce privește abordarea totalitarismului. Liderii moderați, care trăiau în exil, erau partizanii fascismului lui Benito Mussolini și condamnau nazismul, în vreme ce tinerii radicali din Ucraina erau susținătorii fascismului și al metodelor practicate de național-socialiștii germani. Facțiunea condusă din exil sprijinea concilierea
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
însă și diferențe semnificative în cadrul facțiunilor OUN în ceea ce privește abordarea totalitarismului. Liderii moderați, care trăiau în exil, erau partizanii fascismului lui Benito Mussolini și condamnau nazismul, în vreme ce tinerii radicali din Ucraina erau susținătorii fascismului și al metodelor practicate de național-socialiștii germani. Facțiunea condusă din exil sprijinea concilierea și cooperarea cu Biserica Greco-Catolică Ucraineană, în vreme ce radicalii tineri aveau o atitudine anticlericală și considerau că era o slăbiciune să nu consideri națiunea drept valoarea supremă . Cele două facțiuni din cadrul OUN aveau propria abordare și
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
al metodelor practicate de național-socialiștii germani. Facțiunea condusă din exil sprijinea concilierea și cooperarea cu Biserica Greco-Catolică Ucraineană, în vreme ce radicalii tineri aveau o atitudine anticlericală și considerau că era o slăbiciune să nu consideri națiunea drept valoarea supremă . Cele două facțiuni din cadrul OUN aveau propria abordare și în ceea ce privește natura liderului suprem. Facțiunea melnikistă considera că liderul trebuie să fie directorul „Provid”-ului, membrii OUN fiind subordonați din punct de vedere militar ierarhiei „Provid”-ului. Această abordare era mai degrabă autocratică decât
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
concilierea și cooperarea cu Biserica Greco-Catolică Ucraineană, în vreme ce radicalii tineri aveau o atitudine anticlericală și considerau că era o slăbiciune să nu consideri națiunea drept valoarea supremă . Cele două facțiuni din cadrul OUN aveau propria abordare și în ceea ce privește natura liderului suprem. Facțiunea melnikistă considera că liderul trebuie să fie directorul „Provid”-ului, membrii OUN fiind subordonați din punct de vedere militar ierarhiei „Provid”-ului. Această abordare era mai degrabă autocratică decât totalitaristă. Facțiunea banderovistă punea accent însă pe supunerea completă în fața voinței
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
OUN aveau propria abordare și în ceea ce privește natura liderului suprem. Facțiunea melnikistă considera că liderul trebuie să fie directorul „Provid”-ului, membrii OUN fiind subordonați din punct de vedere militar ierarhiei „Provid”-ului. Această abordare era mai degrabă autocratică decât totalitaristă. Facțiunea banderovistă punea accent însă pe supunerea completă în fața voinței liderului suprem. În cadrul congresului din august 1943, OUN-B a respins cea mai mare parte a ideologiei fasciste care o călăuzise până atunci, în favoarea modelului social-democratic, menținând însă structura ierarhică rigidă. Această
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
și puncte de prim ajutor) au continuat să funcționeze în timpul Comunei. În același timp, aceste adunări locale aveau propriile lor scopuri, de regulă sub îndrumarea muncitorilor locali. În pofida reformismului Consiliului Comunei, compoziția Comunei ca întreg era mult mai revoluționară. Printre facțiunile revoluționare se numărau proudhoniștii (precursori ai anarhismului), membri ai grupărilor socialiste internaționale, blanquiști și republicani mai libertarieni. De atunci, Comuna din Paris este sărbătorită de anarhiști și de marxiști, din cauza varietății de subcurente ale ei, marelui grad de control al
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
În ciuda patronajului familiei regale - Chamberlain a fost felicitat ca erou de familia regală și a fost invitat în balconul de la Palatul Buckingham înainte să prezinte acordul Parlamentului - opoziția a fost prezentă din start; Clement Attlee și Partidul Laburist, aliat cu facțiunea reacționară din Partidul Conservator, s-au opus acordului. În anii care au urmat, Chamberlain a fost criticat pentru rolul jucat în încheierea Acordului de la München - poate cea mai cunoscută critică e aceea din cartea apărută în anul 1949, "Guilty Men
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
extindere a frontierelor țării. Politica sa pro-occidentală l-a adus însă în conflict direct cu regele și forțele monarhiste, ceea ce produs așa-numita „Schismă Națională”. Schisma Națională a polarizat populația și partidele elene în două tabere, monarhiștii și venizeliștii. Aceste facțiuni au dominat viața politică și socială a Greciei pentru mai multe zeci de ani. După victoria aliaților în prima conflagrație mondială, Venizelos a obținut pentru Grecia noi teritorii, în special în Anatolia, apropiindu-se de realizarea visului „Marii Idei”. În ciuda
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
demisiei, care erau deja cunoscute presei. Pe 20 martie, Venizelos a fost demis pentru că ar fi sprijinit public fără să aibă nicun fel de autorizație opinii diametral diferite de cele ale Înaltului comisar. După acest moment, Venizelos a preluat conducerea facțiunii care se opunea prințului. În următorii trei ani, el a dus o luptă politică dură, până când administraia a fost practi paralizată, iar tensiunile au ajuns la un nivel excepțional de ridicat. Toate aceste evenimente au dus la izbucnirea în martie
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
pentru Venizelos și pentru Grecia . Ca urmare, Grecia și-a extins teritoriul prin ocuparea Traciei Apusene, Traciei Răsăritene, Smirnei, insulelor din Marea Egee: Imvros, Tenedos și Dodecanezele, cu excepția insulei Rodos.. În ciuda acestor reușite, fanatismul politic a continuat să adâncească prăpâstia dintre facțiunile monarhistă și liberală. Au avut loc acte absolut inacceptabile. În timpul călătorie sale din 12 august 1920, Venizelos a supraviețuit unei tentative de asasinat pusă la cale de soldați monarhiști în gara Lyon din Paris. Acest eveniment a produs răscoale ale
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
mai importante contribuții ale lui Venizelos la dezvoltarea vieții politice elene a fost crearea în 1910 a Partidului Liberal, un partid total diferit de ceea ce exista la acea vreme în țară. Până la începutul secolului al XX-lea, partidele elene erau facțiuni care reflectau interesele puterilor protectoare - „Partidul Francez” sau „Partidul Englez” de exemplu - sau erau organizații care gravitau în jurul unei personalități politice marcante. Partidul Liberal a fost bazat pe ideile lui Venizelos (și pe complotiștilor de la Goudi) și a supraviețuit morții
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
ar fi de fapt să jertfească ceea ce este mai important pentru ele? Să se sacrifice una pe alta. Nouă serie "Bloodlines" este povestita din perspectiva lui Sydney, Alchimista însărcinată cu siguranta noii prințese Dragomir, Jill. Alegerea Lissei a lăsat multe facțiuni nemulțumite, si Moroii nu au uitat nici o clipă că motivul pentru care Lissa stă pe tron este Jill. Cand un atentat aproape o omoară, Lissa și consiliul hotărăsc să o trimită departe de Curte, în Palm Springs. Împreună cu ea vin
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
și atacuri sângeroase ale arabilor împotriva evreilor în 1921 (Jaffa) și 1929 (Ierusalim). În deceniul al patrulea, nemulțumirea populației arabe față de creșterea emigrației evreilor a atins noi culmi. La sfârșitul deceniului al treilea și începutul celui de-al patrulea, diferite facțiuni ale societății palestiniene, în special tinerii, au ajuns să fie deziluzionați de diviziunile și ineficiența elitelor arabe și s-au angajat în acțiuni antibritanice și antisioniste, organizate de grupuri precum Asociația Tinerilor Musulmani. Nemulțumirea populației arabe a dus la apariția
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
antibritanice și antisioniste, organizate de grupuri precum Asociația Tinerilor Musulmani. Nemulțumirea populației arabe a dus la apariția mișcărilor radicale naționaliste ca, de pildă, Partidul Independenței ("Hizb al-Istiqlal"), care propovăduia boicotarea britanicilor după modelul Partidului Indian al Congresului. Cele mai radicale facțiuni ale arabilor, ca Mâna Neagră, au ales (calea acțiunilor violente împotriva britanicilor și sioniștilor. Numeroase acțiuni antibritanice au fost zădărnicite de liderii arabi aflați în slujba administrației mandatare, în special de muftiul Palestinei și vărul acestuia Jamal al-Husayni. Greva generală
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Arabă a convocat întâlniri la Cairo în noiembrie și decembrie 1947. Liderii arabi au adoptat o serie de rezoluții care presupuneau o soluționare militară a conflictului. Britanicii au refuzat să pună în practică planul, afirmând că este inacceptabil pentru ambele facțiuni. De asemenea, Anglia a refuzat să împartă administrația Palestinei alături de Comisia ONU pentru Palestina în perioada de tranziție și a decis să-și încheie mandatul pe 15 mai 1948. În timpul negocierilor de la Ialta, „cei trei mari” au căzut de acord
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]