2,704 matches
-
lectură freudiană, perversiunea ne apare ca o deviație, o regresiune sau o fixație asupra unui obiect care evocă un stadiu de dezvoltare infantil, o linie obsesională ce se asociază cu o conduită psihosocială distructivă și sterilizantă. Pentru a-și satisface fantasmele obsesionale, perversul are nevoie de alții, de un site public, de o coprezentă, el mobilizează, instituie „alianțe grupale perverse”, totdeauna contra altuia, dar și contra proiectului sau sarcinii comune. El are nevoie să descalifice sistematic, să creeze confuzie. El duce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Alexievici La Supplication. Chronique du monde après l’Apocalypse (Rugăciune. Cronica lumii după Apocalipsă), menționat În lucrare (Virginie Symaniec). Cuvântul Cernobîl Îl vedem „ Într-un mod mai deosebit decât cel permis de simpla lui pronunție, Înfățișând anumite fraze, imagini, date, fantasme”; este, În același timp, imaginea „URSS, ca centru nuclear incontrolabil, devastator, imaginea poluării absolute” (p. 169). Este, de asemenea „un fapt determinant și ireversibil”, „un ansamblu de minciuni (...) care au făcut să se transforme În mit și să devină un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tranziție sau nu spre un univers mai cuprinzător, Adevărul despre himere atestă cota estetică a creației lui O., acuratețea scrisului său, proeminentă cu deosebire la nivelul simbolurilor, puritatea construcției. Majoritatea nuvelelor și povestirilor din acest volum sunt proiecții simbolice: obsesii, fantasme, neliniști, himere ale lumilor interioare. Un toast pentru Proteu figurează „o falie în timp”, o stare de somnie a conștiinței („Femeia îl privi mirată, apoi pricepu că el vorbea de dincolo de luciditate, aproape scufundat în somn”), care egalizează timpurile și
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
într-un tempo poematic, o scriere precum romanul L’Homme à la balafre (1999) avansează într-un continuu balans între trecut, într-o înfrigurată căutare a „timpului pierdut” („redécouvrir le temps perdu”), și un prezent în care, pe neașteptate, pătrund „fantasme” din anii negri ai detenției. Momente fugare din drastica recluziune se întretaie cu scene din viața frământată, măcinată de suspiciuni și îngrijorări a exilului românesc din capitala Franței. Autorul, care își investește în epicul atent condus propriile, bântuitoare, amintiri, respinge
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
352-354; Dan C. Mihăilescu, Să fie oare Noica răul deplin al culturii române?, LAI, 1992, 48; Dan Câmpean, Patrimoniul Constantin Noica. O carte document, Deva, 1992; Romul Munteanu, Comentarii literare, București, 1992, 3-33; Isabela Vasiliu-Scraba, Filosofia lui C. Noica. Între fantasmă și luciditate, Slobozia, 1992; Ion Dur, Noica. Între dandysm și mitul școlii, București, 1994; Andrei Pleșu, Limba păsărilor, București, 1994, 195-213; Vasile Dem. Zamfirescu, În căutarea sinelui, București, 1994, 9-155; Valentin Coșereanu, Constantin Noica și aventura facsimilării manuscriselor eminesciene, București
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Totuși, prozopoemele lui P. nu fac loc dicteului automat, autorul recurgând programatic la analiza lucidă a realului și căutând în facerea poemului - uneori plin de imagini halucinatorii, populate de figuri ale inconștientului - sensul poeziei: poetul e un „secretar al inconștientului”, fantasmele lui sunt expresii ale „subteranei” ființei, iar poezia trebuie să fie un vis trăit. Chiar receptarea poeziei trebuie să se realizeze la nivelul trăirii, al asumării integrale de energii revelate de poem ca expresie a tensiunilor: „Visul flagelat: / Domnița care
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale ale pictoriței Tiziana, din romanul cu un titlu riscat, Sexul de peste drum (1934). Excitația tulbure a voluptății, deliciile viciului alungă pentru o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită, tânăra parcurge o serie de experiențe ce nu-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
cu metafore gingașe. Era elev în penultima clasă de liceu când, în 1920, i se tipărea o cărticică de schițe și nuvele, Din taina sufletului. Ca autor de proză, M. se comportă contradictoriu. Ademenit, la început, de zonele stranii, de fantasmele spăimoase ale subconștientului, cu lunecări în macabru, cultivă, pe de altă parte, în izvodirile lui sămănătoriste, îndatorate mult lui Mihail Sadoveanu, o viziune de un realism crud, cu excese naturaliste. Sentimental, vag disimulat, și într-o atare ipostază M. își
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
Matei 26, 11) include acest avertisment, care justifică sfatul dat de Guizot contemporanilor săi (enrichissez-vous). Dacă bogăția nu este decât un efect al libertății de mișcare a omului constrâns de nevoi materiale, și nu obiectivul prioritar al celor care vânează fantasma credibilității sociale prin prestigiu financiar (kenodoxia), atunci capitalismul rămâne compatibil cu navigația dificilă a corabiei Bisericii între mările binelui comun și portul Binelui suprem. Teodor Baconsky discută apoi avalanșa mediatică a neantului - intoxicarea imaginației cu simulacre ale fericirii - la care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
imaginea catodică a cuplului tiranic - formă postmodernă a „servituții voluntare” -, explozia presei scrise a emancipat cuvântul tipărit, aruncându-l din strânsoarea „logocrației populare” în frenezia fără perdea a „democrației originale”. În noua ordine discursivă, diferențele dintre adevăr, minciună, speculație, ficțiune, fantasmă și calomnie erau (și uneori par să fi rămas) irelevante și, oricum, insesizabile. Jurnalismul românesc postcomunist, născut la „locul de muncă” - Casa Presei Libere, fostă Casă a Scânteii, este locul simbolic al acestei generații spontanee - și rezistent vreme de cel
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Tocqueville Franței de la sfârșitul secolului al XVIII-lea era încă evocator două secole mai târziu, în Europa de Est. Astfel, numai puțini autori au învățat (prin studii formale sau ca autodidacți) drumul de la imprecație și ditiramb la analiză, de la metaforă și fantasmă la informație, de la narcisism la deschidere către tribulațiile celorlalți. Unii dintre scriitorii care au făcut după 1989 și carieră universitară, de regulă în facultăți de filologie, au adus totuși în discursul public un stil cu adevărat nou, folosind o limbă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puterea" În Das Glasperlenspiel, un roman splendid publicat pentru prima oară în 1943 în Elveția și care i-a adus în cele din urmă autorului său Premiul Nobel pentru literatură în 1946, scriitorul german Hermann Hesse (1877-1962), inspirându-se din fantasma goetheană a unei „provincii pedagogice” așa cum este ea înfățișată în cea de-a doua parte din Wilhelm Meisters Wanderjahre, a descris Castalia, o federație de școli de elită, rupte de „zgomotul și furia” istoriei și specializate în promovarea unei culturi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este serios moderată de pragmatism, antropologie politică (sau metafizică) negativă, experiență istorică, de convingerea că omenirea trebuie să se mulțumească întotdeauna cu răul cel mai mic, pentru a se apăra de tradiționalii inamici ai binelui, mai binele și binele absolut. Fantasma consensului rațional universal este însă foarte rezistentă, cu toate că istoria ne-ar putea învăța că societățile fără conflict nu există decât în discurs: însuși Karl Popper, poate cel mai radical critic al „ingineriei sociale utopice” - pe care o găsea peste tot
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
motive) în criză, ci se îndreaptă către o condiție fericită în care originea etno-culturală și rasială, simbolizată sau chiar indicată de culoarea pielii, nu mai este determinantă pentru biografiile individuale și de grup. Nici nu mai există grupuri monolitice (vechea fantasmă a tuturor rasiștilor), pe care să le „citești” imediat, pe baza stereotipurilor, ci există o multitudine de comunități „policrome” la suprafață, dar „monocrome” în adânc, acolo unde găsim viața reală, de la educație la avere, de la valori la vise. Acesta este
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cea mai vizibilă expansiune. Diversitatea, eterogenitatea comunităților izolate spațial nu era luată în calcul în mod serios nici de cei mai toleranți și mai izolaționiști, era cel mult o concesie temporară sau expresia unei resemnări. Istoria utopismului e saturată de fantasma „contagiunii” ordinii perfecte: dacă institui un falanster perfect, toată lumea se organizează, spontan, ca falanster 19. Pe de altă parte, cele mai multe modele ale societății bune (numele mai modest, uneori doar tactic ipocrit, al societății perfecte) tind să se reproducă și să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sfințenia vacilor) într-adevăr orizontul etic ultim? Nu e acesta orizontul ultim al eticii postmoderne, în care, fiindcă referința la orice formă de adevăr universal este descalificată ca formă de violență culturală, ceea ce contează până la urmă e doar respectul pentru fantasma celuilalt?” („What Is Wrong with Tolerance?”, în Jörn Rüsen școord.ț, Jahrbuch 2000/2001, Kulturwissenschaftliches Institut, Essen, 2001, p. 339; traducerea îmi aparține). Cum să conviețuiești cu diferențele interferente și (potențial) conflictuale, iată marea problemă. O soluție practică e sugerată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stângă), fundamentalismul islamic; sunt frecvente demascările „ispitei comunitare”, lucru firesc într-o cultură politică edificată pe referințe iacobine și în care l’idée républicaine, liberalismul francez, respinge net orice formă de antistatism sau orice aparentă resurecție a unor referințe și fantasme regresive, cum ar fi punerea în chestiune a separației Bisericii de stat. Uneori francezii opun „Franța republicană” „Americii comunitariste”. În Québec, pledoariile comunitariste ale unui Charles Taylor (de exemplu, pentru ceea ce el numește „diversitate profundă”) au putut fi apropiate de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Distopia lui Huxley, arhicunoscută, e una dintre cele mai sumbre viziuni ale unei lumi viitoare populate de ceea ce astăzi numim clone; reduse la absurd, așa cum am mai arătat în câteva rânduri, comunitarismul și alte viziuni militante despre societatea postmodernă promovează fantasma unei societăți organizate ca federație a comunităților de indivizi identici, „oameni unidimensionali” (auto)definiți printr-o singură trăsătură (homosexualitate, credință religioasă, etnicitate etc.). Vladimir Nabokov ne-a dat în fermecătorul său roman Pnin (1953; citez ediția românească, în traducerea Monei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
esențial. Plutim într-o lume de ficțiuni și de ficțiuni construite pe ficțiuni ș.a.m.d., într-un univers în care separațiile nete au fost înlocuite de evanescente zone de negociere și contaminare ontologice indecidabile. Reazemul tuturor acestor fabulații și fantasme s-a pierdut. Prin urmare, nu mai poate exista nici exigența minimă a adevărului. Putem spune orice despre orice și despre oricine. Paradoxal și ironic, chiar noțiunea de ficțiune a devenit ininteligibilă. 2. Problemele centrale : un examen critic-hermeneutictc "2. Problemele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și Rousseau - cu proiectul descoperirii/fondării Lumii Noi - un început practic; acest dublu adamism se desfășoară pe fundalul grandioasei geografii americane - o admir și eu nespus -, în care sublimul, banalitatea, disperarea sunt încrustate parcă geologic și biologic, precum într-o fantasmă a lui Alexander von Humboldt „revizitată” de Leo Frobenius. Cum spune Bloom însuși, America e „o mare scenă pentru exprimarea marilor gânduri”, teatrul unei confruntări - și, aș spune eu, al unei fuziuni problematice - dintre Locke și Rousseau. Fraze și pagini
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
când zicem „eu”, atunci când ne afirmăm. Toate acestea sunt instalate psihofiziologic în cursul primului nostru an de viață. Unele micromâncărimi din zona trunchiului sunt foarte sugestive. Acest gest inconștient pe sânul stâng este sugestiv, desigur, însă nu neapărat legat de fantasmele erotice. În partea externă a sânului apare „mâncărimea” atunci când persoana respectivă ar dori să împărtășească mai multe, să se apropie afectiv de celălalt. Într-o mișcare care exprimă două emoții contradictorii, ea împinge în față sânul și îl retrage*. Întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
în care verigheta alunecă până în vârful inelarului și cele în care pantoful iese din picior. Aceste situații au fost analizate adesea, mai ales de psihanaliști. Dar să nu uităm că starea de spirit căreia îi corespund rămâne deplin inconștientă. Între fantasmă și realizarea ei se plasează interdicția, pe care puțini se încumetă să o încalce. De altfel, se întâmplă ca verigheta să fie dusă până în vârful inelarului fără să fie vorba despre dorință, ci despre dorința de a comunica în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
tragic, în egală măsură. Deși aflat în slujba descoperirii adevărului, el constată, adeseori, că acesta e sordid, respingător, malign, agresiv și rapace. Marlowe e, de fapt, un Don Quijote fără iluzii, un însingurat care, în absența lui Sancho Panza, își proiectează fantasmele pe cadranul opac al paginii de carte. El este deziluzionat și din ce în ce mai înăcrit. E un bărbat ce-și percepe propria bunătate ca lipsită de sens și care e cu atât mai mult el însuși cu cât eroismul i se diluează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fatale. Recuzita autorului de romane polițiste trebuie să fie alcătuită exclusiv din elemente la îndemâna oricărui individ. Întâmplătorul, accidentalul, improbabilul trebuie eliminate cu energie, ca elemente parazitare ale unei construcții bazate pe logică și plauzibilitate și nu pe libertatea de a fantasma a autorului. A nu se apela la otrăvuri fantastice sau efecte nelalocul lor, cum ar fi moartea din cauza unor doze nepotrivite de medicament etc. A nu se folosi pistoale cu amortizor (nu funcționează, deoarece încărcătorul și țeava nu sunt unite
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a situației, eforturile de a ascunde păcatul mezinei - care este păcatul familiei - intră în logica acestei lumi pentru care onoarea este fie o valoare absolută (și, prin urmare, criminală), fie o simplă vorbă în vânt. Un tată în care supraviețuiesc fantasmele unui univers bazat pe onoare n-a reușit să aducă pe lume decât două ființe care sunt dovada vie a eșecului și chiar a anihilării sale. E de la sine înțeles că astfel de contradicții degajă o tensiune greu de suportat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]